Aplicația unei parabole

Cele două mari principii ale Legii lui Dumnezeu sunt dragostea supremă față de Dumnezeu și dragoste altruistă față de aproapele nostru. Primele patru porunci, cât și ultimele șase depind de aceste două principii sau se dezvoltă din ele. Hristos i-a explicat învățătorului Legii cine era aproapele lui prin ilustrația omului care călătorea de la Ierusalim la Ierihon și care a nimerit între tâlhari, a fost jefuit, bătut și lăsat pe jumătate mort. Preotul și levitul l-au văzut pe acest om suferind, dar inimile lor nu au răspuns la nevoile lui. L-au evitat trecând pe partea cealaltă. A trecut și samariteanul pe acolo și, când a văzut nevoia de ajutor a străinului, nu a întrebat dacă-i era rudă, dacă era din țara lui sau de aceeași credință cu el, ci a trecut la treabă, să-l ajute pe cel suferind, întrucât era o lucrare ce trebuia făcută. L-a îngrijit cum a putut mai bine, l-a pus în spatele propriului animal, l-a dus la un han și a asigurat nevoile acestuia pe cheltuiala sa.SCE 192.1

“Acest samaritean, a spus Hristos, era aproapele celor care căzuse între tâlhari.” Levitul și preotul reprezintă în biserică o categorie care manifestă indiferență tocmai față de aceia care au nevoie de compasiunea și ajutorul lor. Cei din această clasă, în ciuda poziției lor, sunt călcători ai poruncilor. Samariteanul reprezintă categoria acelora care sunt cu adevărat ajutoare ale lui Hristos și care imită exemplul Său în facerea de bine.SCE 192.2

Pe aceia care au milă de cei nenorociți, de cei orbi, de ologi, de cei năpăstuiți, de văduve, de orfani și de cei nevoiași, Hristos îi reprezintă ca fiind păzitori ai poruncilor, care vor avea viața veșnică Hristos privește toate faptele de milă, bunăvoință și considerație față de cei nenorociți, cei orbi, ologi, bolnavi, față de văduvă și orfan ca fiind făcute pentru Sine, iar aceste fapte sunt păstrate în cărțile de aducere-aminte ale cerului și vor fi răsplătite. Pe de altă parte, se va păstra în cărți un raport împotriva acelora care manifestă indiferența preotului și a levitului față de cei nenorociți și împotriva acelora care profită în orice fel de nenorocirile altora și le sporesc suferințele spre avantajul lor egoist. Dumnezeu va răsplăti cu siguranță fiecare faptă de nedreptate și fiecare manifestare a unei indiferențe nepăsătoare față de cei năpăstuiți dintre noi și a neglijării acestora. Fiecare va fi răsplătit la final după cum au fost faptele sale. — Testimonies for the Church 3:511-513.SCE 192.3