Capitolul 3 — Situații din poporul lui Dumnezeu

Lipsa spiritului misionar

Între adventiștii păzitori ai Sabatului, a existat în mică măsură spiritul misionar. Dacă pastorii și membrii bisericii ar fi îndeajuns de conștienți de acest lucru, nu ar mai sta așa de indiferenți, în timp ce Dumnezeu i-a onorat, făcându-i depozitarii Legii Sale, întipărind-o în mintea lor și scriind-o în inima lor. — Testimonies for the Church 3:202.SCE 35.1

Adevăratul spirit misionar a părăsit comunitățile care fac o mărturisire de credință atât de înaltă. Inima lor nu mai arde de iubire pentru suflete și de dorința de a le conduce în staulul lui Hristos. Avem nevoie de lucrători zeloși. Nu există nimeni care să răspundă strigătului care se înalță din fiecare parte: “Treci și ajută-ne?” — Idem, 4:156.SCE 35.2

Mi s-a arătat că noi, ca popor, suntem deficitari. Cuvintele noastre nu sunt în armonie cu credința noastră. Credința noastră mărturisește că trăim sub influența vestirii celei mai solemne solii, care a fost dată vreodată muritorilor. Totuși, cu toate că acest fapt este evident, eforturile noastre, zelul nostru, spiritul nostru de sacrificiu de sine nu se compară cu caracterul lucrării. Trebuie să înviem din morți și Hristos ne va da viață. — Idem, 2:114.SCE 35.3

Inima mea este plină de durere când mă gândesc cât de puțin își simt bisericile noastre responsabilitățile față de Dumnezeu. Nu este vorba numai de misionarii care sunt niște soldați, ci de fiecare bărbat și femeie care sunt înrolați în armata lui Hristos. Oare, doresc ei să accepte viața de soldat, după exemplul pe care li l-a dat Domnul Hristos în viața Sa de renunțare la sine și sacrificiu? Ce renunțare de sine au manifestat bisericile voastre, ca întreg? Poate că au oferit donații în bani, dar s-au cruțat pe ele însele. — The General Conference Daily Bulletin, 4 februarie, 1893, 131.SCE 35.4

Mulți dintre pretinșii urmași ai lui Hristos nu simt responsabilitatea pentru suflete mai mult decât o simte lumea. Pofta ochilor, mândria vieții, plăcerea de a face paradă, iubirea de comoditate îi despart pe creștini de Dumnezeu, iar spiritul misionar adevărat există doar la câțiva. Ce se poate face pentru a le deschide ochii acestor păcătoși din Sion și pentru a-i face pe ipocriți să tremure? — Idem, 132.SCE 35.5

Există o categorie de creștini reprezentată de Meroz. Spiritul misionar nu a pus niciodată stăpânire pe sufletul lor. Solicitările centrelor misionare din străinătate nu i-au îndemnat la acțiune. Cum vor da socoteală înainte lui Dumnezeu aceia care nu fac nimic pentru lucrarea Sa — nimic pentru a câștiga suflete la Hristos? Cu privire la acești oameni, se va rosti acuzația “rob viclean și leneș” — Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 290.SCE 36.1

Ca o ilustrare a nereușitei voastre în a vă ridica la înălțimea cerințelor lucrării lui Dumnezeu, așa cum aveați privilegiul, mi s-a făcut referire la aceste cuvinte: “Blestemați pe Meroza, a zis îngerul Domnului. Blestemați, blestemați pe locuitorii lui; căci n-au venit în ajutorul Domnului. În ajutorul Domnului printre oamenii viteji”. (Judecători 5, 23.) — Testimonies for the Church 2:247.SCE 36.2