Capitolul 1 — Chemarea lui Dumnezeu la slujire

Dependența de slujitorii omenești

Ca reprezentanți ai Săi printre oameni, Dumnezeu nu alege îngeri care nu au căzut niciodată, ci ființe omenești, oameni având aceleași patimi ca și cei pe care doresc să-i salveze. Hristos a luat trup omenesc pentru a putea veni în contact cu oamenii. Era nevoie de un Mântuitor divin-omenesc pentru a aduce lumii mântuirea. Și bărbaților, și femeilor le-a fost încredințată însărcinarea sacră de a face cunoscut despre “bogățiile nepătrunse ale lui Hristos”. — Faptele Apostolilor, 134.SCE 7.1

Priviți această scenă mișcătoare. Priviți Maiestatea cerului înconjurată de cei doisprezece pe care i-a ales. Este gata să-i pună deoparte pentru lucrarea lor. Prin aceste unelte slabe, prin Cuvântul și Spiritul Său, El plănuia să așeze mântuirea la îndemâna tuturor. Cu bucurie și fericire, Dumnezeu și îngerii priveau această scenă. Tatăl știa că, de la acești oameni, lumina cerului va străluci în lume, că acele cuvinte rostite de ei, în timp ce dădeau mărturie despre Fiul Său, aveau să răsune din generație în generație, până la încheierea timpului. — Idem, 18.SCE 7.2

“Trimite acum niște oameni la Iope și cheamă-l pe Simon.” În felul acesta, Dumnezeu a scos în evidență modul în care privește El lucrarea Evangheliei și biserica Sa organizată. Îngerul nu a fost însărcinat să-i spună lui Corneliu istoria crucii. Un om, supus, ca și sutașul, slăbiciunilor și ispitelor, trebuia să fie acela care să-i spună despre Mântuitorul Cel răstignit și înviat. — Faptele Apostolilor, 134.SCE 7.3

Îngerul trimis la Filip ar fi putut face singur lucrarea pentru etiopian, dar nu acesta este modul lui Dumnezeu de a lucra. Planul Său este acela ca oamenii să lucreze pentru semenii lor. — Idem, 109.SCE 7.4

“Comoara aceasta — a continuat apostolul — o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi.” Dumnezeu ar fi putut vesti adevărul Său prin îngeri fără păcat, dar nu acesta este planul Său. El a ales ființe omenești, oameni supuși slăbiciunilor, ca unelte pentru înfăptuirea planurilor Sale. Comoara aceasta de mare preț este așezată în vase de lut. Binecuvântările Sale trebuie să fie duse lumii prin oameni. Prin ei, slava Lui urmează să strălucească în întunericul păcatului. Într-o slujire plină de iubire, ei trebuie să-i întâmpine pe cei păcătoși și nevoiași și să-i conducă la cruce. Și, în toată lucrarea lor, ei trebuie să-I atribuie slava, cinstea și lauda Aceluia care este mai presus de toți și deasupra tuturor. — Idem, 330.SCE 7.5

Hristos a venit pe pământ să sufere și să moară, pentru ca, prin exercitarea credinței în El și prin însușirea meritelor Lui, să putem ajunge împreună-lucrători cu Dumnezeu. Intenția Mântuitorului era ca, după ce El avea să se înalțe la cer pentru a deveni Mijlocitorul omului, urmașii Lui să ducă mai departe lucrarea pe care El o începuse. N-ar trebui ca unealta omenească să dovedească un interes special în a duce lumina soliei Evangheliei celor care stau în întuneric? Sunt unii care sunt gata să meargă până la capătul pământului pentru a duce oamenilor lumina adevărului, dar Dumnezeu cere ca fiecare suflet care cunoaște adevărul să caute să-i câștige pe alții, să iubească adevărul. Dacă nu suntem dispuși să facem sacrificii pentru a salva sufletele care sunt gata să piară, cum putem fi socotiți vrednici de a intra în cetatea lui Dumnezeu? — Testimonies for the Church 9:103.SCE 8.1

În înțelepciunea Sa, Domnul îi aduce pe aceia care caută adevărul și-i pune în legătură cu semeni de-ai lor care cunosc adevărul. Este planul cerului ca aceia care au primit lumina să o împărtășească celor ce se află în întuneric. Omul, primindu-și destoinicia din marele Izvor al înțelepciunii, este făcut instrumentul, unealta lucrătoare, prin care Evanghelia își exercită puterea ei transformatoare asupra minții și inimii. — Faptele Apostolilor, 134.SCE 8.2

Dumnezeu putea să aducă la îndeplinire lucrarea de salvare a păcătoșilor și fără ajutorul nostru; dar, pentru ca să ne formăm un caracter ca al lui Hristos, noi trebuie să fim părtași la lucrarea Lui. Pentru a putea intra în bucuria Lui, bucuria de a vedea ființe răscumpărate prin jertfa Sa, trebuie să luăm parte la eforturile Lui pentru răscumpărarea lor. — Hristos, Lumina lumii, 142.SCE 8.3

Ca reprezentanți ai Lui între oameni, Hristos nu alege îngeri care n-au căzut niciodată, ci ființe omenești, oameni cu aceleași patimi ca aceia pe care caută să-i salveze. Hristos S-a îmbrăcat cu natura omenească pentru a putea ajunge la oameni. Dumnezeirea avea nevoie de natura omenească, deoarece trebuia să se împletească divinul cu umanul pentru a aduce lumii mântuirea. Dumnezeu avea nevoie de natura omenească, pentru ca să ofere un mijloc de comuniune între Dumnezeu și om. — Idem, 296.SCE 8.4

Cu o ardoare aproape nerăbdătoare, îngerii ne așteaptă să conlucrăm cu ei, deoarece omul trebuie să fie mijlocul prin care să se comunice cu omul. Și, atunci când ne predăm lui Hristos cu devotament, din toată inima, îngerii se bucură că pot să vorbească prin glasul nostru, pentru a descoperi iubirea lui Dumnezeu. — Idem, 297.SCE 9.1

Noi trebuie să fim împreună-lucrători cu Dumnezeu, deoarece Dumnezeu nu-și va încheia lucrarea fără slujitorii omenești. — The Review and Herald, 1 martie, 1887.SCE 9.2