Foamea după pâinea vieții

O femeie evlavioasă a făcut odată următoarea remarcă: “Oh, dacă am putea auzi Evanghelia curată, care era predicată cândva la amvon! Pastorul nostru este un om bun, dar nu înțelege nevoile spirituale ale oamenilor. El împodobește crucea de pe Golgota cu flori frumoase, care ascund toată rușinea și batjocurile. Sufletul meu înfometează după Pâinea vieții. Cât de înviorător ar fi pentru sutele de suflete sărmane asemenea mie să audă cuvinte biblice, simple și clare, care să hrănească inima noastră!”SEv 32.3

Este nevoie de oameni ai credinței, care să fie preocupați nu numai să predice, ci și să păstorească poporul. Este nevoie de oameni care să umble zilnic cu Dumnezeu, care să aibă o legătură vie cu Cerul, ale căror cuvinte să aibă puterea de a aduce convingerea în inimi. Pastorii trebuie să lucreze nu doar pentru a-și putea etala talentele și inteligența, ci pentru ca adevărul să poată străpunge sufletul, asemenea unei săgeți venite de la Cel Preaînalt. După ce a ținut o predică inspirată din Biblie, care a adus o convingere profundă în inima unuia dintre ascultătorii lui, un pastor a fost întrebat:SEv 33.1

— Crezi cu adevărat ce ai predicat?SEv 33.2

— Desigur, a răspuns el.SEv 33.3

— Dar este cu adevărat așa? a întrebat nerăbdător ascultătorul.SEv 33.4

— Desigur, a spus pastorul, în timp ce își căuta Biblia.SEv 33.5

Atunci omul a izbucnit:SEv 33.6

— Oh, dacă acesta este adevărul, ce trebuie să facem noi?SEv 33.7

“Ce trebuie să facem noi?” s-a gândit pastorul. “Noi”? Ce voia să spună omul acela? Întrebarea s-a strecurat în sufletul lui. Pastorul s-a retras pentru a-L ruga pe Dumnezeu să-i spună ce să facă. În timp ce se ruga, mintea lui a fost stăpânită de gândul copleșitor că trebuia să prezinte lumii muribunde realitățile solemne ale veșniciei. Timp de trei săptămâni, locul său la amvon a fost liber. El căuta un răspuns la întrebarea: “Ce trebuie să facem?”SEv 33.8

Pastorul s-a întors la datorie cu o nouă ungere de la Cel Sfânt. El și-a dat seama că predicarea lui din trecut lăsase o mică impresie asupra ascultătorilor. Acum simțea povara unei responsabilități teribile pentru suflete. Când a venit la amvon, nu a fost singur. El avea de făcut o mare lucrare, dar știa că Dumnezeu nu-L va părăsi. Acest pastor a înălțat pe Mântuitorul și iubirea Sa inegalabilă înaintea ascultătorilor. În biserica lui a avut loc o descoperire a Fiului lui Dumnezeu și o înviorare spirituală a început să se răspândească în bisericile din districtele apropiate.SEv 33.9