Capitolul 4 — Neghina

Capitol bazat pe textele din Matei 13, 24-30, 37-43.

Domnul Hristos “le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: ‘Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în țarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și a plecat. Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina’.” Matei 13, 24-26.PDH 70.1

“Țarina” a spus Domnul Hristos, “este lumea”. Dar noi trebuie să înțelegem aceasta ca simbolizând Biserica lui Hristos din lume. Parabola aceasta este o descriere a Împărăției lui Dumnezeu și a lucrării Sale pentru mântuirea oamenilor, iar această lucrare este adusă la îndeplinire prin Biserică. Este adevărat că Duhul Sfânt este prezent în lumea întreagă; pretutindeni El lucrează asupra inimilor oamenilor, dar în Biserică este locul unde noi trebuie să creștem, să ajungem la maturitate ca să fim gata pentru grânarul lui Dumnezeu.PDH 70.2

“Cel ce seamănă sămânță bună, este Fiul omului.... Sămânță bună sunt fiii împărăției; neghina, sunt fiii celui rău.” Sămânță cea bună reprezintă pe aceia care sunt născuți prin Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul adevărului. Neghina reprezintă pe cei care sunt rodul sau întruchiparea rătăcirii și a principiilor false. “Vrăjmașul, care a semănat-o, este Diavolul.” Nici Dumnezeu și nici îngerii n-au semănat vreodată o sămânță care să aducă ca rod, neghină. Neghina este totdeauna semănată de Satana, vrăjmașul lui Dumnezeu și al omului.PDH 70.3

În Orient, uneori oamenii se răzbunau asupra vreunui vrăjmaș, împrăștiind în ogorul proaspăt semănat al acestuia semințele unor buruieni dăunătoare care, în timpul creșterii, semănau foarte mult cu grâul. Crescând însă odată cu grâul, ele făceau să scadă valoarea recoltei, aducând proprietarului ogorului necazuri și pierdere. Tot astfel, din cauza vrăjmășiei sale împotriva Domnului Hristos, Satana împrăștie semințele răului printre semințele cele bune ale împărăției. Roadele ce rezultă din această lucrare a sa, le pune în seama Fiului lui Dumnezeu. Aducând în Biserică pe aceia care poartă numele Domnului Hristos, dar a căror viață este o negare a caracterului Său, cel rău face prin aceasta ca numele lui Dumnezeu să fie dezonorat, lucrarea mântuirii rău reprezentată și sufletele expuse unor mari primejdii.PDH 71.1

Slujitorii lui Hristos sunt foarte mâhniți când văd că, în Biserică, credincioșii cei adevărați și cei falși sunt amestecați laolaltă. Ei doresc să facă ceva pentru a curați Biserica. Ca și slujitorii gospodarului din pildă, ei sunt gata să smulgă neghina. Dar Domnul Hristos le spune: “Nu ... ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș.” Matei 13, 9.PDH 71.2

Domnul Hristos a arătat foarte lămurit faptul că aceia, care stăruiesc pe față în păcat, trebuie să fie îndepărtați din Biserică, dar El nu ne-a încredințat nouă lucrarea de a judeca motivele și caracterul. El cunoaște prea bine firea noastră pentru a ne încredința această lucrare. Dacă am încerca să smulgem din Biserică pe aceia care presupunem că sunt numai cu numele creștini, cu siguranță că vom face greșeli. Nu arareori se întâmplă ca noi să nu mai vedem nici o nădejde de îndreptare tocmai la aceia pe care Domnul Hristos îi atrage la Sine. Dacă am proceda cu aceste suflete potrivit cu judecata noastră nedesăvârșită, atunci le-am spulbera poate și ultima speranță. Mulți dintre cei care gândesc despre ei că sunt creștini, la ziua cea mare vor fi găsiți lipsă. Mulți, însă, vor fi în ceruri, despre care vecinii lor gândeau că niciodată nu vor ajunge acolo. Omul judecă după ceea ce izbește privirea, dar Dumnezeu judecă inima. Neghina și grâul vor crește împreună până la seceriș; iar secerișul este încheierea timpului de har.PDH 71.3

Cuvintele Mântuitorului mai cuprind și o altă învățătură și anume, lecția minunată a îndelungii răbdări și a iubirii plină de bunătate. După cum neghina își are rădăcinile întrețesute cu ale grâului, tot așa frații cei falși din Biserică pot fi foarte strâns legați cu adevărații ucenici ai Domnului. Adevăratul caracter al acestor pretinși credincioși nu este încă pe deplin dat pe față. Dacă unii ca aceștia ar fi îndepărtați din Biserică, alții, care ar fi putut să rămână statornici, s-ar putea zdruncina și ei.PDH 72.1

Învățătura acestei parabole ne este ilustrată în felul de purtare a lui Dumnezeu cu oamenii și cu îngerii. Satana este un înșelător. Când el a păcătuit în ceruri, nici chiar îngerii care au rămas credincioși lui Dumnezeu n-au putut să înțeleagă pe deplin caracterul lui. Pentru acest motiv Dumnezeu n-a distrus imediat pe Satana. Dacă El ar fi făcut lucrul acesta, îngerii cei sfinți n-ar fi putut pricepe dreptatea și iubirea lui Dumnezeu, îndoiala cu privire la bunătatea și dreptatea lui Dumnezeu ar fi fost ca o sămânță rea, care ar fi adus fructele amare ale păcatului și durerii. De aceea, autorul răului a fost cruțat, pentru a-și desfășura pe deplin caracterul său. De-a lungul multor secole, Dumnezeu a îndurat chinul de a privi lucrarea răului și a adus mai degrabă Darul neprețuit al Golgotei, decât să lase ca vreunul să fie înșelat prin vicleniile celui rău, pentru că neghina nu poate fi smulsă fără primejdia de a dezrădăcina și grâul cel prețios. De aceea, n-ar trebui oare să fim îndelung răbdători față de semenii noștri, după cum Dumnezeul cerului și al pământului este față de Satana?PDH 72.2

Lumea nu are nici un drept ca să se îndoiască de adevărul creștinismului pentru faptul că în Biserică sunt și membrii nedemni, și nici creștinii n-ar trebui să se descurajeze din cauza acestor așa ziși frați. Cum a fost oare în prima Biserică creștină? Anania și Safira s-au alăturat și ei ucenicilor. Simon Magul a fost și el socotit printre credincioși. Iuda Iscarioteanul se număra printre apostoli. Răscumpărătorul nostru n-a vrut să se piardă nici un singur suflet. Experiența Sa cu Iuda este raportată cu scopul de a arăta îndelunga Lui răbdare față de firea decăzută a omului și El ne îndeamnă să ne purtăm și noi așa cum S-a purtat El. Mântuitorul a spus că frați nesinceri, falși, se vor găsi totdeauna în Biserică, până la sfârșit.PDH 72.3

Fără să țină seama de avertismentul Domnului Hristos, oamenii au căutat să smulgă neghina. Pentru a pedepsi pe cei bănuiți de fapte rele, Biserica a recurs la puterea civilă. Cei care credeau altfel decât doctrina oficială recunoscută au fost întemnițați, torturați și omorâți, ca urmare a acuzațiilor aduse împotriva lor de către cei care pretindeau că acționează cu autoritatea dată lor de Domnul Hristos. Dar acesta este spiritul lui Satana și nu Duhul lui Hristos, care a inspirat la astfel de acte. Aceasta este metoda lui Satana de a aduce lumea sub stăpânirea sa. Prin felul în care Biserica, s-a purtat cu cei considerați a fi eretici, Dumnezeu a fost greșit reprezentat.PDH 74.1

Nu judecarea și condamnarea altora este învățătura Domnului Hristos ce se desprinde din parabolă, ci umilința și neîncrederea în sine. Nu tot ceea ce se seamănă pe câmp este sămânță bună. Faptul că cineva se află în Biserică, nu este o dovadă că este creștin.PDH 74.2

Neghina seamănă foarte mult cu grâul, atâta vreme cât este verde; dar când câmpul a devenit alb, gata pentru seceriș, buruienele fără valoare nu se mai aseamănă deloc cu grâul care se apleacă sub povara spicelor pe deplin coapte. Păcătoșii care fac paradă de pretinsa lor sfințenie se amestecă pentru un timp cu adevărații urmași ai Domnului Hristos și înfățișarea lor de creștini va înșela pe mulți; dar la vremea secerișului final al lumii nu va mai fi nici o asemănare între cei buni și cei răi. Atunci se vor da pe față aceia care s-au alăturat Bisericii, dar nu s-au unit cu Domnul Hristos.PDH 74.3

Neghinei i se permite să crească printre grâu, să aibă toate avantajele soarelui și ale ploii; dar la timpul secerișului se va vedea “deosebirea dintre cel neprihănit și cel rău, dintre cel ce slujește lui Dumnezeu și cel ce nu-I slujește.” Maleahi 3, 8. Domnul Hristos personal va hotărî cine este vrednic să facă parte din familia cerească. El va judeca pe fiecare om după cuvintele și faptele sale. Numai numele și forma credinței nu valorează nimic în balanța cerului. Caracterul este acela care hotărăște destinul omului.PDH 74.4

Mântuitorul nu ne vorbește despre un timp când toată neghina să devină grâu. Grâul și neghina cresc împreună până la seceriș, adică până la încheierea istoriei lumii. Atunci, neghina este strânsă în snopi ca să fie arsă, iar grâul este strâns în grânarul lui Dumnezeu. “Atunci, cei neprihăniți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor”. Atunci, “Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, și ei vor smulge din împărăția Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea, și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.” Matei 13, 41-42.PDH 75.1