Pastorul și munca manuală

Deși apostolul Pavel a avut grijă să le prezinte celor convertiți de el învățătura clară a Sfintelor Scripturi cu referire la susținerea corespunzătoare a lucrării lui Dumnezeu și deși a pretins pentru sine, în calitate de slujitor al Evangheliei, “dreptul de a nu lucra” (1 Corinteni 9, 6), adică de a practica o meserie obișnuită ca mijloc de întreținere, totuși, din când în când, pe parcursul activității sale de slujire în marile centre ale civilizației, el s-a întreținut singur, prestând o muncă manuală….SEv 234.1

Pe când era în Tesalonic, aflăm pentru prima oară că, în timp ce propovăduia Cuvântul, Pavel lucra pentru a se întreține singur. Scriindu-le credincioșilor de acolo, el le-a amintit: “Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și munca noastră. Cum lucram zi și noapte, ca să nu fim sarcină nici unuia din voi, și vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu”. (1 Tesaloniceni 2, 9.) Din nou, în cea de-a doua Epistolă adresată celor din Tesalonic, Pavel declara despre sine și despre tovarășii lui de lucru astfel: “N-am mâncat de pomană pâinea nimănui”. “Am muncit zi și noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înșine o pildă vrednică de urmat”. (2 Tesaloniceni 3, 8.9.)…SEv 234.2

Când a vizitat pentru prima oară Corintul, apostolul Pavel era singur în mijlocul unor oameni suspicioși cu privire la motivele străinilor. Grecii de pe țărmul mării erau comercianți. Ei se obișnuiseră așa de mult cu practicile comerciale profitabile, încât ajunseseră să creadă că a câștiga era binele cel mai înalt și a face bani, fie pe căi cinstite, fie prin înșelăciune, era ceva recomandabil. Apostolul Pavel cunoștea bine trăsăturile lor și nu dorea să le ofere nici o ocazie de a spune că a predicat Evanghelia cu scopul de a se îmbogăți. El ar fi putut să pretindă pe bună dreptate susținerea financiară de la ascultătorii săi corinteni, dar a fost dispus să renunțe la acest drept, pentru ca nu cumva lucrarea și succesul lui ca pastor să fie prejudiciate de suspiciunea nejustificată că predica Evanghelia pentru câștig. El a căutat să înlăture orice ocazie de a fi greșit interpretat, așa încât puterea soliei lui să nu se piardă.SEv 234.3

La scurt timp după sosirea sa în Corint, apostolul Pavel “a găsit pe un iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevastă-sa, Priscila”. Ei aveau “același meșteșug” ca el. Deoarece fuseseră expulzați printr-un decret al lui Claudiu, care le poruncise tuturor evreilor să părăsească Roma, Acuila și Priscila veniseră la Corint, unde au început să se ocupe cu fabricarea corturilor. Apostolul Pavel s-a interesat de ei și, auzind că se temeau de Dumnezeu și căutau să evite influențele imorale din jurul lor, “a rămas la ei, și lucrau…. Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat și îndupleca pe iudei și pe greci”. (Faptele Apostolilor 18, 2-4.)SEv 235.1

În perioada îndelungată a lucrării sale de slujire din Efes, unde a desfășurat timp de trei ani o activitate intensă de evanghelizare în întreaga regiune, apostolul Pavel a lucrat din nou în meseria sa. În Efes, la fel ca în Corint, apostolul a fost bucuros de prezența lui Acuila și a Priscilei, care îl însoțiseră la întoarcerea sa în Asia, la încheierea celei de a doua călătorii misionare.SEv 235.2

Unii au obiectat cu privire la munca manuală pe care o făcea Pavel, declarând că acest fapt nu era în concordanță cu lucrarea de slujitor al Evangheliei. De ce trebuia Pavel, un slujitor de cel mai înalt grad, să asocieze în felul acesta munca fizică și predicarea Cuvântului? Nu era lucrătorul vrednic de plata lui? De ce trebuia el să-și petreacă timpul confecționând corturi, când, după toate aparențele, acest timp putea fi mai bine folosit?SEv 235.3

Dar apostolul Pavel nu a considerat că acest timp era pierdut. Deși lucra împreună cu Acuila, el păstra o legătură strânsă cu Marele Învățător și nu pierdea nici o ocazie de a mărturisi pentru Mântuitorul și de a-i ajuta pe cei care aveau nevoie de ajutor. Gândurile lui erau preocupate continuu de creșterea propriei cunoașteri spirituale. El le-a dat tovarășilor lui de slujire învățături cu privire la lucrurile spirituale și, de asemenea, le-a dat un exemplu de hărnicie și conștiinciozitate. Pavel era un muncitor îndemânatic, eficient, atent și sârguincios în meseria lui, “plin de râvnă cu duhul, slujindu-I Domnului”. (Romani 12, 11.) În timp ce își practica meseria, apostolul avea acces la o categorie de oameni cu care altfel nu ar fi putut intra în legătură. El le-a arătat tovarășilor lui că îndemânarea în meseriile obișnuite este un dar de la Dumnezeu, care oferă atât harul, cât și înțelepciunea de a-l folosi corect. El i-a învățat că Dumnezeu trebuie să fie onorat și în munca de zi cu zi. Mâinile sale înăsprite de muncă nu au diminuat cu nimic puterea apelurilor lui călduroase, rostite în calitate de pastor creștin….SEv 236.1

Dacă pastorii consideră că suferă greutăți și lipsuri în lucrarea lui Hristos, atunci să-și imagineze că fac o vizită în atelierul unde lucra apostolul Pavel. Să-și aducă aminte mereu că, în timp ce confecționa corturi, acest om ales al lui Dumnezeu lucra pentru pâinea pe care ar fi avut dreptul să o câștige prin munca sa ca apostol.SEv 236.2

Munca este o binecuvântare, nu un blestem. Un spirit de nepăsare nimicește evlavia și Îl întristează pe Duhul lui Dumnezeu. Un bazin cu apă stătătoare este dăunător, dar un pârâu cu apă curată și curgătoare răspândește sănătate și voioșie pe pământ. Apostolul Pavel știa că aceia care neglijează munca fizică, în scurt timp, vor deveni slabi. El dorea să-i învețe pe pastorii tineri că, lucrând cu mâinile lor și punându-și în mișcare mușchii și încheieturile, vor deveni puternici pentru a suporta greutățile și lipsurile care îi așteptau în lucrarea Evangheliei. El și-a dat seama că, dacă nu-și exercită în mod corespunzător toate organele trupului, propriile învățături își vor pierde vitalitatea și puterea….SEv 236.3

Nu toți cei care cred că au fost chemați să predice ar trebui să fie încurajați să devină imediat dependenți de biserică, pentru a fi susținuți financiar atât ei, cât și familiile lor. Există pericolul ca unii care au puțină experiență să se lase influențați de flatări și de încurajarea neînțeleaptă de a aștepta o susținere financiară totală, fără ca ei să facă nici un efort serios. Banii dedicați extinderii lucrării lui Dumnezeu nu trebuie să fie cheltuiți de oameni care doresc să predice numai pentru a fi întreținuți, satisfăcându-și în acest fel ambiția egoistă de a trăi o viață ușoară.SEv 237.1

Tinerii care doresc să-și folosească darurile în lucrarea de păstorire vor găsi o lecție folositoare în exemplul dat de Pavel în Tesalonic, în Corint, în Efes și în alte locuri. Deși era un vorbitor elocvent și era ales de Dumnezeu să facă o lucrare specială, el nu s-a considerat niciodată mai presus de muncă și nici nu a ezitat să facă sacrificii pentru lucrarea pe care o iubea. “Până în clipa aceasta”, scria el, “suferim de foame și de sete, suntem goi, chinuiți, umblăm din loc în loc, ne ostenim și lucrăm cu mâinile noastre, când suntem ocărâți, binecuvântăm, când suntem prigoniți, răbdăm”. (1 Corinteni 4, 11.12.)SEv 237.2

Deși a fost unul dintre cei mai mari învățători ai lumii, apostolul Pavel a îndeplinit cu voioșie atât îndatoririle cele mai umile, cât și pe cele mai înalte. Când circumstanțele ivite în slujba Domnului păreau să facă necesar ca el să muncească în meseria lui, Pavel era dispus să muncească. În ciuda acestui fapt, el era întotdeauna gata să lase la o parte munca obișnuită, ca să înfrunte opoziția vrăjmașilor Evangheliei sau să folosească o ocazie deosebită de a câștiga suflete pentru Domnul Isus. Zelul și hărnicia lui sunt o mustrare la adresa nepăsării și a dorinței de comoditate. — The Acts of the Apostles, 346-355.SEv 238.1

*****

Faptul că unii dintre pastorii noștri nu-și folosesc în mod echilibrat toate organele trupului face ca unele să obosească, în timp ce altele să fie slabe din cauza inactivității. Dacă un organ sau o grupă de mușchi sunt folosite aproape în exclusivitate, acestea ajung să fie suprasolicitate și să devină foarte slăbite.SEv 238.2

Fiecare însușire a minții și fiecare mușchi își au rolul lor distinct și toate trebuie să fie folosite în mod egal, pentru a se dezvolta corespunzător și pentru a-și păstra o vigoare sănătoasă. Fiecare organ își are lucrarea lui în organism. Fiecare roată din mașinărie trebuie să fie o roată vie, activă și lucrătoare. Fiecare capacitate are o influență asupra celorlalte și toate trebuie să fie exercitate spre a se dezvolta corespunzător. — Testimonies for the Church 3:310.SEv 238.3