Capitolul 25 — Duhul Sfânt

Făgăduința revărsării Duhului Sfânt

Nouă, celor de azi, ne aparține făgăduința Spiritului, tot atât de real ca și primilor ucenici. Dumnezeu va înzestra astăzi bărbați și femei cu putere de sus, așa cum i-a înzestrat pe aceia care, în Ziua Cincizecimii, au auzit Cuvântul mântuirii. Chiar în ceasul acesta, Duhul Său și harul Său sunt pentru toți aceia care au nevoie de ele și Îl cred pe Dumnezeu pe cuvânt. — Testimonies for the Church 8:20.SCE 250.1

Făgăduința Duhului Sfânt nu este mărginită la vreun anume veac sau la vreun neam de oameni. Hristos a declarat că influența divină a Duhului Său avea să fie cu urmașii Săi până la sfârșit. Din Ziua Cincizecimii și până acum, Mângâietorul a fost trimis la toți aceia care s-au predat pe ei înșiși întru totul lui Hristos și slujirii Lui. — Faptele Apostolilor, 49.SCE 250.2

Dumnezeu dorește să-și învioreze poporul prin darul Duhului Sfânt, botezându-l din nou cu dragostea Sa. Duhul Său cel Sfânt nu trebuie să lipsească din biserică. După înălțarea la cer a Domnului Hristos, asupra ucenicilor credincioși, care se rugau și așteptau, Duhul Sfânt a venit cu o deplinătate și o putere care a ajuns în fiecare inimă. În viitor, Pământul trebuie să fie luminat de slava lui Dumnezeu. O influență divină trebuie să străbată lumea, venind de la cei care sunt sfințiți prin adevăr. Pământul trebuie să fie înconjurat de o atmosferă de har. Duhul Sfânt va lucra asupra inimii oamenilor, descoperindu-le lucrurile lui Dumnezeu. — The Southern Watchman, 5 septembrie, 1905.SCE 250.3

Este adevărat că, în vremea sfârșitului, când lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ va merge spre încheiere, eforturile sârguincioase depuse de credincioși consacrați, sub călăuzirea Duhului Sfânt, vor fi însoțite de deosebite semne ale aprobării divine. Sub simbolul ploii timpurii și al celei târzii, care cad în țările Orientului, la vremea semănatului și a secerișului, proorocii evrei au profetizat despre revărsarea darului Duhului Sfânt asupra bisericii lui Dumnezeu într-o măsură extraordinară. Revărsarea Duhului Sfânt în zilele apostolilor a fost începutul ploii timpurii, și rezultatele ei au fost minunate. La sfârșitul timpului, Duhul Sfânt trebuie să fie prezent în adevărata biserică. — Faptele Apostolilor, 54, 55.SCE 250.4

Revărsarea Duhului în zilele apostolilor a fost ploaia timpurie, și cât de glorioase au fost rezultatele! Dar ploaia târzie va fi și mai îmbelșugată. Care este făgăduința pentru cei ce trăiesc în aceste zile de pe urmă? “Întoarceți-vă în cetățuie, prinși de război plini de nădejde!” “Cereți de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerele și vă trimite o ploaie îmbelșugată, pentru toată verdeața de pe câmp”. — Testimonies for the Church 8:21.SCE 251.1