Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Sfaturi pentru o slujire creştină eficientă - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 16 — Mișcarea de extindere a bisericii

    Planul divin

    Nu e planul lui Dumnezeu ca poporul Său să întemeieze colonii, sau să se stabilească la un loc, în centre mari. Ucenicii lui Hristos sunt reprezentanții Lui pe pământ și Dumnezeu intenționează ca ei să fie răspândiți prin toată țara, prin târguri, orașe și sate, ca lumini în mijlocul întunericului lumii. — Testimonies for the Church 8:244.SCE 178.1

    Planul de colonizare sau de mutare din diferite localități, unde există doar puțină putere sau influență, și concentrarea influenței multora într-o singură localitate înseamnă a îndepărta lumina din locurile în care Dumnezeu dorea ca ea să strălucească. — Idem, 2:633.SCE 178.2

    Dacă biserica lui Hristos ar fi îndeplinit obiectivul avut în vedere de Domnul nostru, lumina ar fi strălucit peste toți cei care se află încă în întuneric, în ținutul morții și al umbrelor ei. În loc de a se grupa în comunități sociale închise, evitând astfel să-și îndeplinească responsabilitatea și să poarte crucea, membrii bisericii ar fi trebuit să se răspândească în toate țările, lăsând ca lumina lui Hristos să strălucească prin ei și lucrând asemenea Lui pentru mântuirea oamenilor. Dacă ar fi procedat în acest fel, “Evanghelia aceasta a împărăției” ar fi fost dusă cu rapiditate în toată lumea. — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 42, 43.SCE 178.3

    Frați și surori, de ce stați nepăsători în preajma bisericilor? Cercetați parabola oii pierdute și mergeți ca niște păstori adevărați, în căutarea celor pierduți în pustia păcatului. Salvați-i pe cei care pier. — The Review and Herald, 12 decembrie, 1893.SCE 178.4

    Membrii laici ai comunităților noastre pot săvârși o lucrare pe care până acum abia dacă au început-o. Nimeni nu ar trebui să se mute în alte locuri numai de dragul unor foloase lumești, dar, acolo unde se deschide posibilitatea de a-și câștiga existența, să meargă familii bine întemeiate în adevăr, una sau două familii la un loc, pentru a lucra ca misionari. Acești credincioși ar trebui să simtă iubire pentru suflete și responsabilitatea de a lucra pentru ele și să studieze cum să le aducă la adevăr. Ei pot să distribuie publicațiile noastre, să țină adunări în casele lor, să se împrietenească cu vecinii și să-i invite să vină la adunările acestea. În felul acesta, ei pot face ca lumina lor să strălucească prin fapte bune. — Testimonies for the Church 8:245.SCE 178.5

    Frații care doresc să-și schimbe reședința, care au în vedere slava lui Dumnezeu și simt că asupra lor zace răspunderea individuală de a le face altora bine, de a salva suflete pentru care Hristos nu și-a cruțat viața, ar trebui să se mute în orașe și sate unde există doar puțină lumină sau deloc și unde pot fi de un real folos și binecuvântare pentru alții cu lucrarea și experiența lor. Este de dorit ca misionarii să se ducă în orașe și sate și să înalțe steagul adevărului, pentru ca Dumnezeu să poată avea martori de-ai Lui, răspândiți peste tot în țară, pentru ca lumina adevărului să poată pătrunde acolo unde până acum n-a ajuns, iar stindardul adevărului să fie înălțat acolo unde încă nu este cunoscut. — Idem, 2:115.SCE 179.1

    Nimic nu va trezi un zel plin de jertfire de sine, nu va lărgi și întări caracterul într-o așa măsură ca angajarea în lucrarea pentru alții. Mulți dintre cei ce mărturisesc că sunt creștini, căutând legături în cadrul bisericii, se gândesc numai la ei înșiși. Ei doresc să se bucure de tovărășie în sânul bisericii și de grijă pastorală. Devin membri ai unor biserici mari și prospere și se mulțumesc să facă puțin pentru alții. În acest fel, ei își răpesc cele mai prețioase binecuvântări. Mulți ar avea un mare câștig dacă și-ar sacrifica prieteniile lor plăcute, care îi conduc la comoditate. Ei trebuie să meargă acolo unde este nevoie de descătușarea energiei lor în lucrarea creștină și unde pot învăța să poarte răspunderi. — Divina vindecare, 151.SCE 179.2

    În America, există mii de locuri unde stindardul adevărului nu a fost ridicat niciodată și unde propovăduirea adevărului nu a fost auzită niciodată. Trebuie să mergem în aceste locuri. Mii de credincioși, care acum sunt niște inactivi religios, ar fi putut să meargă în câmpul gata pentru seceriș, iar ca rezultat, ei merg șchiopătând pe calea spre ceruri, nefiind siguri dacă sunt cu adevărat creștini. Ei au nevoie de o legătură vitală cu Isus Hristos. Dacă o vor avea, despre ei se va putea spune: “Voi sunteți niște împreună-lucrători cu Dumnezeu”. Multora vreau să le spun: Voi așteptați ca altcineva să vă ducă în vie și să vă pună la lucru, sau să aducă via la voi, ca să nu suportați nici o dificultate în muncă. Veți aștepta în zadar. Dacă vă veți ridica ochii, oriunde veți privi, veți vedea holdele coapte și gata pentru seceriș și veți găsi de lucru în apropiere și în depărtare. Dar, câți vor fi cei cărora Domnul Hristos le va spune la judecată: “Bine rob bun și credincios”? Mă gândesc cum trebuie să se simtă îngerii, când văd sfârșitul apropiindu-se, iar aceia care afirmă că au o cunoaștere a lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos, pe care L-a trimis El, se adună în grupuri numeroase, întemeiază colonii, participă la adunări și sunt nemulțumiți că nu există suficiente predici care să le binecuvânteze sufletul și să întărească biserica, în timp ce ei nu fac realmente nimic Deși perspectivele lor trecătoare, financiare, nu sunt așa de promițătoare prin mutarea în localități unde adevărul nu a fost propovăduit sau unde există doar o pâlpâire de lumină, totuși vor face aceeași lucrare pe care Domnul Isus a făcut-o prin prezentarea adevărului celor care nu-l cunosc? — The General Conference Bulletin, 1893, 131.SCE 179.3

    Vedem că marea nevoie de lucrare misionară în vederea vestirii adevărului nu este prezentă doar în țările străine, ci și în țările aflate în apropierea noastră. În jurul nostru, sunt orașe și sate în care nu se face nici un efort pentru mântuirea oamenilor. De ce familiile care cunosc adevărul prezent nu se stabilesc în aceste orașe și sate pentru a ridica acolo stindardul lui Hristos, lucrând cu umilință, nu după voia lor, ci după voia lui Dumnezeu, spre a le duce lumina celor care nu o cunosc deloc?SCE 180.1

    Când vor avea cu adevărat spiritul soliei, cei din biserică își vor investi toate energiile în lucrarea de salvare a sufletelor pentru care a murit Domnul Hristos. Ei vor merge în teritorii noi. Unii care nu sunt pastori hirotoniți vor fi conlucrători cu Dumnezeu, prin vizitarea bisericilor, încercând să întărească ce rămâne și este gata să moară. Vor exista membri laici care se vor muta în orașe și sate și în locuri aparent izolate, ca să poată face să strălucească pentru alții lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu. Unii dintre cei pe care îi vor cunoaște nu vor părea a fi printre persoanele cele mai promițătoare, dar singura lor întrebare pe care ar trebui să și-o pună este: Doresc ei să ajungă în armonie cu Domnul Hristos? Doresc ei să ajungă părtași ai spiritului Său, așa încât influența lor, prin învățături și prin exemplul personal, să prezinte frumusețea Autorului adevărului și al neprihănirii?SCE 180.2

    În locurile unde adevărul nu este cunoscut, frații care sunt potriviți pentru această lucrare ar putea să închirieze o sală publică sau un alt loc corespunzător pentru adunare și să-i invite acolo pe toți cei ce doresc. Apoi, să-i învețe pe oameni adevărul. Ei nu trebuie să predice, ci să ia Biblia și să-L lase pe Dumnezeu să vorbească direct din Cuvântul Său. Dacă numărul ascultătorilor este mic, pot să citească un “Așa a zis Domnul”, fără mare paradă sau agitație, doar să citească și să explice adevărul simplu al Evangheliei, să cânte și să se roage cu ei. — The Review and Herald, 29 septembrie, 1891.SCE 181.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents