Nici un compromis cu păcatul

Ioan se bucura de binecuvântarea adevăratei sfințiri. Dar este vrednic de observat că apostolul nu a pretins că e fără păcat; el căuta desăvârșirea prin umblarea în lumina feței lui Dumnezeu. El spune că, dacă cineva mărturisește că cunoaște pe Dumnezeu și nesocotește totuși Legea divină, mărturisirea lui este mincinoasă. “Cine zice: ‘Îl cunosc’ și nu păzește poruncile Lui, este un mincinos și adevărul nu este în el”. 1 Ioan 2, 4. În acest veac, când se face atâta caz de libertate, aceste cuvinte ar fi calificate ca fanatism. Dar apostolul învață, că, deși trebuie să dăm pe față politețea creștină, avem totuși împuternicirea să numim păcatul și pe păcătos cu numele lor adevărat — și că aceasta se împacă în totul cu iubirea adevărată. Deși trebuie să iubim sufletele pentru care a murit Hristos și să lucrăm pentru mântuirea lor, totuși nu trebuie să facem nici un compromis cu păcatul. Noi nu trebuie să ne unim cu răzvrătiții și să numim aceasta iubire. Dumnezeu cere de la poporul Său din acest veac să stea neclintit, ca și în timpul său, pentru apărarea dreptății împotriva rătăcirilor distrugătoare de suflete.SV 65.1