Cele două căi de ieșire din încurcătură

Ellen White explică apoi cum s-au raportat cele două grupuri de adventiști la experiența dezamăgirii din 22 octombrie 1844:ST xxix.2

“După trecerea timpului din toamna anului 1844, a urmat o perioadă de mare încercare pentru aceia care încă păstrau credința adventă. Singura lor mângâiere, în ce privește asigurarea că poziția lor era corectă, era lumina care le îndrepta mintea către Sanctuarul de sus. Unii au renunțat la credința lor în socotirea perioadelor profetice pe care o făcuseră înainte și au atribuit agenților omenești sau lui Satana puternica influență a Duhului Sfânt care însoțise mișcarea adventă. O altă categorie susținea cu tărie că Domnul îi condusese în experiența lor de până atunci; și pentru că au așteptat, au vegheat și s-au rugat să cunoască voia lui Dumnezeu, au văzut că Marele lor Preot intrase într-o altă lucrare de slujire și, urmându-L prin credință, au fost conduși să înțeleagă și lucrarea de încheiere pe care urma să o facă biserica. Ei aveau o înțelegere mai clară a primei și a celei de-a doua solii îngerești și erau pregătiți să primească și să dea lumii solemna avertizare a îngerului al treilea din Apocalipsa 14.” — Ibid., 431, 432.ST xxix.3

În această lucrare, la 42-45, apar anumite referiri cu privire la “ușa deschisă” și “ușa închisă”. Aceste expresii sunt înțelese corect numai în lumina experienței primilor noștri credincioși.ST xxix.4

Nu mult după Dezamăgire, pionierii au văzut că, în timp ce existau unii care prin respingerea hotărâtă a luminii își închiseseră ușa mântuirii, erau mulți care nu auziseră solia și care, prin urmare, nu avuseseră cum s-o respingă, iar aceștia puteau să se bucure de ceea ce era pus la dispoziție pentru mântuirea omului. După 1850, aceste puncte au ieșit cu claritate în evidență. Și atunci s-au deschis uși pentru prezentarea soliei celor trei îngeri. Prejudecățile se stingeau. Ellen White, privind înapoi către experiența care a urmat Dezamăgirii, a scris:ST xxx.1

“Era un lucru aproape imposibil — acela de a obține acces la cei necredincioși. Dezamăgirea din 1844 derutase mintea multora și aceștia nici nu voiau să asculte vreun fel de explicație privind acea chestiune.” — The Review and Herald, 20 noiembrie, 1883.ST xxx.2

În 1851 însă, James White a putut să raporteze: “Acum ușa este deschisă aproape peste tot pentru prezentare adevărului, și mulți sunt pregătiți să citească publicațiile pentru cercetarea cărora mai înainte nu aveau nici o tragere de inimă”. — The Review and Herald, 19 august, 1895.ST xxx.3