Capitolul 8 — Misiunea slujirii lui Ioan
Apostolul Ioan își petrecuse cei dintâi ani ai vieții sale în mijlocul pescarilor simpli din Galileea. El nu a primit o educație școlară; dar prin legătura lui cu Hristos, Marele Învățător, el câștigă cea mai înaltă educație pe care o pot primi oamenii muritori.SV 61.1
El a băut cu sete din izvorul înțelepciunii și apoi a căutat să conducă și pe alții la acel “izvor de apă care curge în viață veșnică”. Ioan 4, 14. Simplitatea cuvintelor sale, puterea adevărurilor pe care le rostea și căldura spirituală care caracterizau învățăturile sale, îi dădeau putința să se apropie de toate clasele sociale. Totuși nici chiar credincioșii nu erau în stare să priceapă în totul tainele sfinte ale adevărului divin pe care el îl dezvăluia prin cuvintele sale. Părea că fără încetare e plin de Duhul Sfânt. El căuta să facă pe oameni să priceapă cele nevăzute, înțelepciunea cu care vorbea, revărsa cuvintele lui ca picăturile de rouă, îmblânzind și supunând sufletele.SV 61.2
După înălțarea lui Hristos la cer, Ioan și-a continuat misiunea sa, ca un lucrător credincios și înflăcărat pentru Domnul său. El s-a bucurat împreună cu ceilalți apostoli de revărsarea Duhului Sfânt, la Ziua Cincizecimii, și înviorat de o nouă râvnă și o nouă putere, el a stăruit să spună oamenilor cuvintele vieții. A fost amenințat cu închisoarea și cu moartea, dar nu s-a lăsat intimidat.SV 61.3
O mulțime de suflete din toate clasele veneau să asculte la predicile apostolilor și erau vindecate de boli în Numele lui Isus, Nume atât de urât printre iudei. Preoții și mai marii poporului se împotriveau cu furie, când vedeau că cei bolnavi erau vindecați, și Isus era vestit ca Domn al vieții. Ei se temeau că în curând toată lumea va crede în El și, apoi, ei vor fi învinuiți că au omorât pe puternicul vindecător. Dar cu cât făceau eforturi mai mari ca să înnăbușe mișcarea, cu atât mai mult oamenii credeau în El și se întorceau de la învățăturile cărturarilor și fariseilor. Plini de mânie, ei au pus mâna pe Petru și Ioan și i-au aruncat în închisoare. Dar îngerul Domnului a venit în timpul nopții și a deschis ușile închisorii, i-a scos afară și le-a zis: “Duceți-vă, stați în Templu și vestiți norodului toate cuvintele vieții acesteia”. Faptele Apostolilor 5, 20.SV 62.1
Cu credincioșie și râvnă, Ioan dădea mărturie pentru Stăpânul său, ori de câte ori avea ocazia. El vedea că erau vremuri de mari primejdii pentru biserică. Amăgiri satanice se arătau pretutindeni. Oamenii rătăceau prin mrejele necredinței și ale învățăturilor amăgitoare. Unii dintre cei ce se pretindeau a fi credincioși lucrării lui Dumnezeu, erau, de fapt, niște înșelători. Ei tăgăduiau pe Hristos și Evanghelia Sa și aduceau erezii blestemate, trăind în fărădelege și nesocotirea Legii divine.SV 62.2