Descoperirea tainei

Slujitorii lui Dumnezeu nu L-au rugat în zadar, Ei îl onoraseră, iar în ceasul cercării îi onoră și El pe ei. Taina a fost descoperită lui Daniel; așa că el merse în grabă să ceară audiență la împărat.SV 35.2

Prizonierul iudeu stătea acum în fața suveranului celei mai puternice împărății, din câte au fost vreodată pe pământ. Împăratul era cufundat în mare tristețe în ciuda tuturor bogățiilor și măririi sale; dar tânărul exilat stătea plin de pace și fericire în Dumnezeul Său. Dacă a existat vreodată pentru Daniel vreun timp, când să se poată înălța pe sine însuși și să-și scoată în evidență bunătatea și înțelepciunea sa aleasă, era acum. Dar prima sa străduință era de a abate de la sine orice onoare și de a înălța pe Dumnezeu, Izvorul a toată înțelepciunea.SV 35.3

“Ce cere împăratul este o taină pe care înțelepții, cititorii în stele, vrăjitorii și ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului. Dar este în ceruri un Dumnezeu, care descoperă tainele și care face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă”. Daniel 2, 27-28. Împăratul asculta cu o atenție solemnă, când i se repeta orice amănunt din visul pe care îl uitase; și când i se dădu cu credincioșie și tălmăcirea, el simți că se poate baza pe aceasta, ca fiind o descoperire divină.SV 36.1

Adevărurile solemne cuprinse în această viziune de noapte, au făcut o adâncă impresie asupra sufletului suveranului și în umilință și respect Sfânt el căzu și se închină, zicând: “Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraților și El descoperă tainele”. Idem 47.SV 36.2