Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Parabolele Domnului Hristos - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Talanții ceruți înapoi

    “După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors și le-a cerut socoteala”. Matei 25, 19. Când Domnul cere socoteala slujitorilor Săi, atunci va fi cercetat îndeaproape câștigul adus de fiecare talant. Lucrarea săvârșită descoperă caracterul celui ce a făcut-o.PDH 360.4

    Cei care au primit cinci și doi talanți au înapoiat Domnului lor darurile ce le-au fost încredințate, împreună cu câștigul obținut. Făcând aceasta, ei nu pretind nici un merit pentru ei înșiși. Talanții lor au fost aceia care le-au fost dați; cu ei, aceștia au câștigat alți talanți; dar fără talanții primiți, ei n-ar fi putut câștiga nimic. Ei recunosc că nu și-au făcut decât datoria. Capitalul a fost al Domnului, iar câștigul este al Lui. Dacă Mântuitorul nu și-ar fi revărsat iubirea și harului Lui asupra lor, ei ar fi fost pentru veșnicie falimentari, pierduți.PDH 360.5

    Dar atunci când Domnul și-a primit talanții, El a aprobat și răsplătit pe lucrători ca și atunci când toate meritele ar fi fost ale lor. Înfățișarea Lui este plină de bucurie și satisfacție. El este plin de bucurie atunci când poate revărsa binecuvântările Sale asupra lor. Pentru fiecare serviciu și pentru fiecare sacrificiu adus El îi răsplătește, nu pentru că este dator a face aceasta, ci pentru că inima lui este plină de iubire și bunătate.PDH 361.1

    “Bine, rob bun și credincios”, spune El, “ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria Stăpânului tău”. Matei 25, 21.PDH 361.2

    Credincioșia și loialitatea față de Dumnezeu, serviciul făcut din iubire, sunt acelea care câștiga favoarea divină. Orice îndemn al Duhului Sfânt care conduce pe oameni la bunătate și la Dumnezeu, este notat în cărțile din ceruri și în ziua cea mare a lui Dumnezeu, cei prin care El a lucrat, vor fi lăudați.PDH 361.3

    Ei vor intra în bucuria Domnului, văzând în Împărăția Sa pe aceia care au fost răscumpărați prin lucrarea lor. Și ei au privilegiul de a lua parte, acolo, la lucrarea Sa, pentru că au devenit destoinici pentru ea, participând aici la lucrarea Sa. Ceea ce vom fi în ceruri, este o reflectare a ceea ce suntem acum, în ceea ce privește caracterul și slujirea sfântă. Domnul Hristos spune despre Sine: “Pentru că nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească”. Matei 20, 28. Această lucrare a Sa aici pe pământ, este și lucrarea Sa în ceruri. Și răsplata noastră, pentru faptul că am lucrat cu Hristos în această lume, este primirea unei puteri mai mari și a unui privilegiu mai deosebit de a lucra cu El în veșnicie.PDH 361.4

    Atunci, “cel ce nu primise decât un talant, a venit și el, și a zis: ‘Doamne, am știut că ești un om aspru, care seceri de unde n-ai semănat și strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă, și m-am dus de ți-am ascuns talantul în pământ; iată-ți ce este al tău’”. Matei 25, 24-25.PDH 362.1

    Așa se scuză oamenii pentru neglijența lor față de darurile lui Dumnezeu. Ei socotesc pe Dumnezeu ca pe un stăpân sever și tiran, ca Unul care vânează greșelile, spre a aduce pedeapsă asupra lor. Ei Îl învinuiesc că cerând ceea ce n-a dat niciodată, ca secerând de unde n-a semănat.PDH 362.2

    Sunt mulți aceia care în inima lor acuză pe Dumnezeu ca fiind un Stăpân aspru, pentru că El cere avutul și slujirea lor. Noi nu putem însă aduce lui Dumnezeu ceva ce nu I-ar aparține. “‘Totul vine de la Tine’, spune împăratul David, ‘și din mâna Ta, primim ce-ți aducem’.” 1 Cronici 29, 14. Toate lucrurile sunt ale lui Dumnezeu, nu numai prin creațiune, ci și prin răscumpărare. Toate binecuvântările din viața aceasta și din viața veșnică ne sunt date purtând pecetea crucii de pe Golgota. De aceea, învinuirea că Dumnezeu este un Stăpân rău secerând de unde n-a semănat, este falsă.PDH 362.3

    Stăpânul nu tăgăduiește învinuirea adusă de slujitorul cel rău, așa nedreaptă cum este ea; dar întâmpinându-l pe propriul său teren, îi arată că purtarea lui nu poate fi scuzată. Căi și mijloace au fost puse la dispoziție, prin care talantul încredințat să fie întrebuințat spre folosul Stăpânului său. “Se cădea”, a spus stăpânul, “ca să-mi fi dat banii la zarafi, și, la venirea mea, eu mi-as fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu”. Matei 25, 27.PDH 362.4

    Tatăl nostru ceresc nu cere nici mai mult, nici mai puțin, decât ceea ce ne-a făcut El în stare să facem. El nu pune asupra slujitorilor Săi, nici o povară pe care ei să n-o poată duce. “El știe din ce suntem făcuți; își aduce aminte că suntem țarină”. Psalmii 103,14. Prin harul Său, noi putem aduce la îndeplinire tot ceea ce El cere de la noi.PDH 362.5

    “Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; și cui i s-a încredințat mult, i se va cere mai mult”. Luca 12, 48. Fiecare dintre noi vom fi personal răspunzători; chiar și numai pentru o iotă făcută mai puțin decât am fi fost în stare să facem. Domnul măsoară cu exactitate fiecare posibilitate de lucru ce ni se oferă. Talentele și capacitățile nefolosite vor fi puse în socoteală, tot așa ca și cele cu care am lucrat. Dumnezeu ne va face răspunzători pentru ceea ce am fi putut deveni printr-o dreaptă folosire a talanților dați de Dumnezeu. Noi vom fi judecați după ceea ce am fi putut face, dar n-am făcut, pentru că n-am folosit energiile noastre spre slava lui Dumnezeu. Chiar dacă nu ne pierdem mântuirea, în veșnicie vom ajunge să ne dăm seama de urmările nefolosirii talentelor noastre. Căci pentru toată cunoștința și destoinicia pe care am fi putut s-o dobândim, dar n-am dobândit-o, va fi o pierdere veșnică. Dar când ne predăm cu totul lui Dumnezeu și când în lucrarea noastră vom urma liniile Lui directoare, El se consideră atunci răspunzător pentru împlinirea acelei lucrări. El nu dorește ca noi să ne îndoim cu privire la succesul străduințelor noastre sincere. Niciodată n-ar trebui să ne gândim la nereușită. Noi trebuie să conlucrăm cu Acela care nu cunoaște înfrângere.PDH 362.6

    Noi n-ar trebui să vorbim de slăbiciunile și incapacitățile noastre. Aceasta înseamnă o manifestare a neîncrederii noastre în Dumnezeu, o negare a Cuvântului Său. Când murmurăm din cauza poverilor noastre, sau refuzăm să purtăm răspunderile pe care El ne cheamă să le purtăm, noi spunem atunci că, în adevăr, El este un Stăpân aspru, că El cere de la noi să facem ceva pentru care nu ne-a dat și puterea de a-l face.PDH 363.1

    Suntem adesea ispitiți ca spiritul slujitorului leneș să-l numim umilință. Dar adevărata umilință este cu totul diferită. A fi înveșmântați în umilință, aceasta nu înseamnă că noi trebuie să fim nedezvoltați, piperniciți din punct de vedere intelectual, să fim deficitari în aspirațiile, idealurile noastre și lași în viața noastră, ocolind poverile, sarcinile, de teama că nu vom putea să le facem față cu succes. Adevărata umilință aduce la îndeplinire planurile lui Dumnezeu, sprijinindu-ne și depinzând de puterea Sa.PDH 363.2

    Dumnezeu lucrează prin cine vrea El. Adesea, El alege cel mai umil instrument, pentru a îndeplini cea mai mare lucrare, pentru că puterea Lui se manifestă prin slăbiciunea oamenilor. Noi avem măsura noastră, după care ne pronunțăm și spunem că un lucru este mare, sau altul mic; dar Dumnezeu nu prețuiește ceva după legile sau măsurile noastre. Noi nu trebuie să considerăm că ceea ce este mare pentru noi, trebuie să fie mare și pentru Dumnezeu, și ceea ce este mic în ochii noștri, trebuie să fie mic și pentru El. Nu ne este nouă dat să ne spunem părerea cu privire la talanții noștri, sau să ne alegem lucrarea pe care s-o facem. Noi trebuie să privim, să luăm asupra noastră poverile, sarcinile pe care Dumnezeu ni le dă; să le purtăm și să le îndeplinim pentru că îl iubim, mergând totdeauna la El spre a ne odihni. Oricare ar fi lucrarea pe care o avem de făcut, Dumnezeu este onorat printr-o slujire din toată inima și cu bucurie. El are mare plăcere atunci când noi aducem la îndeplinire îndatoririle noastre cu recunoștință, bucurându-ne de faptul că suntem găsiți vrednici a fi conlucrători cu El.PDH 363.3

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents