Pentru ce a fost lepădat Hristos

Mântuitorul nostru a fost Lumina lumii; dar lumea nu L-a cunoscut. El a săvârșit mereu fapte de milă, revărsând lumină pe calea tuturor; și totuși El n-a atras atenția acelora printre care umbla ca să privească la virtuțile Sale fără seamăn, la abnegația, la jertfa Sa de Sine și la dărnicia Sa. Iudeii nu admirau o astfel de viață. Ei considerau religia Sa ca fiind fără valoare, pentru că nu era în acord cu măsura lor pentru evlavie. Ei socoteau că Hristos nu era religios în spirit și caracter; deoarece religia lor era alcătuită din falsuri, din rugăciuni în public și din săvârșirea de fapte caritabile, fără efect. Ei trâmbițau faptele lor bune, după cum fac cei ce pretind a fi sfinți. Ei voiau să facă pe toți să înțeleagă că sunt fără păcat. Dar întreaga viață a lui Hristos era într-un contrast direct cu aceasta. El nu căuta nici câștig și nici onoare. Faptele Sale de vindecări minunate erau săvârșite într-un spirit cât se poate de liniștit, deși El nu putea ține în frâu entuziasmul acelora care deveneau părtași marilor Sale binecuvântări. Umilința și blândețea caracterizau viața Sa. Și tocmai pentru că umblarea Sa era atât de umilită, lipsită de pretenții și se deosebea atât de mult de a fariseilor, ei nu voiau să-L primească.SV 14.1