Un sol

Sanatoriu, California,

26 mai 1906

Noaptea trecută în viziune, mă găseam în fața unei adunări a poporului nostru și dădeam o mărturie clară cu privire la adevărul prezent cât și la datoria actuală. După cuvântare s-au adunat mulți în jurul meu și mi-au pus întrebări. Ei doreau atât de multe explicații cu privire la un punct sau altul, încât am spus: “Câte unul, vă rog, ca să nu mă încercați”.MN 482.1

Apoi am făcut apel la ei zicând: “De-a lungul anilor ați avut multe dovezi că Domnul mi-a dat o lucrare de făcut. Aceste dovezi n-ar fi putut fi mai puternice decât sunt. Vreți să ștergeți toate aceste dovezi ca pe o pânză de păianjen, la sugestia de necredință a unui om? Motivul pentru care mă doare inima este faptul că mulți care acum sunt nedumeriți și ispitiți sunt tocmai acei care au avut dovezi din belșug, precum și ocazia să cerceteze, să se roage și să înțeleagă; și cu toate acestea nu-și dau seama de natura sofismelor care le sunt prezentate cu scopul de a-i influența să respingă avertizările pe care Dumnezeu le-a dat ca să-i scape de amăgirile acestor zile de pe urmă”.MN 482.2

Unii s-au poticnit de faptul că am spus că nu pretind că sunt profet; și au întrebat:“De ce așa?”.MN 482.3

Nu am nici o pretenție, doar atât că am fost instruită că sunt solul Domnului; că m-a chemat din tinerețe să fie solul Său, să primesc cuvântul Său și să dau o solie clară și hotărâtă în numele Domnului Isus.MN 482.4

La începutul tinereții mele, am fost întrebată de mai multe ori: “Ești tu un profet?”. Totdeauna am răspuns, sunt solul Domnului. Știu că mulți m-au numit profet, dar eu n-am pretins acest titlu. Mântuitorul mi-a spus să fiu solul Său. “Lucrarea ta, mi-a spus El, este să porți cuvântul Meu. Se vor vedea lucruri ciudate. Și în tinerețea ta te pun deoparte ca să duci solia celor greșiți, să duci Cuvântul înaintea celor care nu cred, și atât cu pana cât și cu glasul, să mustri din Cuvânt, faptele care nu sunt corecte. Îndeamnă din Cuvânt. Eu îți voi descoperi Cuvântul. Nu va fi într-o vorbire ciudată. În simplitate și în elocvență adevărată, cu glasul și cu scrisul, soliile pe care ți le voi da, vor fi auzite de la cel care n-a învățat niciodată în școli. Duhul Meu și puterea Mea vor fi cu tine.MN 482.5

Nu te teme de oameni, căci scutul Meu te va ocroti. Nu tu vei vorbi; Domnul îți va da soliile de avertizare și de mustrare. Nu te abate de la adevăr în nici o împrejurare. Transmite lumina pe care ți-o voi da. Soliile pentru aceste zile din urmă, vor fi scrise în cărți și vor rămâne imortalizate, ca să mărturisească împotriva acelora care odată s-au bucurat în lumină, dar care au ajuns să o lepede datorită influențelor amăgitoare ale celui rău.”MN 483.1

De ce n-am pretins că sunt profet? Pentru că în aceste zile, mulți care pretind cu îndrăzneală că sunt profeți, sunt o rușine pentru cauza lui Hristos; și pentru că lucrarea mea cuprinde mult mai mult decât înseamnă cuvântul “profet”.MN 483.2

Când mi-a fost dată pentru prima oară această lucrare, am rugat pe Domnul să pună această lucrare pe altcineva. Lucrarea era atât de extinsă, de largă și de profundă încât m-am temut că nu o voi putea îndeplini. Dar prin Duhul Său cel Sfânt, Domnul m-a făcut în stare să aduc la îndeplinire lucrarea pe care mi-a dat-o s-o fac.MN 483.3

Dumnezeu mi-a explicat căile diferite în care urma să mă folosească ca să duc această lucrare specială. Mi-au fost date viziuni cu făgăduința: “Dacă vei rosti soliile cu credincioșie și vei răbda până la sfârșit, vei mânca din rodul pomului vieții și vei bea din apa râului vieții”.MN 483.4

Domnul mi-a dat o lumină mare cu privire la reforma sanitară. În legătură cu soțul meu, trebuie să fiu o lucrătoare misionară medicală. Trebuia să fiu un exemplu pentru biserică, aducând acasă pe bolnavi și purtându-le de grijă. Am făcut lucrul acesta, oferind femeilor și copiilor tratamente viguroase. Mai trebuia să vorbesc despre subiectul temperanței creștine, ca sol rânduit de Domnul. M-am implicat cu toată inima în această lucrare și am vorbit în adunări mari cu privire la cumpătare în sensul ei cel mai larg și mai adevărat.MN 483.5

Am fost instruită că trebuie să stăruiesc mereu de cei care pretind că cred adevărul, asupra nevoii de a trăi adevărul. Aceasta înseamnă sfințirea, iar sfințirea înseamnă cultivarea și pregătirea pentru ca orice capacitate să fie pusă în slujba Domnului.MN 483.6

Mi s-a poruncit să nu neglijez sau să trec pe lângă cei care erau greșiți. În special am fost însărcinată să ofer protecție împotriva oricărei acțiuni arbitrare sau autoritare față de slujitorii Evangheliei din partea acelora care au autoritate oficială. Oricât de neplăcută mi-ar fi această datorie, trebuie să mustru pe agresor și să lupt pentru dreptate. Trebuie să prezint nevoia păstrării dreptății și echității în toate instituțiile noastre.MN 483.7

Când văd pe cei din posturi de răspundere neglijând pe pastorii în vârstă, trebuie să prezint situația celor a căror datorie este să aibă grijă de ei. Pastorii care și-au făcut lucrarea cu credincioșie, nu trebuie uitați sau neglijați atunci când sănătatea lor a slăbit. Conferințele noastre nu trebuie să disprețuiască nevoile acelora care au purtat poverile lucrării. loan a fost exilat pe insula Patmos atunci când a îmbătrânit în slujba Domnului. Și pe insula aceea singuratică a primit mai multe comunicări din cer decât primise în tot timpul vieții.MN 483.8

După căsătorie am fost îndrumată că trebuie să arăt un interes deosebit pentru copiii fără mame și fără tați, luându-i în răspunderea mea pentru o vreme, și apoi găsindu-le cămin. În felul acesta am dat exemplu altora cu privire la ce ar trebui să facă.MN 484.1

Deși sunt chemată deseori să călătoresc și am atât de mult de scris, am luat copii între 3 și 5 ani și i-am îngrijit, i-am educat, și i-am pregătit pentru posturi de răspundere. Am luat din când în când în căminul meu băieți între 10 și 16 ani, oferindu-le o grijă maternă și educație pentru slujire. Am simțit că este de datoria mea să aduc înaintea poporului nostru, această lucrare pentru care toți din orice biserică ar trebui să se simtă răspunzători.MN 484.2

Când eram în Australia, m-am ocupat de același domeniu de lucrare, aducând în casa mea copii orfani care erau în pericolul de a fi expuși ispitelor care le-ar fi pierdut sufletele.MN 484.3

În Australia am mai lucrat și ca misionari medicali creștini. Uneori făceam din căminul meu din Coorambong, azil pentru bolnavi și suferinzi. Secretara mea care și-a primit educația la Sanatoriul din Battle Creek, a stat alături de mine și a făcut lucrarea de infirmieră misionară. N-am plătit nimic pentru serviciile ei și am câștigat încrederea oamenilor prin interesul pe care l-am dat pe față pentru bolnavi și suferinzi. După o vreme a fost clădit centrul de sănătate de la Coorambong și atunci am fost ușurați de această povară.MN 484.4

Pretenția că sunt profeteasă, este ceva ce n-am susținut niciodată. Dacă alții îmi atribuie acest nume, nu mă lupt cu ei. Însă lucrarea mea a acoperit atât de multe domenii încât nu pot să mă numesc altfel decât un sol, trimis să aducă solia Domnului, poporului Său și să facă lucrarea în oricare domeniu mi-l arată El.MN 484.5

Când am fost pentru ultima oară la Battle Creek, am declarat în fața unei adunări mari că n-am pretins a fi profeteasă. De două ori m-am referit la această problemă și de fiecare dată am intenționat să fac această declarație: “Nu pretind că sunt profeteasă”. Dacă am vorbit vreodată altfel, vreau ca toți să înțeleagă că ce am gândit să spun a fost că nu pretind titlul de profet sau de profeteasă.MN 484.6

Înțeleg că unii erau foarte curioși să știe dacă sora White are aceleași vederi pe care le-a avut cu ani în urmă când au auzit-o vorbind la Sanatoriu, la Tabernacol, și la adunările de tabără ținute în suburbiile orașului Battle Creek. I-am asigurat că solia pe care ea o dă astăzi este aceeași pe care a dat-o în timpul celor 60 de ani de lucrare publică. Ea are același serviciu de făcut pentru Domnul, și anume acela care i-a fost încredințat în copilărie. Ea primește lecții de la același Instructor. Îndrumările date ei sunt: “Fă cunoscut altora ceea ce ți-am descoperit. Scrie soliile pe care ți le dau, ca oamenii să le știe”. Aceasta este ceea ce s-a străduit să facă.MN 484.7

Am scris multe cărți, care au primit o circulație largă. N-aș fi putut să aduc de la mine adevărul în aceste cărți, ci Domnul mi-a dat ajutorul Duhului Sfânt. Aceste cărți care conțin îndrumările pe care Domnul mi le-a dat în ultimii 60 de ani, conțin lumină din cer, și vor suporta testul cercetării.MN 485.1

La vârsta de 78 de ani încă mă străduiesc. Toți ne găsim în mâinile Domnului. Eu am încredere în El; căci știu că niciodată nu va părăsi și nu va uita pe cei care-și pun încrederea în El. Eu m-am încredințat pazei Sale. “Mulțumesc lui Isus Hristos, Domnul nostru care m-a întărit, care m-a socotit vrednic de încredere și m-a pus în slujba Lui.”MN 485.2

(Semnat) Ellen G. White