Luarea talantului

Sentința rostită în dreptul slujitorului cel leneș a fost: “Luați-i dar talantul, și dați-l celui ce are zece talanți”. Matei 25, 28. Ca și în răsplătirea servului credincios, în acest text se arată faptul că aici este prezentată nu numai răsplătirea la judecata finală, ci și procesul gradat al răsplătirii în viața aceasta. După cum este situația în lumea naturală, tot la fel și în lumea spirituală; orice energie nefolosită va slăbi și dispărea. Activitatea este legea vieții; trândăvia, însemnează moarte. “Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora”, 1 Corinteni 12, 7. Folosite pentru binecuvântarea altora, darurile sale se înmulțesc, cresc. Circumscrise la o slujire egoistă, ele descresc, și în final, sunt retrase. Acela care refuză să împartă și altora din darurile primite, va constata — în cele din urmă — că nu mai are nimic de dat. El este supus unui proces care cu siguranță va diminua, va pipernici și în cele din urmă va nimici calitățile sufletului.PDH 364.1

Nimeni să nu gândească că va putea intra în bucuria Domnului său trăind o viață egoistă și servind numai intereselor sale. Astfel de oameni nu vor putea participa la bucuria iubirii neegoiste. Aceștia nu sunt pregătiți și potriviți pentru curțile cerești. Ei n-ar putea aprecia cum se cuvine adevărata atmosferă a iubirii care cuprinde cerul întreg. Vocea îngerilor și muzica harpelor acestora nu i-ar satisface. Pentru mintea lor, știința cerurilor ar fi ca o enigmă de nerezolvat.PDH 364.2

În ziua cea mare a judecății, aceia care n-au lucrat pentru Hristos, aceia care au fost luați de curent, care n-au purtat nici o responsabilitate, care s-au gândit numai la ei, căutând să placă numai lor înșiși, vor fi așezați de către Judecătorul a tot pământul alături de cei care au făcut numai rău. Ei vor primi aceeași condamnare.PDH 365.1

Mulți dintre aceia, care mărturisesc a fi creștini, nu țin seama de cerințele lui Dumnezeu și totuși, ei consideră că nu este nici un rău în aceasta. Ei sunt conștienți de faptul că hulitorul, ucigașul, desfrânatul, toți aceștia merită pedeapsa; cât despre ei însă, se bucură de participarea la serviciile religioase. Pentru că iau cu plăcere parte la vestirea Evangheliei, ei gândesc că sunt creștini. Deși și-au petrecut întreaga viață îngrijindu-se numai de ei înșiși ei vor fi tot atât de mult surprinși, așa cum a fost și servul necredincios din parabolă atunci când a auzit sentința: “Luați-i dar talantul”. Asemenea Iudeilor, ei au substituit bucuria față de binecuvântările date lor, în detrimentul folosirii pe care ar fi trebuit s-o dea acestor daruri.PDH 365.2

Mulți dintre cei care se scuză atunci când trebuie făcute eforturi creștine, mărturisesc în acest fel că nu sunt capabili pentru o astfel de lucrare. Dar, i-a făcut oare Dumnezeu așa de incapabili? Nu, niciodată. Această incapacitate a lor este produsă de către inactivitatea lor și a fost perpetuată prin libera lor alegere. În caracterele lor, ei culeg deja roadele acestei sentințe: “Luați-i dar talantul”. Continua folosire greșită a talanților încredințați lor, va înăbuși, va stinge — în cele din urmă — lucrarea Duhului Sfânt, care este unica lor lumină. Hotărârea: “Iar pe robul acela netrebnic, aruncați-l în întunericul de afară”, pune sigiliul cerului pe alegerea pe care ei înșiși au făcut-o pentru veșnicie.PDH 365.3