Căutarea înțelepciunii de la Dumnezeu

Cu prilejul descris mai sus, îngerul Gabriel împărtășea lui Daniel toate învățăturile pe care el era în stare să le cuprindă cu mintea sa. La câțiva ani mai târziu, profetul dorea să afle ceva mai mult din cele care acum nu erau încă lămurite pe deplin și iarăși căută, prin rugăciuni, lumină și înțelepciune de la Dumnezeu. “În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. N-am mâncat deloc pâine aleasă, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin și nici nu m-am uns deloc.... Apoi am ridicat, ochii, m-am uitat și iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in și încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz. Trupul era ca o piatră de hrisolit, fața îi strălucea ca fulgerul și ochii îi erau ca niște flăcări de foc; dar brațele și picioarele semănau cu niște aramă lustruită și glasul lui era ca glasul unei mari mulțimi”. Daniel 10, 2-6.SV 49.2

Această descriere se aseamănă cu cea dată lui Ioan, când Domnul Hristos i se descoperi pe insula Patmos. Persoana care s-a înfățișat înaintea lui Daniel, nu putea fi alta decât Fiul lui Dumnezeu. Domnul a venit însă cu un alt sol ceresc la Daniel ca să-i facă cunoscut ce avea să se întâmple în zilele din urmă.SV 49.3

Marile adevăruri descoperite prin cuvântul Mântuitorului lumii sunt pentru cei care cercetează după adevăr ca după comori ascunse. Daniel era acum un bărbat înaintat în vârstă. El își petrecuse viața în mijlocul cultului unei curți păgâne și spiritul său fusese împovărat de administrarea unui mare imperiu. Totuși el se întorsese de la toate acestea ca să-și smerească sufletul înaintea lui Dumnezeu și ca să caute să cunoască planurile pentru viitor ale Celui Prea Înalt. Și, ca răspuns la cererile sale fierbinți fu dată lumină de la curțile cerești pentru aceia care aveau să trăiască în zilele din urmă. Cu câtă seriozitate deci, ar trebui să căutăm pe Dumnezeu, ca să deschidă priceperea noastră spre a înțelege adevărurile trimise nouă din cer!SV 50.1

“Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuși au fost apucați de o mare spaimă și au luat-o la fuga ca să se ascundă!... Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, fața mi s-a sluțit și am pierdut orice vlagă”. Idem 7-8. Toți cei ce sunt cu adevărat sfinți vor face o experiență asemănătoare. Cu cât mai lămurite vor fi vederile lor despre mărimea, strălucirea și desăvârșirea lui Hristos, cu atât mai viu își vor vedea ei propriile lor slăbiciuni și nedesăvârșiri. Atunci ei nu vor mai avea înclinația de a pretinde că au un caracter fără prihană; ceea ce li se păruse a fi drept și plăcut în ei înșiși, se va vedea că este nevrednic și stricăcios, față de curăția și strălucirea lui Hristos. Numai când oamenii sunt despărțiți de Dumnezeu, când au vederi nelămurite despre Hristos, atunci zic: “Sunt fără păcat, sunt Sfânt”.SV 50.2

Gabriel apăru în fața profetului, adresându-i-se astfel: “Daniele, om prea iubit și scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ți le voi spune acum și stai în picioare în locul unde ești; căci acum sunt trimis la tine!” După ce mi-a vorbit astfel, am stătut în picioare tremurând. El mi-a zis: “Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ți-ai pus inima ca să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău și tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum!” Idem 11-12.SV 51.1