Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Parabolele Domnului Hristos - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    În zilele din urmă

    Scenele de încheiere ale istoriei acestui pământ sunt zugrăvite în evenimentele de încheiere a istoriei bogatului din parabolă. Acesta pretindea că este fiu al lui Avraam, dar el era despărțit de Avraam printr-o prăpastie de netrecut — un caracter rău format. Avraam a slujit lui Dumnezeu, urmărind cu credincioșie și în deplină ascultare Cuvântul Său. Dar bogatul nu se gândea nici la Dumnezeu și nici la nevoile celor suferinzi. Marea prăpastie existentă între el și Avraam era prăpastia neascultării.PDH 269.3

    Sunt și astăzi foarte mulți care merg pe același drum. Deși sunt membri ai Bisericii, ei sunt neconvertiți. Ei pot participa la serviciile divine, ei pot cânta cuvintele psalmistului: “Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalmii 42, 1), dar mărturisirea lor este falsă. Ei nu sunt mai îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu de cum este cel mai înrăit păcătos. Cel care caută excitările plăcerilor păcatului, mintea care este plină de dorința de manifestare vanitoasă, nu poate sluji lui Dumnezeu. Asemenea bogatului din parabolă, unul ca acesta nu are nici o înclinație ca să se războiască împotriva plăcerilor firești. El dorește și caută să-și satisfacă plăcerile. El alege atmosfera păcatului. Dar el este răpit de moarte și coboară în mormânt cu caracterul pe care l-a format în timpul vieții, în tovărășia uneltelor lui Satana. În mormânt, el nu mai are nicidecum puterea de a alege ceva, fie bun sau rău; căci în ziua în care cineva moare, pier până și gândurile lui. Psalmii 146, 4; Eclesiastul 9, 5-6.PDH 270.1

    Când vocea lui Dumnezeu trezește la viată pe cel mort, el va ieși din mormânt cu aceleași pofte și pasiuni, cu aceleași gusturi pe care le-a nutrit în timpul vieții. Dumnezeu nu face nici o minune ca să re-creeze un om, care n-a fost născut din nou atunci când i s-au oferit toate ocaziile și a avut la dispoziție tot ceea ce era necesar pentru aceasta. În timpul vieții sale el n-a găsit nici o plăcere în Dumnezeu și nici în a lucra pentru El. Caracterul său n-a fost în armonie cu Dumnezeu și el nu poate fi fericit în familia cerească.PDH 270.2

    Există astăzi în lume o clasă de oameni care sunt plini de îndreptățire de sine. Ei nu sunt dedați la îmbuibare, nu sunt bețivi, nu sunt necredincioși; dar ei doresc să trăiască numai pentru ei, și nu pentru Dumnezeu. El nu se află în gândurile lor; de aceea ei sunt socotiți în rândul celor necredincioși. Dacă ar fi posibil ca ei să intre pe porțile cetății lui Dumnezeu, în ceruri, ei n-ar avea dreptul la pomul vieții, căci atunci când poruncile lui Dumnezeu au stat înaintea lor cu toate cerințele lor obligatorii, ei au zis: “Nu!”.PDH 270.3

    Ei n-au slujit lui Dumnezeu aici, de aceea, ei nu vor sluji lui Dumnezeu nici în ceruri. Ei n-ar putea trăi în prezența Lui, și orice alt loc, în afară de cer, ar fi de preferat pentru ei.PDH 271.1

    A învăța de la Domnul Hristos înseamnă a primi harul Său, care este, de fapt, caracterul Său. Dar cei care nu prețuiesc și nu folosesc ocaziile prețioase și influențele sfinte ce le-au fost oferite aici pe pământ, nu sunt pregătiți a lua parte la închinarea cea curată din ceruri. Caracterele lor nu sunt modelate după Modelul Divin. Prin neglijența lor, ei au creat un abis peste care nimeni și nimic nu poate trece, între ei și cei drepți rămâne “o prăpastie mare.”PDH 271.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents