Adâncit în Dumnezeu

Pe când Ioan cugeta la cele petrecute pe Herob, Spiritul Aceluia care a sfințit Ziua a șaptea a venit asupra lui. El cugeta la păcatul lui Adam când a călcat Legea divină și la urmările înfricoșate ale acestui păcat. Iubirea nemărginită a lui Dumnezeu dăruind pe Fiul Său ca să răscumpere neamul omenesc pierdut, părea pentru el prea mare, spre a putea fi arătată în cuvinte. Când o descrie în epistola sa, el cheamă biserica și lumea s-o privească, zicând: “Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște pentru că nu L-a cunoscut nici pe El”. 1 Ioan 3, 1. Era o taină pentru Ioan că Dumnezeu a putut să dea pe Fiul Său la moarte pentru omul răzvrătit. El era copleșit de uimire că Planul de Mântuire, pus la cale cu un preț așa de mare din partea Cerului, să fie lepădat de înseși ființele acelea pentru care se făcuse planul a se aduce această jertfă nemărginită.SV 75.1

Ioan era adâncit în Dumnezeu. Ajungând a cunoaște tot mai mult din caracterul divin prin lucrările creațiunii, respectul său pentru Dumnezeu creștea mereu. El se întreba adesea: De ce n-ar căuta oamenii, care depind în totul de Dumnezeu, să fie în pace cu El printr-o ascultare voioasă? El este nemărginit în înțelepciune și puterea Sa este fără de sfârșit. El stăpânește cerurile cu lumile sale nenumărate. El păstrează în desăvârșită armonie măreția și frumusețea lucrurilor pe care le-a creat. Păcatul este călcarea Legii lui Dumnezeu, iar pedeapsa păcatului este moartea. Nici o neînțelegere n-ar fi fost în cer sau pe pământ dacă n-ar fi venit păcatul în lume. Neascultarea de Legea lui Dumnezeu a adus toată nenorocirea care există printre făpturile Sale. De ce nu vor oamenii să se împace cu Dumnezeu și să trăiască în armonie cu voia Sa, care e numai pentru binele și fericirea lor?SV 75.2

Nu e un lucru ușor a păcătui împotriva lui Dumnezeu, a pune voința stricată a omului în vrăjmășie cu voința Făcătorului său. Este doar spre folosul cel mai bun al omului, chiar în această lume de a asculta de poruncile lui Dumnezeu. Și este într-adevăr în interesul lui veșnic de a se supune lui Dumnezeu și a fi în pace cu El. Fiarele câmpului ascultă de legea Creatorului lor din instinctul care le guvernează. El vorbește oceanului trufaș: “Până aici să vii și mai departe nu”, Iov 38, 11, iar apele sunt gata să asculte de cuvântul Său. Planetele își urmează mersul lor într-o ordine desăvârșită, ascultând de legile puse de Dumnezeu. Dintre toate făpturile pe care Dumnezeu le-a făcut pe pământ, numai omul s-a răzvrătit. Totuși el are puterea de judecată în înțelegerea cerințelor Legii divine, o conștiință de a simți vinovăția călcării ei și pacea cu bucuria ascultării. Dumnezeu l-a făcut o ființă morală liberă, să asculte sau să nu asculte. Răsplata vieții veșnice — o încărcătură veșnică de slavă — e făgăduită celor ce fac voia lui Dumnezeu — în timp ce asupra tuturor acelora care nesocotesc Legea Sa și calcă în picioare poruncile Sale, stau amenințările mâniei Sale.SV 76.1