Întristat din cauza rătăcirilor otrăvitoare

Ioan a trăit să vadă Evanghelia iui Hristos predicată în depărtări și mii de suflete primind cu zel învățăturile ei. Dar el era tare întristat când vedea că rătăcirile otrăvitoare se furișau în biserică. Unii din cei ce primeau pe Hristos susțineau că iubirea Lui i-a scutit de ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, mulți învățau că litera Legii trebuie ținută ca și toate datinile și ceremoniile iudeilor și că acestea ar fi îndestulătoare pentru mântuire, fără sângele lui Hristos. Ei susțineau că Isus a fost un om bun, ca și apostolii, dar îi tăgăduiau dumnezeirea. Ioan vedea primejdia care urmărea biserica, dacă ar fi primit aceste idei și le-a întâmpinat fără zăbavă și hotărât. El scria uneia dintre cele mai onorate ajutoare ale sale în Evanghelie, unei doamne cu un bun renume și cu o mare influență următoarele:SV 63.2

“În lume au apărut mulți amăgitori care nu mărturisesc că Isus Hristos a venit în trup. Iată amăgitorul, iată antihristul! Păziți-vă bine să nu pierdeți rodul muncii voastre, ci să primiți o răsplată deplină. Oricine păcătuiește și nu rămâne în învățătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Dar cine rămâne în învățătura lui Hristos are atât pe Tatăl, cât și pe Fiul. Dacă vine cineva la voi și nu vă aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă și să nu-i ziceți: ‘Bun venit!’ Căci cine-i zice: ‘Bun venit’ se face părtaș faptelor lui rele!”, 2 Ioan 7-11.SV 64.1

Nu fără mari împotriviri avea să-și aducă la îndeplinire Ioan lucrarea sa. Satana nu stătea nepăsător. El provoca pe oamenii răi ca să scurteze viața plină de activitate folositoare a acestui bărbat al lui Dumnezeu; dar îngerii cei sfinți îl ocroteau față de urmăritorii săi. Ioan a trebuit să rămână în viață ca un martor credincios a lui Hristos. Biserica în primejdiile ei, avea nevoie de mărturia lui.SV 64.2

Prin mărturii neadevărate și zvonuri mincinoase, trimișii lui Satana au căutat să trezească vrăjmășie împotriva lui Ioan și împotriva învățăturii lui Hristos. Din această pricină, dezbinările și ereziile bântuiau biserica. Ioan a luptat împotriva acestei rătăciri cu o hotărâre neclintită. El îngrădea calea vrăjmașilor adevărului. Scria și îndemna stăruitor, ca nimeni să nu încurajeze cu ceva pe conducătorii acestor erezii. În timpul de față sunt pe lume rele asemănătoare cu acelea care amenințau prosperitatea bisericii la începuturile ei, iar învățăturile apostolului cu privire la aceasta trebuie să fie respectate cu îngrijire. “Iubiți-vă unii pe alții” este strigătul care trebuie să răsune pretutindeni, îndeosebi de la aceia care mărturisesc a fi sfinți. Dar iubirea este prea curată pentru ca să acopere vreun păcat nemărturisit. Învățăturile lui Ioan sunt însemnate pentru aceia care trăiesc în mijlocul primejdiilor zilelor din urmă. El a fost în legătură strânsă cu Hristos, a ascultat la învățăturile Sale și a fost martor la minunile Sale răsunătoare. El a dat o mărturie convingătoare, care a făcut ca minciunile vrăjmașilor săi să fie fără nici un efect.SV 64.3