Îndelungă răbdare când suntem tratați greșit

Nu ne putem permite să lăsăm ca spiritul nostru să fie supărat de nici o greșeală reală sau presupusă care s-a făcut față de noi. Eul este vrăjmașul de care trebuie să ne temem cel mai mult. Nici o formă de viciu nu are un efect mai dăunător asupra caracterului decât pasiunea omenească nesupusă față de stăpânirea Duhului Sfânt. Nici o altă biruință pe care o putem câștiga nu va fi așa de prețioasă ca biruința asupra eului.SEv 475.1

Să nu îngăduim ca simțămintele noastre să fie rănite cu ușurință. Noi trebuie să trăim pentru a salva suflete, nu pentru a ne apăra simțămintele sau reputația. Dacă vom fi interesați de salvarea sufletelor, vom înceta să luăm în considerare micile neînțelegeri care apar așa de adesea în relațiile noastre unii cu alții. Orice ar putea alții să gândească despre noi, nu trebuie să tulbure unitatea noastră cu Hristos și părtășia cu Duhul Sfânt. “Ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți, când ați făcut rău? Dar dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu”. (1 Petru 2, 20.)SEv 475.2

Nu vă răzbunați. Atât cât puteți, înlăturați orice motiv de neînțelegere. Evitați aparența rea. Faceți tot ce vă stă în putere să vă împăcați cu ceilalți, dar fără să sacrificați principiile. “Dacă îți aduci darul la altar, și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo înaintea altarului, și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău, apoi vino de adu-ți darul”. (Matei 5, 23.24.)SEv 475.3

Dacă vi se adresează cuvinte pripite, nu răspundeți niciodată în același spirit. Aduceți-vă aminte că “un răspuns blând potolește mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia”. (Proverbe 15, 1.) În tăcere se găsește o putere uimitoare. Uneori, răspunsul dat unei persoane înfuriate nu face decât să o exaspereze, dar mânia întâmpinată prin tăcere, într-un spirit duios și răbdător, se stinge repede.SEv 475.4

Când asupra voastră se abate o furtună de critici usturătoare, păstrați-vă gândurile ațintite asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Mintea și inima să vă fie pline de făgăduințele lui Dumnezeu. Dacă sunteți tratați rău sau sunteți acuzați pe nedrept, în loc de a întoarce un răspuns furios, repetați în gând făgăduințele prețioase:SEv 476.1

“Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine”. (Romani 12, 21.)SEv 476.2

“Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, și El va lucra, El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, și dreptul tău ca soarele la amiază”. (Psalmii 37, 5.6.)SEv 476.3

“Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut”. (Luca 12, 2.)SEv 476.4

“Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc și prin apă: dar Tu ne-ai scos și ne-ai dat belșug”. (Psalmii 66, 12.)SEv 476.5

Noi suntem înclinați să așteptăm simpatie și apreciere de la oameni, în loc să le așteptăm de la Domnul Isus. În mila și credincioșia Sa, adesea, Dumnezeu îngăduie ca aceia în care ne încredem să ne dezamăgească, pentru a putea învăța cât de neînțeleaptă este încrederea în om și în puterea omenească. Să ne încredem în Dumnezeu pe deplin, cu umilință și fără egoism. El cunoaște durerile pe care le simțim în adâncurile ființei noastre, dar pe care nu le putem exprima. Când toate lucrurile ni se par întunecate și inexplicabile, să ne aducem aminte de cuvintele Domnului Hristos: “Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea”. (Ioan 13, 7.)SEv 476.6

Studiați istoria lui Iosif și a lui Daniel. Domnul nu a împiedicat complotul oamenilor care au căutat să le facă rău, dar a făcut ca toate aceste planuri viclene să lucreze spre binele slujitorilor Săi, care și-au păstrat credința și loialitatea în mijlocul încercării și al conflictului.SEv 477.1

Atâta vreme cât vom fi în această lume, ne vom confrunta cu influențe potrivnice. Vor fi provocări care vor pune la încercare temperamentul nostru, dar tocmai prin tratarea acestora cu un spirit bun se dezvoltă calitățile creștine. Dacă Domnul Hristos locuiește în noi, vom fi răbdători, buni și voioși în mijlocul agitației și al supărărilor. Zi de zi și an de an, vom birui eul și vom dezvolta un eroism nobil. Aceasta este sarcina care ne-a fost rânduită, dar ea nu poate fi adusă la îndeplinire fără ajutorul Domnului Isus, fără o hotărâre categorică, fără statornicia în atingerea scopurilor și fără o veghere și rugăciune neîncetată. Fiecare își are luptele personale. Nici măcar Dumnezeu nu poate să facă așa încât viața noastră să fie folositoare și caracterul nostru să fie nobil, dacă noi înșine nu devenim conlucrători cu El. Cei care evită lupta pierd puterea și bucuria biruinței.SEv 477.2

Nu trebuie să păstrăm un raport personal cu privire la încercările, dificultățile, durerile și necazurile noastre. Toate acestea sunt scrise în cărțile cerești, iar Dumnezeu Se va îngriji de ele. În timp ce numărăm lucrurile neplăcute, multe lucruri plăcute la care putem să reflectăm se șterg din memorie. De exemplu, bunătatea plină de milă a lui Dumnezeu, care ne înconjoară în fiecare clipă, și iubirea de care îngerii se minunează și care L-a făcut pe Dumnezeu să-L dea pe Fiul Său să moară pentru noi. Dacă, în calitate de lucrători pentru Hristos, simțiți că ați avut parte de griji și încercări mai mari decât alții, aduceți-vă aminte că pentru voi există o pace necunoscută acelora care evită aceste poveri. În slujba lui Hristos găsiți mângâiere și bucurie. Faceți ca lumea să vadă că viața trăită cu El nu este o pierdere.SEv 477.3

Dacă nu vă simțiți voioși, cu inima ușoară, nu vorbiți despre simțămintele voastre. Nu răspândiți umbra asupra vieții altora. O religie rece și lipsită de soare nu va atrage niciodată suflete la Hristos. Ea le va îndepărta de El și le va trimite în capcanele pe care Satana le-a răspândit pentru picioarele celor rătăcitori. În loc de a vă gândi la descurajările voastre, gândiți-vă la puterea pe care aveți posibilitatea să o cereți în Numele lui Hristos. Imaginația voastră să fie preocupată de lucrurile nevăzute. Gândurile voastre să fie îndreptate spre dovezile marii iubiri a lui Dumnezeu față de voi. Credința poate suporta încercarea, se poate împotrivi ispitei și poate rezista în dezamăgiri. Domnul Isus trăiește și este Apărătorul nostru. Tot ce obține El, prin mijlocirea Sa, este al nostru.SEv 478.1

Oare credeți că Hristos nu-i prețuiește pe cei care trăiesc întru totul pentru El? Credeți că El nu-i vizitează pe aceia care, asemenea preaiubitului Ioan în exil, se află în locuri grele și pline de dificultăți pentru cauza Sa? Dumnezeu nu va îngădui ca vreunul dintre lucrătorii Săi sinceri să fie lăsat singur, să lupte cu mari greutăți și să fie înfrânt. Fiecare lucrător a cărui viață este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu este păzit de El ca o piatră prețioasă. Despre fiecare dintre acești lucrători, El spune: “Te voi păstra ca pe o pecete, căci Eu te-am ales”. (Hagai 2, 23.)SEv 478.2

Prin urmare, vorbiți despre făgăduințele Sale, vorbiți despre dorința lui Isus de a binecuvânta. El nu ne uită nici măcar o clipă. Când, fără a lua în considerare circumstanțele neplăcute, ne găsim liniștea, încrezându-ne în iubirea Sa, și rămânem în El, simțământul prezenței Sale ne va inspira o bucurie adâncă și liniștitoare. Domnul Hristos a zis despre Sine: “Eu nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învățat Tatăl Meu. Cel ce M-a trimis este cu Mine. Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut”. (Ioan 8, 28.29.)SEv 478.3

Cultivați obiceiul de a vorbi de bine despre alții. Gândiți-vă la trăsăturile bune ale celor cu care vă asociați și vedeți cât mai puțin cu putință greșelile și neajunsurile lor. Când sunteți ispitiți să vă plângeți de spusele sau faptele cuiva, lăudați ceva din viața sau caracterul acelei persoane. Cultivați un spirit de mulțumire. Lăudați-L pe Dumnezeu pentru iubirea Sa minunată, exprimată prin faptul că L-a dat pe Hristos să moară pentru noi. Nu merită niciodată să ne gândim la întristările noastre. Dumnezeu ne cere să ne gândim la mila Sa și la iubirea Sa inegalabilă, ca să-L putem lăuda neîncetat.SEv 479.1

Lucrătorii sârguincioși nu au timp să se gândească la greșelile altora. Nu ne putem permite să trăim cu pleava greșelilor altora. Vorbirea de rău este un blestem dublu, care se abate mai mult asupra vorbitorului decât asupra ascultătorului. Cel care răspândește semințele neînțelegerilor și ale certurilor culege în propriul suflet roadele mortale. Însăși căutarea răului la alții dezvoltă răul în cei care îl caută. Când ne gândim la greșelile altora, devenim asemenea lor. Dar, dacă privim la Domnul Isus, dacă vorbim despre iubirea Sa și despre desăvârșirea caracterului Său, suntem schimbați după chipul Său. Prin contemplarea idealului înalt, pe care El l-a pus înaintea noastră, noi vom fi înălțați într-o atmosferă curată și sfântă, chiar în prezența lui Dumnezeu. Dacă rămânem acolo, vom răspândi o lumină care se va revărsa asupra tuturor celor aflați în legătură cu noi.SEv 479.2

În loc de a-i critica și de a-i condamna pe alții, spuneți: “Eu trebuie să mă ocup de propria mântuire. Dacă voi coopera cu Acela care dorește să mă mântuiască, trebuie să veghez asupra mea cu atenție. Trebuie să îndepărtez orice rău din viața mea. Să birui orice greșeală. Eu trebuie să devin o făptură nouă în Hristos. Prin urmare, în loc de a-i descuraja pe cei care luptă împotriva răului, eu îi pot întări prin cuvinte încurajatoare”.SEv 479.3

Suntem prea indiferenți unii față de alții. Prea adesea, uităm că tovarășii noștri de lucru au nevoie de putere și de încurajare. Aveți grijă să-i asigurați de interesul și de simpatia voastră. Ajutații prin rugăciunile voastre și aduceți-le la cunoștință faptul că vă rugați pentru ei. — The Ministry of Healing, 483-493.SEv 480.1

*****

Toți cei care se declară copii ai lui Dumnezeu ar trebui să-și aducă aminte fără încetare că, în calitate de misionari, vor ajunge în legătură cu toate categoriile de oameni și cu diferite mentalități. Vor fi oameni manierați și oameni aspri, umili și mândri, religioși și necredincioși, educați și ignoranți, bogați și săraci. Aceste minți diferite nu pot fi tratate în același fel; și totuși toți oamenii au nevoie de bunătate și de simpatie. Prin legăturile dintre noi, vom deveni manierați și educați. Noi suntem dependenți unii de alții și suntem strâns legați prin relația de frățietate dintre oameni….SEv 480.2

Creștinismul intră în legătură cu lumea tocmai prin intermediul relațiilor sociale. Fiecare bărbat sau femeie care a primit iluminarea divină trebuie să răspândească lumină pe cărarea întunecată a acelora care nu au cunoscut o cale mai bună. Influența socială, sfințită prin Duhul lui Hristos, trebuie să fie folosită pentru a aduce suflete la Mântuitorul. Domnul Hristos nu trebuie să fie ascuns în adâncul inimii, ca o comoară râvnită, sfântă și plăcută, de care să se bucure doar deținătorul ei. Domnul Hristos trebuie să fie în noi ca un izvor ale cărui ape duc spre viața veșnică, înviorându-i pe toți cei care intră în legătură cu noi. — The Ministry of Healing, 495-496.SEv 480.3