Decența în comportament

Celor care se ocupă cu lucrurile sfinte le este adresat îndemnul solemn: “Curățiți-vă, cei ce purtați vasele Domnului!” (Isaia 52, 11.) Dintre toți oamenii, cei cărora Domnul le-a încredințat răspunderi și pe care i-a onorat, cei cărora le-a fost dat un serviciu special de îndeplinit trebuie să fie atenți la cuvintele și la faptele lor. Ei trebuie să fie oameni consacrați, care să-i poată înălța pe semenii lor la un nivel mai înalt, prin faptele lor neprihănite și curate și prin cuvintele lor adevărate, oameni care nu sunt tulburați de orice ispită trecătoare, care au o voință fermă și stăruitoare și a căror țintă înaltă este să câștige suflete pentru Hristos.SEv 124.1

Satana își îndreaptă ispitele în special împotriva pastorilor. El știe că pastorii sunt doar niște oameni, care nu au nici un har și nici o sfințire proprie, că valorile Evangheliei au fost puse în vase pământești, pe care numai puterea divină le poate face niște vase de cinste. El știe că Dumnezeu a prevăzut ca pastorii să fie niște mijloace puternice pentru mântuirea sufletelor și că ei pot avea succes în activitatea lor numai în măsura în care Îi îngăduie Tatălui veșnic să le conducă viața. Prin urmare, Satana se străduiește cu toată ingeniozitatea lui să-i ducă în păcat, știind că poziția în care se află face ca păcatul lor să fie deosebit de grav, deoarece, păcătuind, se fac ei înșiși niște slujitori ai răului.SEv 124.2

Cei pe care Dumnezeu i-a chemat în lucrarea de păstorire trebuie să dovedească faptul că sunt potriviți să slujească la masa sfântă. Domnul a poruncit: “Fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră”. (1 Petru 1, 15.) Apostolul Pavel scrie: “Fii o pildă pentru credincioși”. “Fii cu luare aminte asupra ta însuți și asupra învățăturii, pe care o dai altora: stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face așa, te vei mântui pe tine însuți și pe cei ce te ascultă”. (1 Timotei 4, 12.16.) “Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar, și vegheați în vederea rugăciunii”. (1 Petru 4, 7.)SEv 124.3

Trebuie să fim atenți la curăția și la decența în comportament. Să veghem împotriva păcatelor acestui veac degradat. Ambasadorii lui Hristos să nu se înjosească prin conversații lipsite de seriozitate și printr-o atitudine de familiaritate față de femeile căsătorite sau necăsătorite. Să-și păstreze un loc potrivit și o demnitate cuvenită, dar în același timp să fie sociabili și curtenitori față de toți. Ei trebuie să stea departe de tot ce seamănă a familiaritate și profan. Aceasta este o zonă interzisă, pe care nu pot să calce în siguranță. Fiecare cuvânt și fiecare faptă trebuie să aibă menirea de a înălța și de a înnobila. Lipsa de atenție în acest domeniu este un păcat.SEv 125.1

Pavel l-a îndemnat cu insistență pe Timotei să mediteze asupra lucrurilor curate și vrednice de primit, pentru ca eficiența lui să fie văzută de toți. Același sfat le este deosebit de necesar oamenilor din veacul prezent. Îi îndemn pe lucrătorii noștri cu privire la necesitatea curăției fiecărui gând și a fiecărei fapte. Noi avem o responsabilitate individuală față de Dumnezeu, și anume aceea de a ne strădui să facem ca lumea să fie mai bună. Deși trebuie să cultivăm sociabilitatea, să nu facem acest lucru doar pentru amuzament, ci pentru un scop mai înalt.SEv 125.2

Nu se întâmplă în jurul nostru destule lucruri care arată cât de mare este nevoia de precauție în acest sens? Pretutindeni sunt oameni distruși, altare de familie sfărâmate, cămine ruinate. Are loc o abandonare ciudată a principiilor, standardul moralității este coborât, iar pământul devine repede asemenea Sodomei. Practicile care au adus judecata lui Dumnezeu asupra lumii antediluviene și care au făcut ca Sodoma să fie nimicită prin foc sporesc rapid. Ne apropiem de sfârșit, când pământul va fi curățit cu foc.SEv 125.3

Cei în mâinile cărora Dumnezeu a așezat lumina adevărului să se îndepărteze de orice nelegiuire. Să meargă pe calea dreaptă, stăpânindu-și orice pasiune și orice obicei care ar putea prejudicia în vreun fel lucrarea lui Dumnezeu sau ar putea lăsa o pată asupra caracterului ei sacru. Misiunea pastorului este să reziste ispitelor care sunt pe calea lui, să se ridice deasupra acelor josnicii care degradează gândirea. Prin veghere și rugăciune, el poate să fie atent la propriile puncte slabe, așa încât acestea să devină punctele lui tari. Prin harul lui Hristos, oamenii pot dobândi putere morală, puterea voinței și statornicia scopurilor. În aceste calități se află o forță care îi face în stare să se ridice deasupra ispitelor amăgitoare ale lui Satana și să devină creștini loiali și devotați.SEv 126.1