Cărțile cerului

Lumea are nevoie de misionari consacrați care să lucreze în familii, și nimeni nu va fie înscris în cărțile cerului ca fiind un creștin, dacă nu are un spirit misionar. — The Review and Herald, 23 august, 1892.SCE 86.5

Dacă membrii bisericii nu-și asumă în mod individual această lucrare, ei arată prin aceasta că nu au o legătură vie cu Dumnezeu. Numele lor sunt înregistrate ca fiind niște slujitori leneși. — Testimonies for the Church 5:462, 463.SCE 87.1

În fiecare mișcare religioasă sunt unii care, deși nu pot nega că lucrarea este a lui Dumnezeu, totuși se țin departe, refuzând să facă vreun efort pentru a ajuta. Ar fi bine pentru unii ca aceștia să-și aducă aminte de raportul păstrat sus, cartea aceea în care nu sunt omisiuni, nici greșeli, și după care vom fi judecați. Acolo este raportată orice ocazie neglijată de a-I face un serviciu lui Dumnezeu; și tot acolo este ținută spre veșnică amintire orice faptă de credință și de iubire. — Profeți și regi, 639.SCE 87.2

În dimineața zilei de 23 octombrie 1879, cam pe la orele două, Duhul Domnului a coborât asupra mea și am văzut scene din judecata viitoare De zece mii de ori zece mii erau adunați înaintea unui mare tron, pe care ședea o persoană cu o înfățișare maiestuoasă. În fața Lui, se aflau mai multe cărți, și, pe fiecare copertă, era scris cu litere de aur, care păreau ca niște flăcări de foc arzătoare: “Registrul cerului”. Una dintre aceste cărți, care conținea numele celor care susțineau că ei cred adevărul, a fost apoi deschisă. De îndată am pierdut din vedere milioanele nenumărate din jurul tronului și atenția mea a fost atrasă numai de cei care erau presupușii copii ai luminii și adevărului SCE 87.3

A fost deschisă o altă carte, unde erau înregistrate păcatele celor care mărturiseau adevărul. Sub titlul general al egoismului, venea oricare alt păcat. O grupă era înregistrată ca făcând umbră pământului. Când privirea pătrunzătoare a Judecătorului s-a oprit asupra acestora, păcatele neglijenței lor au fost clar descoperite. Cu buze palide și tremurânde, ei au recunoscut că au trădat adevărul sfânt. Ei avuseseră avertizări și privilegii, dar n-au ținut seama de ele, nici nu le-au folosit. Acum puteau să vadă că au abuzat prea mult de îndurarea lui Dumnezeu. Este adevărat că ei nu aveau de făcut astfel de mărturisiri ca cei josnici și netrebnici, ca stricații, dar, ca și smochinul, ei au fost blestemați pentru că n-au adus rod, pentru că n-au folosit talanții care le-au fost încredințați. Această grupă a făcut din eul lor punctul suprem, lucrând numai pentru interese egoiste. Ei nu erau bogați față de Dumnezeu, nerăspunzând pretențiilor Lui asupra lor. Deși mărturiseau că sunt slujitori ai lui Hristos, ei n-au adus suflete la El. Dacă ar fi depins de eforturile lor, lucrarea lui Dumnezeu ar fi lâncezit, pentru că ei n-au reținut numai mijloacele împrumutate de Dumnezeu, ci s-au reținut pe ei înșiși Ei au lăsat ca alții să facă lucrarea din via Domnului și să poarte răspunderile cele mai grele, în timp ce ei serveau în mod egoist propriilor interese vremelnice.SCE 87.4

Judecătorul a spus: “Toți vor fi îndreptățiți prin credința lor și judecați după faptele lor”. Cât de evidentă a apărut atunci neglijența lor și cât de înțelept este planul lui Dumnezeu de a da fiecăruia o lucrare de făcut spre a promova cauza și a-i salva pe semenii lui! Fiecare trebuia să demonstreze credință în familia sa și în vecinătate, arătându-se amabil față de săraci, simpatizând cu cei în suferință, angajându-se în lucrarea misionară și ajutând cauza lui Dumnezeu prin mijloacele sale. Dar, ca și Meroza, blestemul lui Dumnezeu rămâne asupra lor pentru ceea ce n-au făcut. Ei au iubit acea lucrare care avea să aducă cel mai mare profit în această viață și, în partea opusă numelui lor din registru, destinată faptelor bune, era un gol întristător. — Testimonies for the Church 4:384-386.SCE 88.1