O jertfă fără defect

Apostolul mai scrie către credincioși următoarele: “Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, Sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească” Romani 12, 1 Vechiului Israel i s-au dat îndrumări, ca nici un animal cu defect sau bolnav să nu fie adus ca jertfă înaintea lui Dumnezeu. Numai cele mai bune animale trebuiau alese pentru acest scop. Prin profetul Maleahi, Domnul mustra cu cea mai mare asprime pe poporul Său pentru abaterea de la aceste dispoziții.SV 27.1

“Un fiu cinstește pe tatăl său și o slugă po stăpânul său. Dacă sunt Tata, unde este, cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine? zice Domnul oștirilor către voi... care nesocotiți Numele Meu și care ziceți: ‘Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?’ Aduceți pe altarulSV 27.2

Meu pâine necurată! și totuși ziceți: ‘Cu ce Te-am spurcat?’. Prin faptul că ați zis: ‘Masa Domnului este disprețuită!’ când aduceți ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Când aduceți una șchioapă sau beteagă, nu este rău lucrul acesta oare? Adu-o dregătorului tău! Te va primi el bine pentru ea? zice Domnul oștilor... Aduceți ce este furat, șchiop sau beteag: Iată darurile de mâncare pe care le aduceți! Pot Eu să le primesc din mâinile voastre? — zice Domnul” Maleahi 1, 6-13.SV 27.3

Aceste cuvinte care au fost spuse vechiului Israel cuprind o învățătură și pentru poporul lui Dumnezeu de astăzi. Atunci când apostolul sfătuia pe frații săi să înfățișeze corpurile lor “ca o jertfă vie, Sfântă, și bine plăcută lui Dumnezeu”, el arăta principiile adevăratei sfințiri. Aceasta nu este numai o teorie, un sentiment sau un fel de a vorbi, ci e un principiu viu și activ, care e împletit cu viețuirea de toate zilele. El cere ca deprinderile noastre în mâncare, băutură și îmbrăcăminte să fie în așa fel încât să asigure păstrarea sănătății fizice, mintale și morale, pentru ca să putem înfățișa Domnului corpurile noastre, nu ca pe o jertfă stricată prin obiceiuri rele, ci ca pe “o jertfă vie, Sfântă și bine plăcută lui Dumnezeu”.SV 27.4