Comori ascunse

Despre comorile Evangheliei se spune că sunt ascunse. Frumusețea, puterea și taina Planului de Mântuire nu sunt înțelese de către cei care sunt înțelepți în proprii lor ochi și care sunt plini de spiritul unor teorii deșarte. Mulți au ochi, dar nu văd; au urechi, dar nu aud; au minte, dar nu pot discerne comoara ascunsă.PDH 104.3

Se poate ca un om să treacă chiar peste locul unde a fost ascunsă comoara. Având absolută nevoie, el se poate așeza ca să se odihnească sub copac, fără să bănuiască măcar că la rădăcina lui sunt ascunse mari bogății. Tot așa a fost și cu poporul iudeu. Adevărul, asemenea unei comori de aur, a fost încredințat poporului iudeu. Sistemul iudaic, purtând semnătura Cerului, fusese instituit chiar de Domnul Hristos. Marile adevăruri ale mântuirii au fost ascunse în tipuri și simboluri. Și cu toate acestea, când Domnul Hristos a venit, iudeii nu l-au recunoscut pe Acela, către care arătau toate aceste tipuri și simboluri. Ei aveau, în mâinile lor, Cuvântul lui Dumnezeu, dar tradițiile care fuseseră transmise din generație în generație, cum și interpretările omenești ale Scripturilor, au făcut ca adevărul, așa cum este el în Hristos, să fie ascuns de ei. Importanța spirituală a scrierilor sfinte a fost pierdută. Casa tezaurului a toată cunoștința a fost deschisă înaintea lor, dar ei nu au știut.PDH 104.4

Dumnezeu nu ascunde adevărul Său de oameni. Dar, pentru propriile lor acțiuni, oamenii fac ca acesta să fie întunecat pentru ei. Domnul Hristos a dat poporului iudeu suficiente dovezi despre faptul că El era Mesia, dar învățăturile Sale cereau o schimbare hotărâtă în viața lor. Ei au înțeles faptul că, dacă ar primi pe Hristos, atunci ei ar trebui să renunțe la obiceiurile și tradițiile la care țineau foarte mult, la practicile lor egoiste și nesfințite. Primirea adevărului neschimbător și veșnic cerea sacrificiu. De aceea ei n-au primit nici chiar cele mai categorice dovezi pe care Dumnezeu le putea da, pentru fixarea credinței în Hristos. Ei mărturiseau a crede Scripturile Vechiului Testament, și totuși refuzau să primească mărturia cuprinsă în ele cu referire la viața și caracterul Domnului Hristos. Ei se temeau ca nu cumva să fie convinși și deci să fie convertiți și astfel să fie obligați a renunța la părerile lor preconcepute. Comoara Evangheliei, Calea, Adevărul și Viața erau printre ei, însă ei au lepădat cel mai mare dar pe care cerul îl putea da.PDH 105.1

Citim că: “Totuși, chiar dintre fruntași, mulți au crezut în El; dar de frica Fariseilor, nu-L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă.” Ioan 12, 42. Ei erau convinși; credeau că Isus este Fiul lui Dumnezeu; dar a-L mărturisi ca atare, nu era în armonie cu dorințele lor ambițioase. Ei nu aveau credința care le-ar fi asigurat comoara cerească, ci umblau mai degrabă după comori pământești.PDH 105.2

Și astăzi oamenii aleargă după comori pământești. Mintea le este plină de gânduri egoiste și ambițioase. De dragul câștigării unor bogății lumești, onoare sau putere, ei consideră obiceiurile, tradițiile și cerințele oamenilor, mai presus de cerințele lui Dumnezeu. De aceea, comorile Cuvântului Său sunt ascunse de ei.PDH 106.1

“Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuiesc judecate duhovnicește.” 1 Corinteni 2, 14.PDH 106.2

“Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei, care este chipul lui Hristos.” 2 Corinteni 4, 3-4.PDH 106.3