În lumea creștină de astăzi, fariseismul nu s-a stins. Domnul dorește să oprească acest drum al ipocriziei, care a devenit atât de solid întemeiat, și care a împiedicat în loc să facă lucrarea să înainteze. El dorește ca poporul Său să-și reamintească că există un spațiu larg peste care trebuie sa se extindă lumina adevărului prezent. Înțelepciunea divină trebuie să aibă suficient spațiu în care să lucreze. Ea trebuie să înainteze fără să ceară permisiunea sau sprijinul acelora care și-au asumat puterea regească. În trecut câțiva bărbați au încercat să țină în mâinile lor, controlul tuturor mijloacelor care au venit din biserici, și le-au folosit în mod disproporționat, înălțând clădiri scumpe în locuri unde asemenea clădiri mari, nu erau necesare și nici nu fuseseră cerute, și lăsând în lipsă locuri fără ajutor și încurajări. Ei și-au asumat răspunderea gravă, de a întârzia lucrarea acolo, unde ar fi putut să înainteze. A fost lăsată în seama unor minți, presupuse înțelepte, să spună ce câmpuri ar trebui lucrate și ce câmpuri ar trebui lăsate nelucrate. Câțiva bărbați au ținut adevărul în zone circumscrise, pentru că a deschide câmpuri noi ar fi cerut mulți bani. Numai în locurile acelea în care erau interesați, au fost dispuși să investească mijloace. Și în același timp, doar în câteva locuri au fost investiți în clădiri de cinci ori mai mulți bani decât era necesar. Aceeași sumă de bani folosită în înființarea unor tipografii în locurile în care adevărul n-a pătruns încă, ar fi adus multe suflete la cunoașterea mântuitoare a lui Hristos.MN 185.4

Timp de ani de zile a fost urmată aceeași rutină, aceeași “cale obișnuită” în lucrare și din cauza aceasta, lucrarea lui Dumnezeu a fost împiedicată într-o mare măsură. Planuri înguste, urmate de cei care nu au avut judecata clară și sfințită au avut ca urmare, dezaprobarea lui Dumnezeu.MN 186.1

Dumnezeu cere o redeșteptare și o reformă. “Linia obișnuită” n-a făcut lucrarea pe care Dumnezeu dorește să o împlinească. Lăsați ca redeșteptarea și reforma să facă schimbări continue. Ceva s-a făcut pe linia aceasta, dar lucrarea nu trebuie să se oprească aici. Nu! Orice jug să fie sfărâmat. Oamenii să se trezească pentru a-și da seama că au răspundere personală.MN 186.2

Starea actuală de lucruri dovedește suficient tuturor celor care au un adevărat spirit misionar, că “liniile obișnuite” se vor dovedi a fi un eșec și un blestem. Dumnezeu să ajute pe poporul Său, ca cercul de regi care au îndrăznit să-și asume o așa răspundere mare, să nu mai exercite niciodată puterea lor nesfințită, în așa numitele “linii obișnuite”. Prea multă putere a fost investită în uneltele omenești nerenăscute și nereformate. Să nu se permită ca egoismul și lăcomia să fie îngăduite să accentueze lucrarea care trebuie făcută, pentru împlinirea însărcinării mari și nobile, pe care Hristos a încredințat-o fiecărui ucenic. El, Domnul și stăpânul nostru, ne-a dat un exemplu prin viața Sa de jertfire de sine, cu privire la modul în care trebuie să lucrăm pentru înaintarea împărăției lui Dumnezeu.MN 186.3

Dumnezeu nu-și cheamă misionarii să-și dovedească devoțiunea față de El, îngropându-se în mânăstire sau mergând în pelerinaje dureroase. Nu este necesar să se facă așa ceva, ca să se arate dispoziția de a se lepăda de sine. Dragostea se va vedea în lucrarea pentru aceia pentru care a murit Hristos. Prin umilință, prin suferință și prin lepădare a cumpărat Hristos mântuirea neamului omenesc. Prin moartea Sa, El a făcut cu putință ca omul să se bucure de un cămin în împărăția Sa veșnică. Cei care iubesc pe Domnul, vor privi la Calvar și vor înțelege felul în care Domnul Vieții și al Slavei a pus deoparte hainele Sale împărătești și coroana Sa regală, și a îmbrăcat dumnezeirea cu natura omenească, a venit într-o lume ofilită și întunecată de blestem, ca să stea în fruntea neamului omenesc decăzut, devenind exemplul lui în toate locurile și suportând încercările pe care el trebuia să le suporte. El a trăit viața celui mai sărac și deseori a suferit de foame. “Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, spunea El, dar Fiul Omului nu are unde să-și plece capul.”MN 186.4

Când omul privește la această dragoste divină, la această jertfă minunată, se umple de dorința de a-și trăi viața în slujirea Mântuitorului.MN 186.5

Când păcătosul se convinge și se convertește, Isus îi spune: “Vino după Mine și nu vei umbla în întuneric.” Fiecărei ființe omenești, Dumnezeu i-a dat o individualitate și o lucrare specifică. Avraam a fost chemat să meargă într-un teritoriu nou. El trebuia să fie purtător de lumină pentru păgâni. Cei care cred în Domnul, nu trebuie să trăiască pentru a-și plăcea lor. Sufletul oricărui păcătos este prețios în ochii lui Dumnezeu și cere grija acelora ale căror nume sunt scrise în registrele bisericii.MN 186.6

Porunca Lui Hristos este: “Duceți-vă în toată lumea și predicați Evanghelia la orice făptură.” Cei care sunt impresionați să ducă lucrarea în câmpul Lui, din patrie sau în zone depărtate, trebuie să meargă înainte în numele Domnului. Ei vor avea succes dacă dau dovadă că depind de Dumnezeu pentru har și putere. La început lucrarea lor poate fi foarte mică, dar se va mări dacă ei urmează planul Domnului. Dumnezeu trăiește și va lucra pentru lucrătorul neegoist și jertfitor de sine, oricine și oriunde ar fi.MN 187.1

Ne uităm să vedem dacă au fost lucrate câmpurile noi, dacă părților neroditoare ale viei Domnului, li s-a dat atenție. Vedem că majoritatea celor care au căutat să înceapă lucrarea, în regiuni noi, cum a făcut fr. Shireman, au fost descurajați de cei de la centrul lucrării, de teamă că vor cere bani de la trezorerie. Cu toate acestea, din aceeași trezorerie au fost folosiți bani pentru a înălța clădiri costisitoare, impozante și inutile. Dacă oamenii ar fi avut înțelepciune de la Dumnezeu, ar fi dat pe față dreptate și echitate în cheltuirea mijloacelor. Toate părțile viei Domnului ar fi primit ajutor într-o proporție corectă.MN 187.2

Sunt mulți care cu încurajare ar începe să facă eforturi, departe de drumuri, ca să caute și să mântuiască ce este pierdut. Dumnezeu binecuvântează pe acești jertfitori de sine, care au o astfel de foame pentru suflete, încât sunt gata să meargă la lucru oriunde. Dar în trecut, câtă încurajare a fost dată de către frații lor acestor lucrători? Mulți au așteptat să facă ceva, dar nu le-a fost dată nici o atenție.MN 187.3

Dacă pastorii ar fi dat ajutor și încurajare acestor bărbați și femei, ei ar fi făcut lucrarea rânduită lor de Domnul. Ei au văzut sărăcia spirituală din câmpurile nelucrate și au tânjit să facă ceva ca să le ajute. Dar a trecut prea mult timp până când încurajarea să ajungă la ei, astfel încât unii au plecat în alte domenii de lucru. Va continua oare să stăpânească ideea “liniilor obișnuite”, care spun că fiecare minte trebuie controlată de două sau trei minți din Battle Greek? Strigătul mecedonean se aude din toate părțile. Să meargă oare oamenii la “liniile obișnuite”, să vadă dacă li se va îngădui să lucreze, sau vor ieși și vor lucra cât vor putea mai bine, depinzând de posibilitățile lor și de ajutorul lui Dumnezeu, începând într-o manieră umilă să creeze interes pentru adevăr în locurile în care nu s-a făcut nimic pentru a da solia de avertizare?MN 187.4

Domnul a încurajat pe cei care au început pe răspunderea lor să lucreze pentru El cu inimile pline de dragoste pentru sufletele gata să piară. Un adevărat spirit misionar va fi revărsat peste aceia care caută cu stăruință să cunoască pe Dumnezeu și pe Isus Hristos, pe care El L-a trimis. Domnul trăiește și domnește. Dragi tineri, mergeți spre locurile în care sunteți îndemnați de Duhul Domnului. Lucrați cu mâinile ca să vă întrețineți singuri și pe măsură ce vi se oferă ocazia, vestiți solia de avertizare.MN 187.5

Domnul a binecuvântat lucrarea pe care fr. J. E. White a încercat să o facă în sud. Dumnezeu dă asigurarea că glasurile care s-au ridicat atât de repede, să spună că toți banii investiți în lucrare prin canalul rânduit la Battle Greek, nu vor mai fi auzite. Oamenii cărora Dumnezeu le-a dat mijloace dau socoteală numai Lui. Este privilegiul lor să dea ajutor și asistență misionarilor direct. Și aceasta din cauza destinării greșite a mijloacelor, astfel încât câmpul sudic, nu arată mai bine astăzi.MN 188.1

Nu cred că este datoria câmpului sudic al lucrării noastre să țină tipărirea și vânzarea cărților, sub dictatura caselor noastre de editură. Dacă pot fi plănuite mijloace care să reducă cheltuielile publicării și circulării cărților, să se facă așa.MN 188.2

Trebuie să spun fratele meu, că nu doresc să văd lucrarea din sud după vechile linii obișnuite. Când văd cât de mult stăpânește ideea că trebuie păstrate metodele din trecut de mânuire a cărților și că trebuie să se procedeze și acum la fel doar pentru că așa s-a procedat înainte, nu pot să dau sfatul ca obiceiurile vechi să continue. Cei care lucrează în Nashville după voia lui Dumnezeu să facă acest lucru cu toată umilința. Sper cu sinceritate că se vor face schimbări așa cum cer nevoile acestui caz.MN 188.3

Mai am multe de scris, dar acum nu mai am timp.MN 188.4

(Semnat) Ellen G. White

Putere autoritară (dictatorială)

Neglijarea câmpului sudic