Capitolul 3 — Stăpânirea poftelor și a patimilor

“Să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul”, zice apostolul Petru. (1 Petru 2, 11.) Mulți privesc aceste cuvinte ca fiind doar un avertisment contra vieții dezordonate, dar înțelesul lor este mult mai larg. Ele opresc orice satisfacere vătămătoare a poftelor sau a patimilor. Nici un suflet evlavios să nu privească cu nepăsare sănătatea corpului și să se măgulească cu ideea că necumpătarea n-ar fi păcat, că ea n-ar influența viața spirituală. Există o legătură strânsă între natura fizică și cea morală. Orice obișnuință care nu ajută la propășirea sănătății înjosește facultățile superioare și nobile. Obiceiurile rele în mâncare și băutură duc la greșeli în gândire și acțiune. Satisfacerea poftelor întărește pornirile animalice și le face să câștige stăpânire asupra puterilor mintale și spirituale.SV 25.1

Este cu neputință pentru cineva sa se bucure de binecuvântarea sfințirii, cât timp este stăpânit de egoism și lăcomie. Mulți gem sub povara slăbiciunilor trupești din pricina relelor obișnuințe în mâncare și băutură, care nesocotesc legile vieții si ale sănătății. Ei își slăbesc organele digestive prin satisfacerea poftelor lor stricate. Minunată este puterea de rezistență a organismului omenesc față de abuzurile ce se săvârșesc împotriva lui; dar dominarea obiceiurilor rele în mâncare și băutură va slăbi orice funcțiune a corpului. Prin satisfacerea poftelor stricate și a patimilor, chiar pretinșii creștini vor împiedica natura în lucrarea ei, slăbind puterea corporală, mintală și morală. Aceste suflete slabe să se gândească, ce ar fi putut să fie ele, clacă ar fi trăit în cumpătare și ar fi îmbunătățit sănătatea în loc să abuzeze de ea.SV 25.2