Populația de culoare

În țara aceasta este un câmp mare, nelucrat. Rasa celor de culoare numără mii și mii de suflete și apelează la considerația și simpatia oricărui credincios sincer și practic în Hristos. Acești oameni nu trăiesc într-o țară străină și nu se închină la idoli de lemn și de piatră. Ei trăiesc printre noi și, de repetate ori, prin mărturiile Spiritului Său, Dumnezeu ne-a atras atenția asupra lor, spunându-ne că ei sunt ființe omenești neglijate. Acest câmp întins stă înaintea noastră nelucrat, cerând lumina pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu. — Testimonies for the Church 8:205.SCE 217.3

Între albi și populația de culoare au fost ridicate ziduri de despărțire. Când creștinii ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu, care le poruncește iubirea supremă față de Creatorul lor și o iubire nepărtinitoare față de semenii lor, aceste ziduri ale prejudecății se vor prăbuși de la sine, așa cum s-au prăbușit zidurile Ierihonului Fiecare biserică ai cărei membri pretind a crede adevărul pentru timpul acesta să privească la acest neam neglijat și călcat în picioare care, ca rezultat al sclaviei, a fost lipsit de privilegiul de a gândi și de a acționa pentru el însuși. — The Review and Herald, 17 decembrie, 1895.SCE 217.4

Să începem să facem o lucrare pentru oamenii din sud. Să nu ne mulțumim doar să privim, doar să luăm hotărâri care nu vor fi puse niciodată în aplicare, ci să facem o lucrare din toată inima pentru Domnul spre a alina necazul fraților noștri de culoare. — Idem, 4 februarie, 1896.SCE 218.1

Numele oamenilor de culoare este scris în cartea vieții, alături de numele celor albi. Toți sunt egali în Hristos. Nașterea, poziția socială, naționalitatea sau culoarea nu pot să înalțe, ori să înjosească un om. Caracterul este cel care o face. Dacă un om cu pielea roșie, un chinez sau un african îi dă inima lui Dumnezeu, în ascultare și credință, Isus nu-l iubește mai puțin pentru culoarea lui. El îl numește fratele Meu preaiubit. — The Southern Work, 8, 20 martie, 1891.SCE 218.2

Vine ziua când regii și domnitorii pământului vor fi bucuroși să schimbe locul cu africanul cel mai umil care și-a pus speranța în Evanghelie. — Ibidem.SCE 218.3

Lui Dumnezeu nu-I pasă cu nimic mai puțin de sufletele din rasa africană, care pot să fie câștigate pentru a-I sluji, decât I-a păsat pentru poporul Israel. El cere de la poporul Său cu mult mai mult decât I-a oferit El în lucrarea misionară printre oamenii din toate clasele sociale din sud, și îndeosebi printre cei de culoare. Oare nu avem noi o obligație mai mare de a lucra pentru oamenii de culoare, decât pentru cei care au fost cu mult mai favorizați? Cine i-a ținut pe acești oameni în sclavie? Cine i-a ținut în ignoranță?... Dacă rasa lor este înjosită, dacă au obiceiuri și maniere respingătoare, cine i-a făcut să fie așa? Oare, se datorează într-o mare măsură oamenilor albi? După ce li s-a făcut o nedreptate așa de mare, nu ar trebui să fie făcut un efort stăruitor pentru a fi ridicați? Adevărul trebuie să le fie vestit. Și ei trebuie să fie mântuiți ca și noi. — The Southern Work, 11, 12, 20 martie, 1891.SCE 218.4