O viziune despre Hristos,

Ioan își reamintește de întâmplările minunate la care fusese martor pe când era cu Mântuitorul său. Se bucura în inima sa de prețioasele prilejuri cu care fusese favorizat și era îmbărbătat. Deodată Gândurile i se întrerup și un glas limpede și lămurit îi vorbi. El se întoarse să vadă de unde vine glasul și iată că vede pe Domnul său, pe care îl iubise, cu care umblase și vorbise și la ale Cărui suferințe, pe cruce, fusese martor. Dar cât de schimbată este înfățișarea Mântuitorului de data aceasta! El nu mai este acum, “omul durerilor și obișnuit cu suferința”. El nu mai purta semnele umilirii Sale. Ochii Săi erau ca flacăra de foc; picioarele Sale ca arama cea lucitoare când este arsă în cuptor. Sunetul glasului Său semăna cu vuietul încântător al multor ape. Fața Sa strălucea ca soarele în strălucirea sa la amiază. În mâinile Sale erau șapte stele care înfățișau pe slujitorii celor șapte biserici. Din gura Sa ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri, simbolul puterii Cuvântul Său.SV 77.1

Ioan, care iubise atât de mult pe Domnul Său și care se alipise cu statornicie de adevăr, în fața închisorii, a bătăilor și a amenințărilor cu moartea, nu poate îndura acum splendoarea măreață a prezenței lui Hristos și cade la pământ ca mort. Dar Isus, ridicând pe slujitorul Său, îi zise: “Nu te teme!... Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor.” Apocalipsa 1, 17-18. Ioan a fost întărit ca să trăiască în fața Domnului său în strălucire și apoi i-au fost înfățișate, într-o viziune Sfântă, planurile lui Dumnezeu pentru secolele viitoare. Atracțiile strălucite ale patriei cerești i se făcură cunoscut. I se îngădui să privească tronul lui Dumnezeu și să vadă veșmintele albe ale celor răscumpărați. El auzi muzica îngerilor cerului și imnurile triumfale ale celor care au biruit prin sângele Mielușelului și prin cuvântul mărturisirii lor.SV 78.1