Demnitatea și politețea creștină

Lipsa adevăratei demnități și a curăției creștine în rândurile păzitorilor Sabatului este împotriva noastră ca popor și face ca adevărul pe care-l mărturisim să fie dezgustător. Lucrarea de educare a minții și a manierelor poate fi continuată spre desăvârșire. Dacă cei care mărturisesc adevărul nu folosesc acum privilegiile și ocaziile lor spre a crește până la statura plinătății de bărbați și femei în Hristos Isus, ei nu vor fi o cinste pentru cauza adevărului și nici pentru Hristos. — Idem, 4:358, 359.SCE 226.1

Nu uitați să păstrați demnitatea lucrării, printr-o viață ordonată și o conversație evlavioasă. Să nu vă fie teamă niciodată să ridicați standardul prea sus. Să ne ferim de orice asprime. Trebuie să cultivăm amabilitatea, noblețea și politețea creștină. Vegheați pentru a nu fi brutali și tăioși. Nu priviți astfel de trăsături ca fiind niște virtuți, deoarece Dumnezeu nu le privește așa. Străduiți-vă să nu ofensați pe nimeni fără a fi necesar. — The Review and Herald, 25 noiembrie, 1890.SCE 226.2

Este foarte mare nevoie ca aceia care cunosc voia lui Dumnezeu să învețe să devină lucrători cu succes în cauza Lui. Ei trebuie să fie persoane cu maniere alese, înțelegătoare, nu având o strălucire exterioară înșelătoare, dar cochetând cu cele lumești, ci acea amabilitate și acea curăție care au savoarea cerului și pe care le va avea fiecare creștin, dacă este părtaș al naturii divine. — Testimonies for the Church 4:358.SCE 226.3

Noi avem cel mai mare adevăr și cea mai mare speranță care i-au fost vestite lumii noastre vreodată și cea mai mare credință. De aceea, dorim să-i prezentăm lumii acest caracter înalt. Nu vrem să adoptăm o atitudine, ca și când am trece printre oameni cerându-le iertare că îndrăznim să credem acest adevăr prețios și sfânt, ci dorim să umblăm umiliți cu Dumnezeu și să ne comportăm ca și când am fi copiii Dumnezeului celui Preaînalt și ca și când am trata subiectele cele mai importante și mai interesante, mai înalte și mai nobile decât orice subiecte lumești. — The Review and Herald, 26 iulie, 1887.SCE 226.4

Cel care lucrează pentru suflete are nevoie de consacrare, integritate, inteligență, hărnicie, energie și tact. Dacă deține aceste calități, nimeni nu poate fi inferior, dimpotrivă, o astfel de persoană va avea o influență impresionantă spre bine. — Slujitorii evangheliei, 111.SCE 227.1

În lucrare trebuie să fie oameni dispuși să învețe care sunt căile cele mai bune de a se apropia de persoane și familii. Îmbrăcămintea lor trebuie să fie plăcută, și nu spilcuită, iar manierele lor să nu îi dezguste pe oameni. Este o mare lipsă de politețe adevărată în rândurile poporului nostru. Aceasta trebuie să fie cultivată de toți cei care fac lucrare misionară. — Testimonies for the Church 4:391, 392.SCE 227.2