Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Mărturii Nepublicate

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Tratarea studenților vinovați

    “Doresc să înțelegeți un lucru și anume că nu am fost de acord cu exmatricularea din școală a studenților, decât dacă stricăciunea omului și destrăbălarea fățișă o fac necesară și pentru ca alții să nu fie contaminați. A fost o greșeală aceea de a trimite pe studenți de la școală, cum a fost cazul Conneticut sau alte cazuri, care au constituit un rău mare. Sufletelor tratate în felul acesta li s-a deschis o cale care i-a aruncat în rândurile vrășmașului, ca adversari înarmați și echipați.MN 154.4

    De asemenea, în ce privește publicarea greșelilor studenților, am fost adusă să văd și să aud unele din aceste prezentări și mi s-a arătat și ce a urmat. A fost păgubitor din orice punct de vedere și n-a avut nici o influență benefică asupra școlii. Dacă cei care au acționat în aceste cazuri ar fi avut înțelepciunea spirituală a Lui Hristos, ar fi găsit o altă cale pentru a repara greutățile existente, mai mult după asemănarea lui Isus Hristos. Umilirea unui student în fața colegilor nu ajută cu nimic. Doar creează o rană care ucide. Nu vindecă și nu ameliorează nimic.MN 154.5

    Există studenți care sunt suspendați din școală. În felul acesta sunt aruncați pe terenul de luptă al satanei, ca să conlucreze cu domeniile și cu puterile, fără armură sau apărare, și devin o pradă ușoară a uneltirilor satanei. Vreau să vă spun un cuvânt în Numele Domnului. Dacă se procedează corect în cazurile în care studenții sunt îndepărtați foarte ușor, nu trebuie să fie absolut necesar să fie suspendați sau eliminați. Există o cale corectă, iar Duhul Domnului trebuie să miște pe om, altfel se vor face greșeli grave. Lucrarea cu mintea omenească este lucrarea cea mai plăcută în care a fost angajat vreodată elementul omenesc. Profesorii trebuie să țină seama de faptul că nu au de a face cu îngeri, ci cu ființe omenești, care au aceleași slăbiciuni ca și ei. Caracterele nu sunt formate la fel. Fiecare fază a caracterului este primită de copii ca o moștenire. Defectele și virtuțile sunt dezvăluite în trăsăturile de caracter. Orice instructor să ia în considerație acest lucru. Va trebui să întâlnească dificultăți ereditare și cultivate în caracterul omenesc, ca și frumusețea de caracter iar instructorul trebuie să cultive mult har ca să știe cum să trateze pe cei greșiți, pentru binele lor prezent și veșnic. Dacă nerăbdarea, impulsivitatea, mândria, egoismul și stima de sine sunt cultivate, vor acumula mult rău care poate arunca sufletul pe terenul de luptă al satanei, fără înțelepciunea de a-și conduce barca, și va fi în pericolul să fie aruncat la cheremul ispitelor Satanei până când va avea spargere de vas.MN 154.6

    Fiecare profesor are trăsăturile sale specifice de caracter pe care trebuie să le observe cu atenție ca nu cumva Satana să-l folosească ca unealtă a lui pentru a distruge sufletele prin trăsăturile necunoscute ale caracterului său. Unica siguranță pentru profesori este să învețe zilnic în școala lui Hristos blândețea Lui și umilința inimii Sale; Atunci eul va fi ascuns în Hristos, va purta cu blândețe jugul Lui Hristos și va fi conștient că are de-a face cu moștenirea Sa. Trebuie să vă spun că mi s-a arătat că nu totdeauna s-au folosit cele mai bune metode în tratarea greșelilor și trăsăturilor negative al studenților, iar urmarea a fost că sufletele au fost în primejdie, iar unii au fost pierduți. Temperamentele defectuoase ale profesorilor, mișcări neînțelepte, demnitate falsă, toate acestea au făcut o lucrare rea. Nu există vicii, spirit lumesc sau beție, care să facă o lucrare mai distrugătoare asupra caracterului, amărând sufletul, și care să pună în mișcare rele care înving binele, ca patima omenească nesupusă stăpânirii Duhului Lui Dumnezeu. Mânia, sensibilitatea bolnăvicioasă, iritarea, nu se merită să fie îngăduite. Câți fii rătăcitori sunt ținuți afară din Împărăția Lui Dumnezeu datorită caracterului neplăcut al acestora care pretind că sunt creștini. Gelozia, rivalitatea, mândria, sentimente lipsite de milă, îndreptățirea de sine, care dau naștere cu ușurință la gândirea rea; asprimea, răceala, lipsa de simpatie, toate acestea sunt atributele satanei. Profesorii vor întâlni toate acestea în caracterul studenților. Este grozav să tratezi aceste rele; dar căutând să alungi aceste rele, în multe împrejurări lucrătorul a dat pe față atribute asemănătoare care au distrus sufletul celui pe care doresc să-l trateze.MN 155.1

    Trăim într-o lume lipsită de milă, aspră și nesimțitoare. Satana împreună cu toată confederația lui folosește toate căile, ca să amăgească sufletele pentru care Hristos Și-a dat Viața Sa prețioasă. Toți cei care iubesc pe Dumnezeu cu sinceritate și în adevăr, vor iubi sufletele pentru care a murit Hristos. Dacă dorim să facem bine sufletelor, succesul nostru va fi proporțional cu credința lor în încrederea pe care o avem în ei și cu aprecierea pe care le-o oferim. Respectul arătat față de sufletul omenesc care se luptă, este mijlocul sigur prin Isus Hristos de refacere a respectului de sine pe care omul l-a pierdut. Ideile noastre avansate cu privire la ce poate el deveni, este un ajutor pe care noi nu-l apreciem cum se cuvine. Avem nevoie de harul bogat al Lui Dumnezeu în fiecare ceas și atunci vom avea o experiență bogată și practică, pentru că Dumnezeu este dragoste. Cel care rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu. Oferiți dragoste celor care au nevoie de ea cel mai mult. Cei mai nefericiți, cei care au temperamentele cele mai neplăcute, au nevoie de dragostea noastră, de amabilitatea noastră și de mila noastră. Cei care ne pun la probă răbdarea au cel mai mult nevoie de dragoste. Trecem prin lume doar o dată; și binele pe care-l putem face, să-l facem cu toată inima, fără oboseală, cu același spirit cu care Hristos, l-a dat pe față, în lucrarea Sa. El nu va obosi și nu se va descuraja. Cei predispuși către asprime, îndărătnicie și ursuzi, au cea mai mare nevoie de ajutor. Cum pot fi ajutați? Numai prin dragoste dovedită în lucrarea cu ei, aceea pe care Hristos a descoperit-o oamenilor căzuți. Voi spuneți: “tratați-i așa cum merită!” Ce s-ar fi întâmplat dacă Hristos, ne-ar fi tratat astfel pe noi? El care nu merita acest lucru, a fost tratat așa cum merităm noi. Și acum Hristos ne tratează cu har și dragoste, așa cum nu merităm, ci așa cum El merită. Tratați pe unii, așa cum credeți că ar merita din plin și le veți tăia și ultima lor rază de speranță, veți distruge influența pe care ați avut-o asupra lor și le veți distruge sufletul. Se merită? Nu, vă spun nu, de o sută de ori, nu. Atrageți aceste suflete care au nevoie de orice ajutor posibil, cu o inimă iubitoare, plină de simpatie și de milă, care să se reverse asemenea dragostei lui Hristos; veți salva un suflet de la moarte și veți acoperi o sumedenie de păcate. N-ar fi mai bine să punem la lucru procesul dragostei ?MN 155.2

    Fiți atenți la ce faceți în domeniul suspendării studenților. Aceasta este o problemă serioasă. Ar trebui ca greșeala să fie gravă ca să necesite disciplina. Apoi trebuie luate în atenție toate împrejurările legate de cazul în discuție. Studenții plecați de acasă la distanță mică sau mare, la mii și mii de kilometri, sunt departe de acasă și sunt lipsiți de privilegiile căminului, iar dacă sunt eliminați, li se refuză și privilegiile școlii. Toate cheltuielile au trebuit să fie suportate de cineva care a avut speranța și încrederea în ei și că banii nu vor fi investiți în zadar. Studentul intră sau cade în ispită și trebuie disciplinat pentru greșeala lui. El simte cu putere că raportul lui este deteriorat și că dezamăgește pe cei care au avut încredere în el, că va clădi un caracter sub influența formării lui în viața de școală și că nu a meritat să se facă investiții pentru el. Dar este suspendat datorită cursului nebunesc al faptelor lui. Ce va face el? Curajul este la pământ; nici curajul și nici bărbăția nu mai există. El este o risipă iar timpul prețios este pierdut. Cine este bun și amabil și simte povara pentru aceste suflete ? E de mirare că Satana câștigă din aceste situații? Ei sunt aruncați pe câmpul de luptă iar sentimentele cele mai rele ale inimii omenești sunt puse la lucru, sunt întărite și devin puternice.MN 156.1

    Am descris cazul așa cum mi s-a prezentat. Aș dori ca toți să vadă cazul așa cum mi-a fost prezentat cu toate implicațiile. Cred că ar trebui să se facă schimbări radicale în multe reguli și metode care au de a face cu mințile oamenilor. Ar fi mai mulți medici care să vindece sufletele oamenilor. Ar fi mai multă simpatie, iertare și dragoste puse în acțiune, și ar fi mai puține influențe descurajatoare și distructive.MN 156.2

    Să presupunem că Hristos ar avea de a face cu acești fii și fiice care învață de la El, așa cum uneltele omenești, profesorii, îi tratează pe cei din răspunderea lor; că atunci când legea Domnului, regulile Sale, în demersurile Sale, au fost neluate în seamă de noi, cel vinovat a fost eliminat sau suspendat, îndepărtat fiind de sub influențele salvatoare, înălțătoare și educatoare, lăsându-l să-și aleagă drumul și cursul acțiunii, fără gustul divin al lui Hristos. Ce se va întâmpla cu sufletele noastre? Dragostea iertătoare a lui Hristos, ne leagă sufletele în al Său. O, măreția dragostei mă copleșește, când cuget la aceste lucruri. Jugul lui Hristos este bun și povara este ușoară. Când ne cufundăm cu totul în dragostea lui Hristos, prin practică vedem rezultate foarte diferite în dezvoltarea noastră creștină și în modelarea caracterelor acelora aduși în legătură cu noi. Problema cea mai grea pentru fiecare este renunțarea la ceea ce se socotește a fi dreptul lui. Iubirea nu caută folosul său. Dragostea născută în cer se luptă pentru profunzime și nu pentru suprafață. Dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie. Întărită prin harul lui Hristos, dragostea nu se poartă necuviincios. Cel care rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste. Toți avem nevoie de dragoste, de îngăduință, de amabilitate, de milă, de iertare. Alungați din suflet orice urmă de egoism și de demnitate omenească. Când Adam și Eva au pierdut, orice speranță ca urmare a neascultării și păcatului, când dreptatea cerea moartea păcătosului, Hristos S-a dat pe Sine ca jertfă pentru păcatul lumii. Lumea era sub condamnare. Hristos a devenit înlocuitorul și siguranța omului. El urma să-și dea viața pentru lume, care este asemănată cu o oaie pierdută și care s-a îndepărtat de turmă, a cărei vinovăție și neajutorare, s-au adunat pe drum, făcând imposibilă întoarcerea. Și dragostea nu stă în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu ci că El ne-a iubit și a trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru păcatele noastre. Noi rătăceam ca niște oi; fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra lui, nelegiuirea noastră a tuturor. Dacă au pe Mântuitorul, locuind în ei, fiecare fiu și fiică a lui Adam, vor imita pe Hristos. Dacă fiecare suflet nu are pe Mântuitorul locuind în el, acest lucru se va vedea într-un caracter neasemănător cu Hristos. Dragostea nu este nici cultivată, și nici pusă la lucru. Să- L înălțăm pe Mântuitorul înviat în cuvântul nostru, în conversația noastră și în felul cum ne purtăm cu cei greșiți.MN 157.1

    După povara care mă apasă, știu că mulți care lucrează în școlile noastre au nevoie să învețe în școala lui Hristos umilința Sa, purtarea Sa duioasă cu cei greșiți, mila și dragostea Sa . Până când nu vor fi topiți iar zgura îndepărtată din caracter, ei vor lucra pentru alte scopuri. Mă doare inima profund pentru urmările grave care s-au văzut datorită tratării neînțelepte mult mai grave decât sunt unii gata să recunoască față de conștiința lor și față de Dumnezeu. Eul are prea multă putere în unii dintre noi și se luptă pentru stăpânire. Sunt unii care pretind a fi urmașii lui Isus Hristos, dar care niciodată n-au murit față de ei. Niciodată n-au căzut pe stâncă să se zdrobească. Cât timp lucrurile vor rămâne așa, ei vor trăi pentru sine, iar dacă vor muri în starea în care sunt, va fi prea târziu să pună lucrurile în ordine. Eu iubesc sufletele lor. Isus de asemenea iubește sufletele și va face o lucrare bună pentru ei dacă se vor umili sub brațul Său tare, se vor pocăi, se vor converti și se vor supune zilnic Lui Dumnezeu. Trebuie să se producă o predare zilnică și continuă. Trebuie să fim bărbați și femei gata să intre în acțiune, totdeauna atenți asupra eului, și veghetori ca să folosim orice ocazie de a face bine și numai bine sufletelor pentru care Hristos Și-a dat viața ca să-i câștige pentru Sine. Când oamenii tratează aceste suflete cu un spirit aspru, ei produc durere inimii lui Hristos. Cineva spunea: “Bunătatea Ta mă face mare.” Rog pe Tatăl nostru ceresc, ca toți cei care sunt în legătură cu școlile noastre, să fie uniți cu Hristos, la fel cum mlădița este unită cu vița cea vie.”MN 157.2

    Ellen G. White

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents