Capitolul 9 — Mărgăritarul de mare preț

Capitol bazat pe textele din Matei 13, 45-46.

Mântuitorul compară binecuvântările iubirii mântuitoare cu un mărgăritar de mare preț. El ilustrează învățătura Sa prin parabola negustorului “care caută mărgăritare frumoase. Și când găsește un mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are, și-l cumpără.” Matei 13, 45-46. Domnul Hristos însuși este Mărgăritarul de mare preț. În El se află toată slava Tatălui și expresia chipului persoanei Sale. Slava atributelor lui Dumnezeu este exprimată în caracterul Său. Fiecare pagină a Sfintelor Scripturi strălucește la lumina Sa. Neprihănirea Domnului Hristos, asemenea unei perle curate, albe, nu are nici un defect, nici o pată. Lucrarea nici unui om nu poate îmbunătăți marele și prețiosul dar al lui Dumnezeu. El este desăvârșit. În Domnul Hristos sunt “ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei.” Coloseni 2, 3. Căci “El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare.” 1 Corinteni 1, 30. Tot ceea ce poate satisface nevoile și dorințele sufletului omenesc, pentru lumea aceasta și pentru cea viitoare, se găsește în Isus Hristos. Mântuitorul nostru este Mărgăritarul de un așa mare preț încât, în comparație cu El, toate celelalte lucruri pot fi socotite ca nimic.PDH 115.1

Domnul Hristos “a venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit.” Ioan 1, 11. Lumina lui Dumnezeu a strălucit în întunericul lumii și “întunericul n-a biruit-o” Ioan 1, 5. Dar nu toți au fost indiferenți față de darul cerului. Negustorul din parabolă reprezintă pe cei care doresc în mod sincer adevărul. În diferite neamuri au existat oameni zeloși și înțelepți care au căutat în literatura, știința și religia lumii păgâne ceea ce ei puteau primi ca fiind o comoară pentru sufletele lor. Printre iudei se aflau aceia care căutau ceea ce le lipsea. Nemulțumiți cu o religie formală, ei tânjeau după o religie spirituală și înălțătoare. Ucenicii pe care i-a ales Domnul Hristos aparțineau acestei clase de pe urmă, iar Corneliu și eunucul etiopian, clasei dintâi. Ei doreau și se rugau pentru a primi lumina din cer; și atunci, când Domnul Hristos le-a fost descoperit, ei L-au primit cu bucurie.PDH 116.1

În parabolă, mărgăritarul nu este prezentat ca un dar. Negustorul l-a cumpărat cu prețul a tot ceea ce avea el. Mulți se întreabă cu privire la înțelesul acestor pilde, deoarece, în Sfânta Scriptură, Domnul Hristos este prezentat ca fiind un dar. În adevăr, El este un dar, dar numai pentru aceia care se predau fără rezervă Lui, corp, suflet și spirit. Noi trebuie să ne predăm pe noi înșine lui Hristos și să trăim o viață de ascultare de bună voie, de toate poruncile Sale! Tot ceea ce suntem, toate talentele și calitățile pe care le avem, sunt ale lui Dumnezeu, ca să fie consacrate în slujba Sa. Când ne predăm astfel cu totul lui, Domnul Hristos, cu toate comorile cerului, se identifică cu noi. Obținem astfel mărgăritarul de mare preț.PDH 116.2

Mântuirea este un dar și, totuși, el se cumpără și se vinde. Pe piața în care harul divin este cel care are putere, mărgăritarul de mare preț este înfățișat ca fiind cumpărat fără bani și fără plată. În această piață, toți pot obține mărfurile cerului. Comoara pietrelor prețioase, ale adevărului este deschisă tuturor. “Iată, ți-am pus înainte o ușă deschisă”, declară Domnul Dumnezeu, “pe care nimeni n-o poate închide.” Nici o sabie nu păzește calea către această ușă. Din înăuntru și din afara acestei uși se aud voci zicând: “Vino!” Plin de căldură și de iubire, glasul Mântuitorului ne invită: “Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești.” Apocalipsa 3, 8.18.PDH 116.3

Evanghelia Domnului Hristos este o binecuvântare pe care toți o pot avea. Chiar și cel mai sărac este la fel de în stare să cumpere mântuirea, ca și cel mai bogat; pentru că nici o bogăție omenească, oricât de mare ar fi ea, n-o poate dobândi. În schimb, ea se obține printr-o ascultare de bună voie, prin consacrarea noastră Domnului Hristos, fiind ai Lui ca o proprietate cumpărată de El. Educația, chiar și a clasei celei mai înalte, nu poate — prin ea — să aducă un păcătos aproape de Dumnezeu. Fariseii, care erau favorizați având toate avantajele temporare și spirituale, ziceau cu mândrie și îngâmfare: “Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic.” Și cu toate acestea, ei erau “ticăloși, nenorociți, săraci, orbi și goi.” Apocalipsa 3, 17. Domnul Hristos le-a oferit Mărgăritarul de mare preț; dar ei L-au disprețuit și nu l-au acceptat și El le-a zis: “Adevărat vă spun că vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu.” Matei 21, 31.PDH 117.1

Noi nu ne putem câștiga mântuirea, dar trebuie s-o căutăm cu un interes și o perseverență așa de mare, încât să putem fi gata să abandonăm totul pentru ea.PDH 117.2

Noi trebuie să căutăm Mărgăritarul de mare preț, dar nu în târgurile lumii sau pe căi lumești. Prețul ce ni se cere să-l plătim nu constă în aur sau argint, pentru că de fapt aurul și argintul aparțin lui Dumnezeu. Trebuie să abandonăm ideea că avantajele temporare sau spirituale vor putea să câștige mântuirea pentru noi. Dumnezeu cere ascultarea noastră de bună voie. El ne cere să părăsim păcatele noastre. Domnul Hristos declară: “Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Apocalipsa 3, 21.PDH 117.3

Sunt unii care se pare că totdeauna caută Mărgăritarul ceresc. Dar ei nu abandonează, nu părăsesc cu totul vechile lor obiceiuri rele. Ei nu mor față de sine, pentru ca Domnul Hristos să poată trăi în ei. De aceea ei nu găsesc Mărgăritarul de mare preț. Ei n-au ajuns să biruiască ambiția nesfântă și iubirea lor pentru plăcerile păcatului. Ei nu și-au luat crucea și n-au urmat Domnului Hristos pe calea renunțării de sine și a sacrificiului. Aproape creștini, dar nu pe deplin creștini, deși se simt a fi aproape de împărăția cerurilor, ei nu vor putea intra în ea. Aproape, dar nu pe deplin mântuit, înseamnă a fi nu aproape, ci cu totul pierdut.PDH 118.1

Parabola negustorului care caută mărgăritare de mare preț are o dublă însemnătate; ea se aplică nu numai celor păcătoși căutând Împărăția Cerurilor, ci și Domnului Hristos care își caută moștenirea pierdută. Domnul Hristos, Negustorul ceresc care caută mărgăritarul de mare preț, vede în omenirea pierdută în păcat mărgăritarul de preț. În omul mânjit și ruinat de păcat, El a văzut posibilitatea mântuirii. Inimile care au fost în câmpul de bătaie a conflictului cu Satana și care au fost răscumpărate prin puterea iubirii infinite, sunt mult mai de preț Cumpărătorului, decât acelea care n-au căzut niciodată. Dumnezeu privește asupra omenirii și nu o vede ca fiind stricată și lipsită de valoare; El privește la ea prin Isus Hristos și o vede așa cum poate deveni prin lucrarea iubirii răscumpărătoare. El a adunat toate bogățiile Universului și le-a adus aici, jos, pentru a cumpăra mărgăritarul. Iar Domnul Hristos găsindu-l, l-a așezat în coroana Sa. “Căci ei sunt pietrele cununii împărătești, care vor străluci în țara Sa.” Zaharia 9, 16. “Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oștirilor, îmi vor fi o comoară, deosebită.” Maleahi 3, 17.PDH 118.2

Dar Domnul Hristos, simbolizat prin Mărgăritarul de mare preț și privilegiul nostru de a avea această comoară cerească, este tema de care avem nevoie să ne ocupăm cel mai mult. Duhul Sfânt este Acela care descoperă oamenilor valoarea Mărgăritarului de mare preț. Timpul în care Duhul Sfânt lucrează asupra inimii păcătosului este timpul când în mod deosebit trebuie căutat și găsit darul ceresc. În zilele Domnului Hristos mulți au auzit Evanghelia, dar mintea lor era întunecată de învățături false și ei n-au recunoscut în Învățătorul umil din Galilea, pe Fiul lui Dumnezeu. Dar după înălțarea Domnului Hristos, instalarea Sa pe tronul Universului și începutul lucrării Sale de mijlocire au fost făcute cunoscute prin revărsarea Duhului Sfânt. În ziua Cincizecimii, Duhul Sfânt a fost revărsat. Ucenicii Domnului Hristos au vestit cu putere pe Mântuitorul cel înviat. Lumina cerului a pătruns mințile întunecate ale acelora care au fost înșelați de vrăjmașii Domnului Hristos. Ei L-au văzut acum înălțat cu puterea Lui și L-au “făcut Domn și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor.” Faptele Apostolilor 5, 13.PDH 118.3

Ei l-au văzut înconjurat de slava cerului, având în mâinile Sale comori infinite pe care să le împartă acelora care se vor întoarce de la răzvrătirea lor. Când apostolii au vorbit despre slava Singurului născut din Tatăl, trei mii de suflete au fost convinse. Ei au fost făcuți în stare să se vadă așa cum erau, păcătoși și mânjiți de păcat, iar pe Domnul Hristos să-l vadă ca pe Prietenul și Răscumpărătorul lor. Domnul Hristos a fost înălțat. El a fost glorificat prin manifestarea puterii Duhului Sfânt revărsat asupra oamenilor. Prin credință, acești credincioși L-au văzut ca fiind Singurul care a îndurat umilința, suferința și moartea pentru ca ei să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Descoperirea Domnului Hristos prin Duhul Sfânt i-a făcut să înțeleagă puterea și maiestatea Sa și prin credință ei și-au întins mâinile spre El, spunând: “Cred”.PDH 120.1

Atunci, vestea cea bună a Mântuitorului înviat a fost dusă oamenilor până la cele mai îndepărtate margini ale lumii. Biserica privea cum convertiții din toate părțile lumii i se adăugau. Credincioșii erau convertiți din nou. Cei păcătoși se uneau cu creștinii în căutarea Mărgăritarului de mare preț. Profeția care spune că: “Cel mai slab ... ca David; și casa lui David ca îngerul Domnului”, (Zaharia 12, 8), se împlinea. Fiecare creștin vedea în fratele său întruchiparea divină a bunătății și dragostei. Un singur interes predomina. Un singur subiect interesa, mai presus decât orice altceva. Toate inimile băteau la unison. Singura ambiție a celor credincioși era aceea de a da pe față o perfectă asemănare cu caracterul Domnului Hristos și a lucra pentru extinderea împărăției Sale. “Mulțimea celor care crezuseră era o inimă și un suflet.... Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus, și un mare har era peste toți.” Faptele Apostolilor 4, 32-33. “și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.” Faptele Apostolilor 2, 47. Spiritul Domnului Hristos influența întreaga adunare; căci ei găsiseră Mărgăritarul de mare preț.PDH 120.2

Aceste evenimente trebuie să se repete chiar cu și o mai mare putere. Revărsarea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii a fost Ploaia Timpurie, dar Ploaia Târzie va fi mult mai abundentă. Duhul Sfânt așteaptă să fie cerut și primit. Domnul Hristos trebuie să fie din nou descoperit în toată plinătatea Sa prin puterea Duhului Sfânt. Atunci, oamenii vor înțelege mai bine valoarea Mărgăritarului de preț și vor spune împreună cu apostolul Pavel: “Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. Ba încă, și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos, Isus, Domnul meu.” Filipeni 3, 7-8.PDH 121.1