Chemarea pentru organizarea a Bisericii

Însă o dată cu aceste noi ocazii și cu numărul mai mare de oameni care acceptau solia, în mijlocul lor au apărut câteva elemente care provocau neînțelegere. Dacă acestea nu ar fi fost ținute în frâu, lucrarea ar fi fost mult vătămată. Vedem însă din nou aici providența lui Dumnezeu în călăuzirea poporului Său, căci în 24 decembrie 1850, într-o viziune dată lui Ellen White, ea ne spune:ST xxx.4

“Am văzut cât de mare și sfânt este Dumnezeu. Îngerul a spus: ‘Mergi cu băgare de seamă înaintea Lui, căci El este nespus de înălțat și poalele mantiei Sale umplu templul’. Am văzut că totul în ceruri era în perfectă ordine. Îngerul a spus: ‘Privește, Hristos este Capul, acționați în ordine. Tot ce faceți să aibă un sens.’ Îngerul a spus: ‘Privește și vezi cât de desăvârșită, cât de frumoasă este ordinea din ceruri. Urmeaz-o’ ”. — Ellen G. White Manuscris 11, 1850.ST xxx.5

A trecut timp pentru a-i conduce pe credincioși, în general, să aprecieze nevoile și valoarea ordinii evanghelice. Experiențele lor din trecut în bisericile protestante, de care se despărțiseră, i-au făcut să fie prudenți. În afara acelor locuri în care nevoia practică era evidentă, teama de a invita formalitatea în mijlocul lor i-a făcut pe credincioși să nu intre în organizația bisericii. Abia la zece ani după viziunea din 1850 au fost în sfârșit stabilite planuri de organizare mai mature. Fără îndoială, un factor de o importanță fundamentală în fructificarea eforturilor a fost un capitol cuprinzător intitulat “Ordine în misiunea evanghelică”, publicat în Supliment la Experiența creștină și viziunile lui Ellen G. White. El apare în această lucrare la paginile 97-104.ST xxxi.1

În 1860, în legătură directă cu organizarea lucrării de publicare, a fost ales un nume. Unii au fost de părerea că “Biserica lui Dumnezeu” ar fi potrivit, dar prevala sentimentul că numele ar trebui să reflecte învățăturile distincte ale bisericii. Ei au adoptat “adventist de ziua a șaptea” ca nume al lor. În anul următor, unele grupe de credincioși s-au organizat în comunități, iar bisericile din Michigan au format o Conferință a statului respectiv. La scurt timp au existat mai multe conferințe ale statelor corespunzătoare. Apoi, în mai 1863, a fost organizată Conferința Generală a adventiștilor de ziua a șaptea. Aceasta ne duce, ca timp, la cinci ani dincolo de momentul apariției Scrierilor timpurii.ST xxxi.2