Stăpânirea de sine o condiție a sfințirii

Viața lui Daniel este o ilustrare inspirată de ceea ce poate alcătui un caracter sfințit. Ea dă tuturor o lecție și îndeosebi tinerilor. O ascultare deplină de poruncile lui Dumnezeu este spre binecuvântarea sănătății corpului și a minții. Pentru a ajunge la cel mai înalt ideal de moralitate și dezvoltare intelectuală este necesar a căuta înțelepciunea și tăria de la Dumnezeu și de a respecta o strictă cumpătare în toate deprinderile vieții. În experiența lui Daniel și a tovarășilor lui, noi avem o pildă de biruința asupra ispitei de a ceda poftei și apetitului. Ea ne arată că, prin principiile religioase, tinerii, pot birui asupra poftelor cărnii și să rămână credincioși cerințelor lui Dumnezeu, chiar dacă aceasta le-ar cere un mare sacrificiu.SV 23.1

Ce s-ar fi întâmplat însă cu Daniel și tovarășii săi, dacă ar fi făcut un compromis cu îngrijitorii aceia păgâni și ar fi cedat presiunii împrejurărilor, dacă ar fi mâncat și băut după obiceiul babilonienilor? Această unică depărtare de la principii le-ar fi slăbit simțul dreptății și groaza față de nedreptate, împlinirea poftelor ar fi atras după sine jertfirea tăriei fizice, a clarității intelectuale și pătrunderii spirituale. Un pas greșit ar fi condus probabil și la alți pași, până când legătura lor cu cerul ar fi fost primejduită, iar ei ar fi fost furați de curentul ispitelor.SV 23.2

Dumnezeu a zis: “Pe cel ce Mă onorează, îl voi onora”. 1 Samuel 2, 30. În timp ce Daniel se ținea de Dumnezeul său cu o încredere neclintită, Spiritul puterii profetice a venit asupra lui. Pe când oamenii îl învățau care sunt datoriile vieții la curtea împărătească, el era învățat de Dumnezeu ca să citească tainele veacurilor viitoare și să prezinte generațiilor viitoare, prin tablouri și asemănări, lucrurile uimitoare care aveau să se întâmple în zilele din urmă.SV 24.1