Îndeplinirea conștiincioasă a lucrării

Asupra slujitorilor lui Hristos se află responsabilitatea solemnă de a-și îndeplini lucrarea. Ei trebuie să-i îndrume pe tineri cu înțelepciune, pas cu pas, înainte și în sus, până când fiecare punct esențial este adus în atenția lor. Nici o învățătură nu ar trebui să fie ascunsă, dar nu toate aspectele adevărului trebuie să fie prezentate chiar în primele ocazii. Treptat, cu precauție, având inima plină de Duhul lui Dumnezeu, profesorul să le dea ascultătorilor lui hrana spirituală la timpul potrivit.SEv 367.1

Pastorii nu ar trebui să considere că lucrarea lor este încheiată, până când toți cei care au acceptat teoria adevărului nu înțeleg cu adevărat influența puterii lui sfințitoare și până când nu sunt convertiți. Mulți presupun că este suficient ca sabia ascuțită, cu două tăișuri, a Cuvântului lui Dumnezeu să-și facă loc în inimă și să sensibilizeze conștiința, dar acesta este doar începutul lucrării. Deși impresiile făcute sunt bune, dacă nu sunt aprofundate printr-un efort atent, însoțit de rugăciune, Satana le va contracara. Lucrătorii să nu rămână mulțumiți cu ce s-a îndeplinit. Plugul adevărului trebuie să intre mai adânc în brazdă și această lucrare se va îndeplini cu siguranță, dacă vor fi făcute eforturi conștiincioase de a îndruma gândurile și de a consolida convingerile celor care studiază adevărul.SEv 367.2

Prea adesea, lucrarea este lăsată într-un stadiu nedefinitivat și în multe situații nu aduce nici un rezultat. Uneori, după ce un grup de ascultători a acceptat adevărul, pastorul crede că trebuie să meargă imediat într-un teritoriu nou și , din cauza lipsei unei cercetări corespunzătoare, este autorizat să meargă. Acest fapt este greșit. Pastorul ar trebui să încheie lucrarea începută, pentru că, dacă o lasă neîncheiată, se face mai mult rău decât bine. Nici un câmp nu este așa de nepromițător ca acela care a fost cultivat doar atât cât să le dea mărăcinilor o creștere mai abundentă. Prin această metodă de lucru, multe suflete au fost lăsate la discreția atacurilor lui Satana și a împotrivirii membrilor altor biserici care au respins adevărul și mulți oameni au fost duși într-o poziție în care nu mai pot fi abordați niciodată. Un pastor ar fi mai bine să nu se angajeze într-o lucrare, dacă nu o poate realiza pe deplin.SEv 367.3

În mintea celor nou-convertiți, trebuie să fie bine întipărit adevărul că o cunoaștere temeinică poate fi dobândită numai printr-un studiu serios și perseverent. De obicei, aceia care acceptă adevărul pe care îl predicăm nu au fost niște cercetători sârguincioși ai Sfintelor Scripturi, deoarece în bisericile populare se studiază puțin Cuvântul lui Dumnezeu. Oamenii așteaptă ca pastorii să cerceteze Scripturile pentru ei și să le explice.SEv 368.1

Mulți acceptă adevărul fără să studieze în profunzime, pentru a înțelege principiile lui fundamentale, iar când se confruntă cu împotrivirea, uită argumentele și dovezile care îl susțin. Ei au fost îndrumați să creadă adevărul, dar nu au fost învățați pe deplin ce este adevărul și nici nu au fost conduși punct cu punct în cunoașterea lui Hristos. Prea adesea, evlavia lor degenerează în formalism, iar când încetează să audă apelurile care i-au sensibilizat la început, ei ajung morți din punct de vedere spiritual. Dacă nu sunt pe deplin convertiți, dacă în viața și în caracterul lor nu are loc o schimbare radicală, dacă sufletul lor nu are temelia pe Stânca veșnică, aceia care acceptă adevărul nu vor rezista la proba încercărilor. După ce pastorul pleacă, iar noutatea dispare, adevărul își pierde puterea de atracție, iar ei nu exercită nici o influență mai sfântă decât înainte de convertire.SEv 368.2

Lucrarea lui Dumnezeu nu trebuie să fie îndeplinită în mod superficial, de mântuială. Când își începe activitatea într-un teritoriu nou, pastorul trebuie să lucreze până la capăt. Să nu fie mulțumit de succesul lui până când nu va putea, prin muncă stăruitoare și prin binecuvântarea Cerului, să-I prezinte Domnului niște oameni convertiți, care au un adevărat simț al responsabilității și care își vor îndeplini lucrarea încredințată. Dacă i-a instruit corespunzător pe cei aflați în grija sa, atunci când va pleca în alte locuri, lucrarea lui nu se va pierde, ci va fi bine consolidată și în siguranță.SEv 369.1

Pastorul nu are nici o aprobare pentru a-și limita activitatea doar la predicarea de la amvon, lipsindu-i pe ascultătorii lui de ajutorul oferit printr-o lucrare personală. El trebuie să se străduiască să înțeleagă natura dificultăților aflate în mintea oamenilor. Să vorbească și să se roage cu aceia care sunt interesați, prezentându-le învățături înțelepte, așa încât, în cele din urmă, să poată “înfățișa pe orice om desăvârșit în Hristos Isus”. (Coloseni 1, 28.) Învățăturile biblice pe care le adresează trebuie să fie precise și puternice, așa încât să inspire convingere în conștiința ascultătorilor. Oamenii cunosc foarte puțin despre Biblie și de aceea au nevoie de învățături practice și precise cu privire la natura păcatului și la remediul lui.SEv 369.2

Niciodată un lucrător nu ar trebui să lase nefăcută vreo parte a lucrării din cauză că nu-i face plăcere, gândindu-se că pastorul care va veni după el o va face în locul lui. Dacă se întâmplă așa, când pastorul care vine va prezenta cerințele pe care Dumnezeu le adresează poporului Său, unii se vor da înapoi, spunând: “Pastorul care ne-a adus adevărul nu a menționat aceste lucruri”. Ei se vor simți ofensați. Unii refuză să accepte sistemul zecimii și se îndepărtează de cei care cred și iubesc adevărul. Când le sunt descoperite învățături noi, ei răspund: “Noi nu am fost învățați așa” și ezită să înainteze. Cât de bine ar fi fost dacă primul sol al adevărului i-ar fi educat pe deplin și în mod conștiincios pe acești credincioși cu privire la toate subiectele esențiale, chiar dacă numărul celor intrați în biserică în urma activității lui ar fi fost mai mic. Dumnezeu ar fi mai mulțumit să aibă șase oameni pe deplin convertiți la adevăr decât șaizeci care se declară credincioși, dar încă nu au fost cu adevărat convertiți.SEv 369.3

A-i învăța pe cei ce acceptă adevărul să aducă zecimea în vistierie, ca o recunoaștere a dependenței lor de Dumnezeu, constituie o parte a lucrării pastorului. Noii convertiți trebuie să fie pe deplin lămuriți cu privire la datoria lor de a-I înapoia Domnului ce este al Său. Porunca de a oferi zecimea este așa de clară, încât nu există nici o scuză pentru desconsiderarea ei. Cel care neglijează să prezinte învățătura legată de acest subiect lasă nefăcută o parte foarte importantă din lucrarea lui.SEv 370.1

De asemenea, pastorii trebuie să-i facă pe oameni să înțeleagă și importanța îndeplinirii altor responsabilități legate de lucrarea lui Dumnezeu. Nimeni nu este scutit de a participa la acțiunile de binefacere. Oamenii să fie învățați că fiecare departament al lucrării lui Dumnezeu trebuie să beneficieze de sprijinul și de interesul lor. Marele câmp misionar este deschis în fața noastră, iar acest subiect trebuie să fie discutat în mod repetat. Oamenii să fie ajutați să înțeleagă faptul că nu aceia care aud, ci aceia care împlinesc Cuvântul vor câștiga viața veșnică. De asemenea, să fie învățați că aceia care devin părtași ai harului lui Hristos nu trebuie să contribuie doar material la vestirea adevărului, ci să se consacre pe ei înșiși lui Dumnezeu fără rezerve.SEv 370.2

Unii pastori sunt abătuți de la lucrarea lor cu ușurință. Ei se descurajează și sunt îndepărtați de legăturile lor familiale, lăsând ca interesul crescând să se stingă, din cauză că nu i s-a acordat atenția cuvenită. Pierderea suferită de lucrare din acest motiv cu greu poate fi estimată. Când se face un efort de a vesti adevărul, pastorul implicat trebuie să simtă responsabilitatea de a-și face partea cu credincioșie și de a o duce până la capăt. Dacă munca lui pare să nu aibă rezultate, să se roage stăruitor și să se străduiască să descopere dacă face tot ce ar fi trebuit. Să-și umilească sufletul înaintea lui Dumnezeu, să se cerceteze pe sine și, prin credință, să se bazeze pe făgăduințele divine, continuându-și eforturile cu umilință, până când va fi convins că și-a îndeplinit datoria cu credincioșie și că a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a obține rezultatele dorite.SEv 371.1

*****

Dacă eul nu este sacrificat pe altar, ca o jertfă vie, Dumnezeu nu va accepta nici chiar cea mai minunată slujire. Pentru ca roadele să fie sănătoase și bine primite de Dumnezeu, rădăcina trebuie să fie sfântă…. Ambițiile și proiectele lumești și cele mai mari planuri și obiective ale oamenilor vor pieri ca iarba, dar “cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului, și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci”. (Daniel 12, 3.) — Testimonies for the Church 7:248, 249.SEv 371.2