Lângă drum

Parabola semănătorului se ocupă în principal cu efectele produse de creșterea seminței în pământul în care a fost aruncată. Prin această parabolă, Domnul Hristos voia să spună de fapt ascultătorilor Săi: “Nu vă este de nici un folos să stați numai ca niște critici ai lucrării Mele, sau să fiți dezamăgiți pentru că ea nu corespunde cu ideile voastre. Problema de cea mai mare importanță pentru voi este: cum primiți voi solia Mea? Căci de primirea sau respingerea ei depinde destinul vostru veșnic”.PDH 43.3

Explicând însemnătatea seminței care a căzut lângă drum, Domnul a spus: “Când un om aude Cuvântul privitor la împărăție, și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânța căzută lângă drum.” Matei 13, 19.PDH 44.1

Sămânța căzută lângă drum reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu care cade în inima unui ascultător neatent. Asemenea cărării bătătorite, călcate în picioare de oameni și animale, tot așa, este și inima care devine asemenea unei autostrăzi pe care să circule lumea cu plăcerile și păcatele ei. Absorbit de scopuri egoiste și practici păcătoase, sufletul ajunge să se împietrească prin “înșelăciunea păcatului.” Evrei 3, 13. Atunci, facultățile spirituale sunt paralizate. Oamenii aud Cuvântul, dar nu-l înțeleg. Ei nu ajung să înțeleagă faptul că învățătura se adresează lor. Ei nu sunt conștienți de nevoia sau de primejdia lor. Ei ajung să nu înțeleagă iubirea lui Hristos și trec pe lângă solia harului Său ca pe lângă ceva care nu-i privește.PDH 44.2

Așa cum păsările sunt gata să ciugulească semințele căzute lângă drum, tot astfel Satana este gata să smulgă din suflet sămânța adevărului divin. El se teme, ca nu cumva Cuvântul lui Dumnezeu să trezească pe neatenți, sau să influențeze pe cei cu inima împietrită. Satana și îngerii săi sunt prezenți în adunările unde se predică Evanghelia. În timp ce îngerii cerului se străduiesc să impresioneze inimile cu Cuvântul lui Dumnezeu, vrăjmașul este activ căutând să facă fără efect Cuvântul predicat. Cu un zel egalat numai de răutatea lui, Satana încearcă să împiedece lucrarea Duhului lui Dumnezeu. În timp ce Domnul Hristos atrage sufletul la Sine prin iubirea Sa, Satana caută să sustragă atenția celui care este mișcat a căuta pe Mântuitorul. El ocupă mintea cu planuri lumești. El trezește spiritul de critică, sau insuflă îndoială și necredință. Vocabularul vorbitorului, sau manierele lui poate că nu plac ascultătorilor și ei se ocupă atunci de aceste defecte. În acest fel, adevărul de care ei au nevoie și pe care Dumnezeu în bunătatea Lui li l-a trimis, nu are nici o impresie asupra lor.PDH 44.3

Satana are multe ajutoare. Mulți dintre cei care mărturisesc că sunt creștini, ajută pe ispititor să smulgă sămânța adevărului din inimile altora. Mulți dintre cei care ascultă predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, când ajung acasă fac din el subiect de critică. Ei se apucă să judece predica, așa cum ar judeca o expunere literară sau un discurs politic. Ei vorbesc în mod batjocoritor sau disprețuitor despre solia, care ar trebui să fie privită ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu adresat lor. Caracterul, motivele și acțiunile slujitorului lui Dumnezeu și comportamentul fraților lor, membrii ai comunității formează adesea subiectul discuțiilor lor. Ei rostesc judecăți aspre și nu încetează cu bârfelile și clevetirile, și aceasta în auzul celor neconvertiți. Nu arareori, aceste lucruri sunt rostite de părinți în auzul propriilor lor copii. În felul acesta se nimicește respectul fața de slujitorii lui Dumnezeu și stima pentru solia lor. Și mulți, sunt astfel învățați să privească în mod ușuratic chiar Cuvântul lui Dumnezeu.PDH 45.1

Astfel, în căminele pretinșilor creștini mulți tineri sunt educați spre a fi lipsiți de credință. Și părinții se mai întreabă de ce oare copiii lor manifestă atât de puțin interes față de Evanghelie și de ce sunt așa de gata să se îndoiască de adevărul biblic. Ei se miră de faptul că este așa de greu a ajunge la inima lor și a fi influențați de morală și credință. Ei nu văd că propriul lor exemplu împietrește inimile copiilor lor. Sămânța cea bună nu găsește loc unde să prindă rădăcină și atunci, Satana o răpește de acolo.PDH 46.1