Odihna și meditația

Ucenicii lui Isus trebuie să fie educați în așa fel încât să știe cum să lucreze și cum să se odihnească. În zilele noastre, este nevoie ca lucrătorii aleși ai lui Dumnezeu să asculte porunca lui Hristos de a se retrage și a se odihni puțin. Multe vieți prețioase au fost sacrificate și nu ar fi trebuit să fie, prin ignorarea acestei porunci. Deși secerișul este mare și lucrătorii sunt puțini, prin sacrificarea sănătății și a vieții, nu se obține nimic. Există mulți lucrători obosiți și slăbiți, care sunt adânc tulburați când văd cât de mult trebuie să fie făcut și cât de puțin pot face ei. Ei doresc nespus o putere fizică mai mare pentru a realiza mai mult, dar celor din această categorie, Domnul Isus le spune: “Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin”. — The Review and Herald, 7 noiembrie, 1893.SCE 249.1

Viața creștinului nu este alcătuită dintr-o activitate neîncetată sau dintr-o meditație continuă. Creștinii trebuie să lucreze stăruitor pentru salvarea celor pierduți, dar de asemenea trebuie să-și ia timp pentru meditație, rugăciune și studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Nu este de folos a fi în permanență sub presiunea muncii și a agitației, deoarece, în felul acesta, evlavia personală este neglijată și puterile minții și ale trupului sunt prejudiciate. — The Review and Herald, 7 noiembrie, 1893.SCE 249.2

Toți cei care sunt învățați de Dumnezeu au nevoie de ora liniștită de comuniune cu propria inimă, cu natura și cu Dumnezeu. În ei trebuie să fie descoperită o viață care nu este în armonie cu lumea, cu obiceiurile sau cu practicile ei; și ei au nevoie de o experiență personală în obținerea unei cunoașteri a voinței lui Dumnezeu. Trebuie să-L auzim în mod individual adresându-Se inimii. Când orice alt glas este redus la tăcere și când așteptăm în liniște înaintea Sa, tăcerea sufletului scoate și mai mult în evidență glasul lui Dumnezeu. El ne poruncește: “Stați liniștiți și să știți că Eu sunt Dumnezeu”. Aceasta este pregătirea eficientă în vederea oricărei lucrări pentru Dumnezeu. În mijlocul unei mulțimi grăbite și al încordării activităților presante ale vieții, cel care este împrospătat astfel va fi învăluit de o atmosferă de lumină și pace. El va primi o nouă provizie de tărie fizică și mintală. Viața Sa va răspândi un miros plăcut și va da pe față o putere divină care va ajunge la inimile oamenilor. — Divina vindecare, 58.SCE 249.3