Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Parabolele Domnului Hristos - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 25 — Talanții

    Capitol bazat pe textele din Matei 25, 13-30.

    Pe Muntele Măslinilor, Domnul Hristos a vorbit ucenicilor Săi despre a doua Sa venire aici, pe pământ. El a enumerat unele semne ce aveau să se arate în apropierea revenirii Sale și a cerut ucenicilor Săi să vegheze și să fie gata. El a repetat iarăși avertizarea: “Vegheați, dar, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului”. Matei 25, 13. Apoi, El a arătat ce înseamnă a veghea în vederea revenirii Sale. Timpul nu trebuie petrecut într-o așteptare inactivă, leneșă, ci lucrând cu zel, cu sârguință. Aceasta este lecția pe care El vrea s-o învățăm din parabola cu talanții.PDH 325.1

    “Împărăția cerurilor”, spunea El, “se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă țară, a chemat pe robii săi și le-a încredințat avuția sa. Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, și altuia unul; fiecăruia după puterea lui, ... și a plecat”. Matei 25, 14-15.PDH 325.2

    Omul care a plecat într-o țară îndepărtată, reprezintă pe Domnul Hristos care, atunci când a rostit această parabolă, era aproape de timpul să plece de pe acest pământ, la ceruri. “Slujitorii” sau robii din parabolă reprezintă pe urmașii Domnului Hristos. Noi nu suntem ai noștri. Noi am fost “cumpărați cu un preț” (1 Corinteni 6, 20), nu “cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur ... ci cu sângele scump al lui Hristos” (1 Petru 1, 18-19) ... “pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei”. 2 Corinteni 5, 15.PDH 325.3

    Toți oamenii au fost cumpărați cu un preț nespus de mare. Revărsând întreaga comoară a cerului în această lume, dându-ne întreg cerul în Hristos, Dumnezeu a cumpărat voința, afecțiunea, mintea, sufletul și întreaga ființă omenească. Fie că cineva este credincios sau necredincios, toți oamenii sunt proprietatea lui Dumnezeu. Toți sunt chemați să lucreze pentru El și, după felul în care ei împlinesc această chemare, toți vor trebui să dea socoteală în ziua cea mare a judecății.PDH 326.1

    Dar cerințele lui Dumnezeu nu sunt recunoscute de către toți. În parabolă, aceia care au declarat că au acceptat să lucreze pentru Hristos sunt înfățișați ca fiind slujitorii Săi.PDH 326.2

    Urmașii Domnului Hristos au fost răscumpărați pentru slujire. Domnul ne învață că scopul real al vieții este slujirea. Domnul Hristos a fost muncitor și tuturor urmașilor Săi le-a dat legea slujirii — slujirii lui Dumnezeu și a semenilor lor. Aici, Domnul Hristos a prezentat lumii cea mai înaltă concepție a vieții ce a fost cunoscută vreodată. Trăind pentru a sluji altora, omul este astfel adus în legătură cu Domnul Hristos. Legea slujirii devine veriga de legătură ce ne leagă de Dumnezeu și de semenii noștri.PDH 326.3

    Slujitorilor Săi, Domnul Hristos le încredințează “avuția Sa” — ceva ce trebuie să fie pus la schimbător, pentru El. El dă “fiecărui om lucrarea sa”. Fiecare are locul său în planul cel veșnic al cerului. Fiecare trebuie să lucreze în colaborare cu Domnul Hristos pentru mântuirea celor păcătoși. După cum este sigur că avem pregătit un loc în locașurile din ceruri, tot atât de sigur este și faptul că, aici pe pământ, avem hotărât un loc anumit unde să lucrăm pentru Dumnezeu.PDH 326.4

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents