Nu poate fi sfințire fără ascultare

Eu am întâlnit mulți oameni care pretindeau că sunt fără păcat în umblarea lor. Dar când i-am cercetat prin Cuvântul lui Dumnezeu, s-au dovedit ca niște călcători pe față ai Legii Sale sfinte. Cele mai lămurite dovezi despre perpetuitatea și obligativitatea veșnică a poruncii a patra nu puteau să le trezească conștiința. Aceste suflete nu puteau tăgădui cerințele lui Dumnezeu, dar îndrăzneau să caute scuze pentru călcarea Sabatului. Ele pretindeau că sunt sfințite și că slujesc lui Dumnezeu în toate zilele din săptămână. Acești pretinși creștini susțineau că mulți oameni buni n-au ținut Sabatul și că, dacă aceștia au fost sfinți, atunci nici ei nu vor fi osândiți dacă nu vor respecta această zi. Dumnezeu ar fi prea milos, zic ei, să-i pedepsească pentru că n-au păzit ziua a șaptea. Și că, dacă vor serba Sabatul, vor fi socotiți de lume ca fiind niște oameni prea ciudați și nu vor mai avea nici o influență asupra ei. Apoi, mai zic ei, trebuie să fie supuși autorităților existente.SV 66.1

O doamnă din New Hampshire vorbind într-o adunare publică susținea că harul lui Dumnezeu ar stăpâni inima ei și că ea ar fi în totul predată Domnului. Ea și-a exprimat apoi încrederea că acest popor ar face mult bine, trezind pe păcătoși să-și vadă primejdia lor. Ea zicea: “Sabatul, pe care ni-l prezintă acest popor, este singurul Sabat al Bibliei”; și apoi a mărturisit că mintea ei s-a ocupat foarte mult cu acest subiect. Dar ca să poată ține ziua a șaptea, ea vedea că trebuie să întâmpine o mulțime de cercări. Ziua următoare ea a venit la adunare și a depus iarăși mărturia ei, adăugând că a întrebat pe Domnul, dacă trebuie să țină Sabatul, și că El i-ar fi răspuns că nu trebuie să-l țină. Spiritul, ei se liniștise deci, cu privire la acest subiect. Ea a făcut apoi cel mai înflăcărat apel la toți ca să se întoarcă la iubirea desăvârșită a lui Isus în care nu mai este nici o osândire pentru suflet.SV 66.2

Aceasta femeie nu avea adevărata sfințire. Nu Dumnezeu fusese cel care îi spusese că ea poate fi sfințită și trăind în neascultare față de vreuna din poruncile Sale lămurite. Legea lui Dumnezeu este Sfântă și nimeni, n-o poate călca fără a fi pedepsit. Acela care i-a spus ca poate să calce în picioare Legea lui Dumnezeu și să fie totuși fără păcat fusese stăpânitorul puterilor întunericului — același care spusese și Evei în Eden, prin gura șarpelui: “Hotărât, că nu vei muri”. Geneza 3, 4. Eva se măgulea cu gândul că Dumnezeu e prea bun ca s-o pedepsească pentru neascultare de porunca Sa lămurită. Aceeași sofistărie e adusă de mii de oameni ca scuză pentru neascultarea lor de porunca a patra. Cei ce au Spiritul lui Hristos vor păzi toate poruncile lui Dumnezeu, fără să țină seamă de urmări. Isus, Maiestatea cerului, a zis: “Eu am păzit poruncile Tatălui Meu”. Ioan 15, 10.SV 67.1

Adam și Eva au îndrăznit să calce poruncile lui Dumnezeu și urmările grozave ale păcatului lor trebuie să fie o avertizare pentru noi de a nu urma pilda lor de neascultare. Hristos Se ruga pentru ucenicii Săi cu aceste cuvinte: “Sfințește-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul”. Ioan 17, 17. Nu există nici o sfințire adevărată decât numai prin ascultarea de adevăr. Cei ce iubesc pe Dumnezeu din toată inima lor, vor iubi și toate poruncile Sale. O inimă sfințită este în armonie cu cerințele lui Dumnezeu căci ele sunt sfinte, bune și drepte și pot fi împlinite.SV 67.2