Capitolul 7 — Caracterul lui Ioan

Apostolul Ioan s-a deosebit dintre frații săi ca fiind “ucenicul pe care îl iubea Isus”. El nu era câtuși de puțin fricos, slab sau șovăitor în caracter și, totuși, avea o dispoziție amabilă și o inimă caldă și iubitoare. El părea a se bucura într-un sens deosebit de prietenia lui Hristos și a primit multe dovezi despre încrederea și iubirea Mântuitorului. El era unul dintre cei trei cărora le fusese îngăduit să fie martorii strălucirii lui Hristos pe Muntele schimbării la față, și ai agoniei Sale din Ghetsemani; și grijii lui Ioan a încredințat Domnul pe mama Sa, în acele ultime ceasuri ale agoniei Sale pe cruce.SV 53.1

La simpatia Mântuitorului pentru ucenicul cel iubit s-a răspuns cu toată tăria unui devotament plin de căldură, Ioan s-a prins de Isus cum se prinde vița de aracul înfipt bine. Pentru cauza Maestrului său, el a înfruntat cu îndrăzneală primejdiile sălii de judecată și a rămas lângă cruce, iar la vestea că Hristos a înviat, el a alergat la mormânt și a întrecut în zelul său chiar și pe Petru cel iute în toate.SV 53.2

Iubirea lui Ioan pentru Maestrul său nu era numai o prietenie omenească, ci era iubirea unui păcătos căit care simțea că a fost răscumpărat prin sângele prețios al lui Hristos. El prețuia ca pe cea mai înaltă onoare lucrarea și suferința în serviciul Domnului. Iubirea lui pentru Isus îl mâna să iubească pe toți aceia pentru care a murit Hristos. Religia lui era de un caracter practic. El a înțeles că iubirea de Dumnezeu se dă pe față prin iubirea copiilor Săi. El era auzit adesea repetând cuvintele: “Prea iubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții”. 1 Ioan 4, 11. “Noi îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi. Dacă zice cineva: ‘Eu iubesc pe Dumnezeu’, și urăște pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubește pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?”, Idem 19-20. Viața apostolului era în armonie cu învățăturile sale. Iubirea pentru Hristos care ardea în inima sa, îl mâna să depună cea mai serioasă și mai deplină activitate pentru semenii săi și în deosebi pentru frații săi din comunitatea creștină. El era un predicator puternic, zelos și de o seriozitate adâncă, iar cuvintele sale erau însoțite de o mare putere de convingere.SV 53.3