Timpul

Timpul nostru aparține lui Dumnezeu. Fiecare clipă este a Sa și suntem sub solemna obligație de a o folosi spre slava Sa. Despre nici un talent pe care El ni l-a dat nu ne va cere o mai strictă socoteală ca despre timpul nostru.PDH 342.1

Valoarea timpului este mai presus de orice evaluare. Domnul Hristos a considerat orice moment foarte prețios și așa ar trebui să-l socotim și noi. Viața este prea scurtă spre a fi risipită fără rost. Nu avem decât câteva zile de har în care să ne pregătim pentru veșnicie. Nu avem nici un timp pe care să-l folosim în plăceri egoiste, nici un timp pentru a ne lăsa târâți în păcat. Acum noi trebuie să ne formăm caractere pentru viața viitoare, pentru viața veșnică. Acum noi trebuie să ne pregătim în vederea judecății de cercetare.PDH 342.2

De abia a început să trăiască familia omenească, când ... ea a început să moară, iar munca neîncetată a lumii se sfârșește în neființă, dacă nu se dobândește adevărata cunoaștere cu privire la viața veșnică. Omul care prețuiește timpul ca fiind ziua sa de lucru, se va pregăti pentru un locaș și pentru o viață care este veșnică. Pentru el, este bine că s-a născut.PDH 342.3

Suntem sfătuiți să răscumpărăm vremea. Dar timpul, care a fost risipit, nu mai poate fi răscumpărat niciodată. Nu putem chema înapoi nici chiar un singur moment. Singura cale prin care putem să răscumpărăm timpul nostru, este aceea de a folosi cât mai bine timpul ce ne-a rămas, fiind conlucrători împreună cu Dumnezeu, în marele Său Plan de Mântuire.PDH 342.4

În cel care face astfel, are loc o transformare a caracterului său. El devine un fiu al lui Dumnezeu, un membru al familiei regale, un copil al Împăratului cerului. El este pregătit spre a fi în tovărășia îngerilor.PDH 342.5

Acum este timpul nostru de a lucra pentru salvarea semenilor noștri. Sunt unii care gândesc că dacă dau bani pentru cauza Domnului Hristos, aceasta este tot ceea ce se cere de la ei să facă; timpul prețios în care ei ar putea face o lucrare personală pentru El, trece nefolosit. Dar este privilegiul și datoria tuturor acelora, care au sănătate și putere, de a împlini, pentru Dumnezeu, un serviciu activ. Toți trebuie să lucreze pentru câștigarea sufletelor la Hristos. Dăruirea de bani nu poate lua locul lucrării personale.PDH 343.1

Fiecare clipă este plină de consecințe veșnice. Noi trebuie să stăm ca un ostaș gata la momentul potrivit pentru slujire. Ocazia pe care o avem de a vorbi acum unor suflete în nevoie, din Cuvântul vieții, poate nu ni se va mai oferi vreodată. Dumnezeu poate spune acelui singur suflet: “Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul”, și prin neglijenta noastră, el nu va fi gata. Luca 12, 20. În ziua cea mare a judecății, cum vom da noi socoteală lui Dumnezeu, în acest caz?PDH 343.2

Viața este prea solemnă ca să fie cu totul absorbită în lucrurile vremelnice și pământești, prinsă într-o morișcă de griji și temeri pentru lucruri ce nu sunt decât asemenea unui atom, în comparație cu lucrurile de interes veșnic. Și totuși, Dumnezeu ne-a chemat să-I slujim, chiar și în problemele vremelnice ale vieții. Sârguința în această lucrare este tot așa de mult o parte a adevăratei religii, așa cum este și închinarea. Sfânta Scriptură nu încurajează nicidecum lenevia, aceasta fiind cel mai mare blestem care afectează lumea noastră. Fiecare bărbat și femeie care este pe deplin convertit, va fi un lucrător sârguincios.PDH 343.3

De folosirea dreaptă a timpului nostru, depinde succesul în dobândirea cunoștinței și de cultivare a minții. Cultivarea intelectului nu trebuie să fie împiedicată de sărăcie, de originea umilă a cuiva, sau din cauza împrejurărilor nefavorabile. Trebuie să folosim flecare clipă a vieții. Câteva clipe aici, câteva clipe acolo, care pot fi risipite în vorbiri nefolositoare; orele de dimineață pierdute adesea prin șederea în pat; timpul petrecut în călătorii cu tramvaiul, sau cu trenul, sau așteptând în stații, sau clipe de așteptare până ni se servește masa, sau timpul petrecut în așteptarea acelora care întârzie la întâlnirile date — dacă o carte ar fi păstrată la îndemână și aceste fragmente de timp ar fi folosite pentru studiu, pentru lectură sau pentru o profundă meditație, câte nu s-ar putea realiza. Un scop hotărât, o silință stăruitoare și o economisire foarte grijulie a timpului, vor face în starea pe oameni să dobândească cunoștințe și o cultură intelectuală, care îi va califica spre a ocupa orice poziție influentă și folositoare.PDH 343.4

Este datoria fiecărui creștin de a se deprinde cu ordinea, conștiinciozitatea și promptitudinea. Nu există nici o scuză pentru munca înceată și de cârpaci a cuiva. Când cineva este totdeauna la lucru, dar lucrarea respectivă nu este niciodată terminată, aceasta se datorează faptului că mintea și inima nu sunt puse în lucrarea aceea. Cel care este încet la lucru și care lucrează fără spor, ar trebui să-și dea seama că acestea sunt defecte ce trebuie să fie îndreptate. Unul ca acesta are nevoie să-și pună mintea la contribuție, plănuind cum să folosească timpul în așa fel, încât să poată obține cele mai bune rezultate. Cu tact și cu metodă, unii vor realiza tot atât de mult în cinci ore, cât fac alții în zece ore. Unii care sunt angajați în lucrări gospodărești, sunt totdeauna la lucru și nu pentru că au atât de mult de făcut, ci pentru că ei nu fac planuri pentru ca să câștige foarte mult la ceea ce ar fi trebuit să lucreze foarte puțin. Dar toți aceia care vor, pot birui aceste deprinderi lipsite de simplitate și zădărnicie. În activitatea lor, unii ca aceștia trebuie să aibă o țintă anumită. Să se stabilească cât timp este necesar pentru o anumită lucrare și apoi, orice efort trebuie îndepărtat spre a termina lucrarea în timpul hotărât. Exercitarea puterii voinței, va face ca și mâinile să se miște mai cu îndemânare.PDH 344.1

Prin lipsa de hotărâre de a lua în mâinile sale această problemă și a se schimba, face ca oamenii să devină stereotipi în căile și acțiunile lor rele sau, cultivând puterile lor, ei pot dobândi iscusința de a face cele mai bune lucrări. Astfel, ei se vor găsi căutați, chemați la lucru întotdeauna și pretutindeni. Ei vor fi apreciați după deplina lor valoare.PDH 344.2

Mulți tineri și copii pierd timpul, pe care l-ar fi putut folosi în a purta unele din poverile căminului, dovedind în acest fel o iubire plină de interes pentru tatăl și mama lor. Tinerii ar putea lua asupra umerilor lor puternici multe din răspunderile pe care altcineva trebuie să le poarte.PDH 345.1

Viața Domnului Hristos, din cei mai fragezi ani ai Săi, a fost o viață de intensă activitate. El n-a trăit pentru a-și plăcea Sie însuși. El era Fiul Dumnezeului Celui Veșnic și cu toate acestea, El a lucrat meseria de dulgher ca tatăl Său Iosif. Ocupația Sa era semnificativă. El a venit în lume ca să formeze, să construiască caractere și astfel, El a fost desăvârșit în toată lucrarea Sa. În toată activitatea Sa aici pe pământ, El a adus aceeași desăvârșire, ca și în caracterele pe care El le transforma prin puterea Sa divină. El este exemplul nostru.PDH 345.2

Părinții ar trebui să învețe pe copii valoarea și buna folosire a timpului. Să-i învățăm că a face ceva care va onora pe Dumnezeu și va fi o binecuvântare pentru omenire, este un lucru care merită să ne străduim să-l facem. Chiar din frageda lor copilărie, ei pot fi misionari pentru Dumnezeu.PDH 345.3

Părinții nu pot face un mai mare păcat decât acela de a îngădui copiilor să nu facă nimic. În curând, copiii vor învăța să iubească lenevia și vor crește astfel bărbați și femei nefolositori, lipsiți de vlagă. Când vor fi destul de mari ca să-și câștige existența, ca să-și găsească o ocupație, ei lucrează într-un mod leneș, trândav și totuși așteptând să fie plătiți tot așa de mult, ca și atunci când ar lucra cu credincioșie. Este o deosebire cât lumea de mare între această clasă de muncitori și aceia care-și dau seama de faptul că ei trebuie să fie economi, muncitori și credincioși.PDH 345.4

Indolența și neglijența manifestate în lucrările pământești vor fi aduse și în viața religioasă, fapt ce va face pe cineva incapabil a lucra cu succes pentru Dumnezeu. Mulți care printr-o muncă sârguincioasă ar fi putut fi o binecuvântare pentru lume, au ajuns o ruină din cauza leneviei. Lipsa de ocupație și a unei ținte precise, deschid ușa la mii de ispite. Tovărășiile rele, obiceiurile vicioase strică mintea și sufletul, iar rezultatul este ruina vieții acesteia și a vieții viitoare.PDH 345.5

În orice ramură de activitate ne-am angaja. Cuvântul lui Dumnezeu ne învață să fim “în sârguință ... fără preget. Fiți plini de râvnă; cu duhul slujiți Domnului”. “Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!”. “Ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos”. Romani 12, 11; Eclesiastul 9, 10; Coloseni 3, 24.PDH 346.1