O împărțire a muncii

O piedică serioasă și probabil neașteptată în calea succesului adevărului se află chiar în bisericile noastre. Prea adesea, după ce s-a făcut un efort de a le prezenta celor necredincioși învățătura noastră, membrii bisericii rămân inactivi, ca și când nu ar fi o parte interesată, și lasă ca toată povara să apese asupra pastorului. Din acest motiv, uneori, lucrarea celor mai capabili pastori a fost de puțin folos. Pot fi rostite cele mai bune predici, iar solia poate fi tocmai cea de care oamenii au nevoie, totuși este posibil ca nici un suflet să nu fie câștigat asemenea unui snop pregătit să-I fie adus lui Hristos.SEv 196.1

Când se lucrează acolo unde deja există câțiva credincioși, la început, pastorul nu ar trebui să caute așa de mult să-i convertească pe cei necredincioși, ci să-i instruiască pe membrii bisericii în vederea unei bune colaborări. Să lucreze pentru ei în mod individual, străduindu-se să le stârnească interesul față de căutarea unei experiențe personale mai profunde și față de lucrarea pentru alții. După ce sunt pregătiți să-l susțină, prin rugăciunile și prin activitatea lor, eforturile pastorului vor fi însoțite de un succes mai mare.SEv 196.2

*****

Dacă bisericile din diferite locuri nu sunt făcute să simtă că asupra lor se află o responsabilitate, nu se poate realiza nici un bine durabil pentru ele. Fiecare membru al trupului lui Hristos ar trebui să simtă că propria mântuire depinde de efortul lui personal. Nimeni nu poate fi mântuit în timp ce se află în inactivitate. Pastorul nu-i poate mântui pe oameni. El poate fi un mijloc prin care Dumnezeu îi trimite lumină poporului Său, dar, după ce lumina este dată, oamenii sunt cei cărora le revine lucrarea de a-și însuși lumina și de a face, la rândul lor, ca această lumină să strălucească mai departe asupra altora. — Testimonies for the Church 2:121.SEv 196.3

*****