Solia celui de-al treilea înger

[Vezi Apendice (n. ed.)]

Când lucrarea lui Isus din Sfânta a luat sfârșit și El a trecut în Locul Preasfânt și a stat înaintea chivotului care conținea Legea lui Dumnezeu, Domnul a trimis un alt înger puternic, cu un al treilea mesaj pentru lume. Un sul de pergament a fost pus în mâna îngerului și, când acesta a coborât către pământ în putere și măreție, a vestit o înfricoșătoare avertizare împreună cu cea mai îngrozitoare amenințare adusă vreodată omului. Scopul urmărit de această solie era de a-i pune în gardă pe copiii lui Dumnezeu, arătându-le ceasul ispitei și suferinței, care se afla înaintea lor. Îngerul a spus: “Ei vor fi aduși în luptă directă cu fiara și cu icoana ei. Singura lor speranță de a dobândi viața veșnică este aceea de a rămâne neclintiți. Deși le sunt în joc viețile, ei trebuie să se prindă cu putere de adevăr.” Cel de-al treilea înger își încheie mesajul în felul acesta: “Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”. Când a repetat aceste cuvinte, el a arătat către Sanctuarul ceresc. Mintea celor care îmbrățișează această solie este îndreptată către Sfânta Sfintelor, unde Isus stă înaintea chivotului, făcând o ultimă mijlocire pentru toți aceia pentru care mila încă zăbovește și pentru cei care au încălcat Legea lui Dumnezeu din neștiință. Această ispășire se face atât pentru cei neprihăniți morți, cât și pentru neprihăniții aflați în viață. Ea îi include și pe toți cei care au murit încrezându-se în Hristos, dar care, neavând lumina asupra poruncilor lui Dumnezeu, au păcătuit încălcându-i preceptele fără să știe.ST 254.1

După ce Isus a deschis ușa de la Sfânta Sfintelor, s-a văzut lumina Sabatului, iar cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu au fost puși la probă, tot așa cum copiii lui Israel au fost puși la probă în vechime, pentru a se vedea dacă vor păzi sau nu Legea lui Dumnezeu. L-am văzut pe cel de-al treilea înger arătând în sus, indicându-le celor dezamăgiți calea către Locașul Preasfânt din Sanctuarul ceresc. Când ei, prin credință, intră în Sfânta Sfintelor, Îl găsesc pe Isus și nădejdea și bucuria îi cuprind din nou. I-am văzut privind înapoi, rememorându-și trecutul, de la vestirea celei de-a doua veniri a lui Isus până la experiența trecerii timpului profetic, în 1844. Ei își explică dezamăgirea și sunt animați din nou de bucurie și certitudine. Cel de-al treilea înger a iluminat trecutul, prezentul și viitorul și ei știu că Dumnezeu i-a călăuzit cu adevărat prin providența Sa misterioasă.ST 254.2

Mi-a fost reprezentat modul în care cei care formau rămășița Îl urmau pe Isus în Sfânta Sfintelor, priveau chivotul și tronul îndurării și erau captivați de slava acestora. Isus a ridicat apoi capacul chivotului și, iată! Tablele de piatră, cu Cele Zece Porunci scrise pe ele. Ei citesc Cuvântul viu al lui Dumnezeu, dar se dau înapoi, cutremurându-se, când văd cea de-a patra poruncă între cele zece precepte sfinte având o strălucire mai puternică decât celelalte nouă și o aură de slavă în jurul ei. Ei nu găsesc nimic acolo care să le indice că Sabatul a fost abolit sau schimbat în favoarea primei zile a săptămânii. Porunca stă scrisă ca atunci când a fost rostită de Dumnezeu în solemnitatea și măreția înfricoșătoare de pe munte, în timp ce fulgerele luminau și tunetele bubuiau; este aceeași ca atunci când a fost scrisă chiar cu degetul lui Dumnezeu pe tablele de piatră: “Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău.” Sunt uimiți când văd grija față de Cele Zece Porunci. Le văd păstrate în apropierea lui Iehova, umbrite și protejate de sfințenia Sa. Ei văd că porunca a patra a Decalogului a fost călcată în picioare și a fost păzită o zi transmisă de păgâni și papiști în locul zilei sfințite de Iehova. Ei se smeresc înaintea lui Dumnezeu și își regretă păcatele din trecut.ST 255.1

Am văzut cum tămâia din cădelniță scotea fum când Isus înălța înaintea Tatălui Său mărturisirile și rugăciunile lor. Și în timp ce se ridica, o lumină strălucitoare se lăsa asupra lui Isus și asupra tronului îndurării; și rugătorii cei sinceri, care erau tulburați pentru că descoperiseră că ei înșiși erau călcători ai Legii lui Dumnezeu, au fost binecuvântați și fețele lor au strălucit de nădejde și fericire. Ei s-au alăturat lucrării celui de-al treilea înger și și-au înălțat glasurile pentru a vesti solemna avertizare. Puțini însă au primit-o la început; cu toate acestea, cei credincioși au continuat cu multă vigoare să vestească solia. Apoi, i-am văzut pe mulți îmbrățișând solia celui de-al treilea înger, unindu-și glasurile cu cei care dăduseră primii avertizarea și onorându-L pe Dumnezeu prin păzirea zilei Lui sfinte de odihnă.ST 256.1

Mulți care au îmbrățișat cea de-a treia solie nu avuseseră o experiență în primele două solii. Satana a înțeles aceasta și ochiul lui rău a fost asupra lor pentru a-i învinge; dar cel de-al treilea înger le îndrepta atenția către Locașul Preasfânt, iar cei care avuseseră o experiență în ultimele solii le arătau calea către Sanctuarul ceresc. Mulți au văzut lanțul desăvârșit al adevărului în soliile îngerilor și le-au primit cu voioșie în ordinea în care au fost date și L-au urmat pe Isus prin credință în Sanctuarul ceresc. Aceste solii mi-au fost reprezentate ca o ancoră pentru poporul lui Dumnezeu. Cei care le înțeleg și le primesc nu se vor afla în primejdia de a fi măturați de multele amăgiri ale lui Satana.ST 256.2

După marea dezamăgire de la 1844, Satana și îngerii lui au fost foarte ocupați cu așezarea de capcane pentru a zdruncina credința corpului de credincioși. El a afectat mintea persoanelor care avuseseră o experiență în soliile date și care aveau o aparență de umilință. Unii arătau către viitor pentru împlinirea primelor două solii, în timp ce alții arătau un trecut îndepărtat, susținând că acestea fuseseră împlinite atunci. Ei câștigau o influență asupra minții celor lipsiți de experiență și le zdruncinau credința. Unii cercetau Biblia pentru a-și construi o credință proprie, independentă de corpul credincioșilor. Satana jubila în toate acestea, căci el știa că pe cei care se desprind de ancoră îi putea afecta, prin rătăciri diferite, și purta încoace și încolo prin multe vânturi de învățătură. Mulți care fuseseră fruntași în primele două solii acum le negau și în tot corpul de credincioși era confuzie și neînțelegere.ST 256.3

Atenția mi-a fost atunci îndreptată către William Miller. Arăta încurcat peste măsură și era plecat sub povara grijii și neliniștii pentru poporul său. Cei din grupul care fusese unit și iubitor în 1844 își pierdeau iubirea, împotrivindu-se unul celuilalt și căzând într-o stare rece de apostazie. În timp ce privea aceasta, durerea i-a epuizat tăria. Am văzut bărbați de frunte privindu-l cu atenție și temându-se ca nu cumva să primească cea de-a treia solie îngerească și poruncile lui Dumnezeu. Iar când el se apleca înspre lumina cerului, acești bărbați născoceau vreun plan pentru a-i întoarce mintea de la aceasta. Se exercita o influență omenească pentru a-l ține în întuneric și a-i reține influența în mijlocul celor care se împotriveau adevărului. În cele din urmă, William Miller și-a ridicat glasul împotriva luminii din cer. N-a primit solia care i-ar fi explicat pe deplin dezamăgirea și ar fi aruncat asupra trecutului o lumină și slavă care i-ar fi refăcut forțele epuizate, i-ar fi reînviat speranța și l-ar fi călăuzit să-I dea slavă lui Dumnezeu. El s-a plecat către înțelepciunea omenească în locul celei divine, dar, fiind frânt de atâta muncă pentru cauza Stăpânului său și datorită vârstei, el nu a fost tot atât de răspunzător ca aceia care l-au ținut departe de adevăr. Ei sunt răspunzători; păcatul stă asupra lor.ST 257.1

Dacă William Miller ar fi putut vedea lumina celei de-a treia solii, multe lucruri care păreau întunecate și tainice pentru el și-ar fi găsit explicația. Dar frații lui mărturiseau un interes și o dragoste atât de profundă față de el, încât a crezut că nu se poate rupe de aceștia. Inima lui înclina către adevăr, iar apoi el se uita către frații săi; însă ei se împotriveau luminii. Se putea el rupe de cei care stătuseră umăr la umăr cu el în vestirea venirii lui Isus? S-a gândit că în mod sigur ei nu l-ar conduce spre rătăcire.ST 258.1

Dumnezeu a îngăduit ca el să cadă sub puterea lui Satana, sub stăpânirea morții, și l-a ascuns în mormânt de cei care îl îndepărtau neîncetat de adevăr. Moise a greșit tocmai când era gata să intre în țara Făgăduită. În același fel, am văzut că William Miller, tocmai când mai avea puțin până să intre în Canaanul ceresc, a greșit lăsând ca influența lui să acționeze împotriva adevărului. Alții l-au împins la aceasta; alții trebuie să plătească pentru aceasta. Dar îngerii veghează praful prețios al acestui slujitor al lui Dumnezeu, și el va ieși afară la sunetul ultimei trâmbițe.ST 258.2