Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Mărturii Nepublicate - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Școala bisericii

    Îndrumări pentru profesori și părinți

    Înființarea și așezarea școlilor bisericii, este o chestiune de cea mai mare importanță și ar trebui să primească o atenție deosebită. Numai după ce s-au făcut planuri judicioase și înțelepte, ar trebui să fie înființată o școală de felul acesta. S-ar putea face o greșeală atunci când se procedează cu grabă mare la înființarea și așezarea școlilor bisericii.MN 194.1

    Foarte mult din reușita unei școli a bisericii, depinde de profesorul ales. Profesorii școlilor bisericii nu trebuie să fie copii care n-au ajuns la maturitate și care să ofere doar o slabă calitate de lucru, cel care primește răspunderea unei școli a bisericii, trebuie să aibă o vârstă corespunzătoare; iar acolo unde este un număr suficient de studenți, pot fi aleși ca ajutoare dintre aceștia. În felul acesta studenții pot câștiga o experiență de mare valoare.MN 194.2

    Profesorii din școlile bisericii trebuie să fie bărbați și femei, care au o părere umilită despre ei și care nu sunt plini de înfumurare deșartă. Ei trebuie să fie lucrători umili, credincioși, plini de un spirit misionar adevărat, lucrători care au învățat, să-și pună încrederea în Dumnezeu și care își fac lucrarea, în numele Lui. Ei ar trebui să posede atributele caracterului lui Hristos - răbdare, bunătate, milă și dragoste; și care în experiența lor de fiecare zi, să aducă neprihănirea, pacea și harul Mântuitorului. Atunci când lucrează cu influență plăcut mirositoare, vor da dovadă despre ce poate face harul prin uneltele omenești slabe, care fac din Dumnezeu încrederea și dependența lor.MN 194.3

    Domnul mi-a arătat ce se poate face pentru copiii mai mici din poporul nostru, dacă sunt crescuți în temere și dragoste de Dumnezeu. Toate școlile bisericii să fie conduse într-o astfel de ordine, încât Hristos să poată onora sălile de clasă cu prezența Sa. Este mult de făcut pentru Domnul. El nu va accepta o slujire ieftină și de proastă calitate. Profesorii să fie învățăcei, punând întreaga lor minte în slujba învățării, cum să facă un serviciu pentru Domnul. “Frica de Domnul este începutul înțelepciunii.” Cei care se pregătesc să lucreze ca profesori într-o școală a bisericii, să învețe să lucreze după principii corecte.MN 194.4

    “Trebuie să dea învățătură peste învățătură; rând după rând, rând după rând, puțin aici și puțin acolo.” În felul acesta trebuie educați copiii care vin la școala bisericii. Profesorii să dea dovadă de simpatie și de amabilitate atunci când lucrează cu mințile omenești. Să dea pe față dragostea Lui Dumnezeu. Cuvintele pe care le rostesc, să fie pline de bunătate și de încurajare. Atunci, când vor lucra pentru studenții lor, ce transformare se va vedea în caracterele defectuoase ale acelora, care n-au fost educați corect în cămin. Harul Lui Dumnezeu, manifestat în cuvinte și în fapte, vor mișca inimile.MN 194.5

    Profesorii să nu se aștepte să facă lucruri minunate prin puterea lor. În toată slujirea lor, să dea pe față dragostea Lui Isus. Adevăratul respect de sine, să fie amestecat în lucrarea lor. Domnul poate face chiar și din profesorii cei mai tineri, canale prin care să-Și dea pe față, harul Său.MN 194.6

    Profesorii nu trebuie să-și îngăduie, să se enerveze repede. Ei n-ar trebui să dea pe față nervozitate. Să nu pedepsească cu asprime pe copiii care au nevoie de reformă. Profesorii să știe mai întâi și să înțeleagă că eul trebuie ținut în supunere. Gândiți-vă la dragostea fără margini pe care Hristos a revărsat-o asupra ființelor omenești. Nu uitați niciodată că deasupra voastră se află un Învățător divin, căruia îi sunteți supuși și sub a cărui stăpânire ar trebui să stați mereu.MN 195.1

    Umiliți-vă inimile înaintea Domnului. Ele vor fi înmuiate și supuse cu gândul la bogățiile pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra copiilor Săi. Atunci veți înțelege câte ceva din cuvintele: “voi, care odinioară erați vrăjmași și străini prin gândul și prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Său de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui, fără prihană și fără vină.”MN 195.2

    Uneori se constată că școala a fost înființată într-o biserică unde elementele de dezordine dintre copii, fac ca lucrarea să fie foarte grea. Copiii care nu au primit o educație potrivită în cămin, vor crea multe probleme în școală și prin perversitatea lor, vor întrista inima profesorului. Dar el să nu se descurajeze. Încercarea și necazul, aduc experiență. Dacă sunt neascultători și nesupuși atunci trebuie făcut un efort mai energic. Faptul că sunt copii cu astfel de caractere, este unul din motivele pentru care trebuie înființate școli ale bisericii. Copiii pe care părinții au neglijat să-i educe și să-i disciplineze cum se cuvine, trebuie salvați. Nu renunțați niciodată la lucrarea școlii acolo unde a fost întemeiată o școală a bisericii, afară de faptul că Dumnezeu arată lămurit că trebuie să se facă lucrul acesta. Cu ajutorul Lui Dumnezeu, profesorul poate face o lucrare mare și mântuitoare în schimbarea ordinii lucrurilor. Dacă el lucrează cu răbdare, cu perseverență și cu tenacitate, după modelul lui Hristos, lucrarea reformatoare făcută în școală, se va extinde și în căminele copiilor, creând o atmosferă creștină mai curată și mai nobilă. Aceasta este cu adevărat o lucrare misionară de un grad mai înalt. Profesorii care fac lucrarea aceasta fac un serviciu pentru Dumnezeu, atât pentru viața aceasta cât și pentru viața veșnică.MN 195.3

    Și părinții au o parte în această lucrare. Părinții să-și aducă aminte, că dacă își dau seama de avantajele pe care copiii lor le capătă într-o asemenea școală, lucrarea școlii va face mult mai mult. Faceți-i să înțeleagă că trebuie făcută o schimbare în educarea copiilor lor, înainte ca ei și copiii lor să descopere pacea și dragostea care vin odată cu harul convertitor al Lui Dumnezeu.MN 195.4

    Dacă părinții și-ar da seama că neglijarea datoriei este un păcat grav, de care trebuie să se pocăiască, dacă s-ar uni cu Învățătorul care lucrează pentru mântuirea copiilor lor, s-ar putea face o lucrare minunată pentru copii. Prin rugăciune, prin răbdare și prin îngăduință, părinții pot evita cea mai mare parte a răului cauzat de nerăbdarea și de indulgența lor neînțeleaptă. Faceți ca școala bisericii să fie un loc în care să fie educați atât părinții cât și copiii. Faceți ca părinții și profesorii să lucreze împreună. Părinților, amintiți-vă că voi veți fi cei binecuvântați de un profesor al școlii bisericii temător de Dumnezeu.MN 195.5

    Domnul dorește ca bisericile din orice loc, să se ocupe cu mai mută atenție, de lucrarea școlii bisericii, dăruind de bunăvoie, pentru susținerea profesorilor. A fost pusă întrebarea: ” N-ar putea fi folosită a doua zecime, pentru susținerea activității școlii bisericii ? N-ar putea fi folosită pentru un scop mai bun ?”MN 196.1

    Părinții ar trebui să plănuiască mijloace și căi ca să-și țină copiii ocupați și utili. Copiilor să li se dea mici bucăți de pământ ca să le cultive și să aibă ceva de oferit ca dar de bună voie. Părinții să nu uite niciodată că trebuie să lucreze stăruitor pentru ei și pentru micuții lor, ca să fie adunați laolaltă, în corabia siguranței. Suntem încă în țara vrășmașului. Părinții să lupte, ca să ajungă un ideal mai înalt și să ducă pe copii cu ei. Să lepede lucrările întunericului, și să îmbrace armura luminii.MN 196.2

    Dovediți-vă dispoziția să faceți orice efort, care vă stă în putere ca să așezați pe copii în situația cea mai favorabilă pentru formarea caracterului pe care Dumnezeu îl cere slujitorilor Săi. Puneți la lucru orice tendon și orice mușchi spiritual , ca să vă salvați turma voastră mică. Puterile iadului se vor uni pentru a vă distruge. Rugați-vă mai mult decât o faceți acum. Cu dragoste și cu gingășie, învățați pe copii să vină la Dumnezeu, ca la Tatăl lor ceresc. Prin exemplul vostru în administrarea căminului, învățați-i stăpânirea de sine. Învățați-i să dea ajutor în cămin. Spuneți-le că Hristos n-a trăit ca să- Și placă Sieși.MN 196.3

    Duhul Sfânt vă va umple mintea cu cele mai prețioase gânduri atunci când lucrați pentru mântuirea voastră și a copiilor voștri.MN 196.4

    Părinți, adunați razele de lumină divină care strălucesc pe calea voastră. Umblați în lumină, după cum Hristos este Lumina. Atunci când vă asumați lucrarea pentru mântuirea copiilor voștri, și să vă păstrați poziția pe calea sfințeniei, vă vor ataca încercările cele mai provocatoare. Dar nu vă pierdeți cumpătul. Prindeți-vă de Isus. El spune: “Să se prindă de Tăria Mea, ca să facă pace cu Mine, da să facă pace cu Mine.” Se vor ridica împotriviri. Veți întâlni piedici. Priviți continuu la Isus. Când se ridică greutățile, întrebați: ” Doamne, ce vrei să fac ?” Dacă rezistați atacului, cicălelii sau chinului, Domnul vă va arăta cum să faceți. El vă va ajuta să folosiți talentul vorbirii într-un mod atât de creștinesc, încât atributele prețioase, precum răbdarea, mângâierea și dragostea, vor fi aduse în cămin.MN 196.5

    Părinți, nu toți ați câștigat biruința, în folosirea talentului vorbirii. Domnul să vă ferească de lipsa voastră de apreciere a copiilor voștri, vorbind cuvinte pătimașe și indiscrete. Faceți tot ce puteți să stați pe un teren avantajos înaintea copiilor voștri. Urmând un mod de acțiune, asemenea lui Hristos, rămânând statornici la făgăduințele lui Dumnezeu, puteți fi evangheliști în cămin, și slujitori ai harului pentru copii voștri.MN 196.6

    Învățați lecția pe care Hristos a dat-o, după minunea hrănirii celor 5000. ” Strângeți fărâmiturile care au rămas ca să nu se piardă nimic.” Domnul folosește continuu puterea Sa făcătoare de minuni în a ajuta pe părinți, atunci când se străduiesc să conducă pe copii la El.MN 196.7

    Tați și mame, povestiți copiilor voștri despre puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu. Luați-i în grădină și explicați-le cum crește sămânța semănată. Când copiii studiază lecțiile cele mari din cartea naturii, Dumnezeu va impresiona mințile lor. Agricultorul ară pământul și seamănă sămânța, dar nu poate face sămânța să crească. El trebuie să depindă de Dumnezeu, ca să facă ceea ce puterea omenească nu poate. Domnul își pune puterea de viață în sămânță, făcând-o să răsară la viață. Sub grija Lui, germenele de viață sparge coaja care-l ține închis, și crește ca să aducă roadă. Întâi apare un fir verde, apoi un spic, și după aceea grâu deplin în spic. Când copiilor li se spune despre lucrarea pe care Dumnezeu o face cu sămânța, ei învață taina creșterii în har.MN 197.1

    Natura este plină de lecții cu privire la dragostea Lui Dumnezeu. Înțelese corect, aceste lecții conduc la Creator. Ei pleacă de la natură, ca să ajungă la Dumnezeul naturii, învățând aceste adevăruri simple și sfinte, care curățesc mintea, aducând-o în strânsă legătură cu Dumnezeu. Aceste lecții subliniază adevărul că religia și știința nu pot fi despărțite.MN 197.2

    Hristos a venit pe pământ, să învețe pe oameni tainele Împărăției lui Dumnezeu. Dar ei n-au putut înțelege prin rațiunea omenească învățăturile Sale. Înțelepciunea omenească nu poate da naștere științei, care este divină.MN 197.3

    Marele Învățător a venit din cer să sădească în această lume pomi de lumină. El a făcut ca natura să reflecte în mintea omenească, lumina care vine de la hotarul cerului, astfel ca bărbații și femeile să asculte de Cuvântul Său. Iar natura ascultă de poruncile Creatorului. Pentru inima înviorată de harul lui Dumnezeu, soarele, luna, stelele, copacii înalți, florile câmpului, își rostesc cuvântul de sfat și de învățătură. Semănatul seminței, duce mintea la semănatul spiritual. Pomii declară că un pom bun, nu poate aduce roade rele, și nici un pom rău nu poate aduce roade bune. “Îi veți cunoaște după roadele lor.” Chiar și neghina ne învață o lecție. Ea este semănătura Satanei și dacă este lăsată, va afecta grâul prin creșterea ei.MN 197.4

    Când omul este împăcat cu Dumnezeu, natura îi vorbește în cuvinte de înțelepciune cerească, dând mărturie cu privire la adevărul cel veșnic al Cuvântului Lui Dumnezeu. Când Hristos ne vorbește de însemnătatea lucrurilor din natură, știința religiei adevărate strălucește explicând relația dintre, legea lui Dumnezeu și lumea naturală și spirituală.MN 197.5

    Mi se pare o cruzime să înființăm școlile noastre în orașe, unde studenții nu pot învăța lecțiile prețioase, pe care ne învață natura. Este o greșeală să aducem familiile la oraș, unde copiii și tinerii respiră o atmosferă de poluare și de crimă, păcat și violență, necumpătare și lipsă de evlavie. O, este o greșeală teribilă să îngăduim copiilor, să vină în legătură cu cele care fac o impresie înfiorătoare asupra simțurilor lor. Copiii și tinerii nu pot fi îndeajuns păziți (Manuscrisul original vorbește despre obișnuința cu tablourile de nelegiuire atât de obișnuite în toate orașele mari).MN 197.6

    Cu ani în urmă școlile ar fi trebuit să fie înființate pe întinderi mari de pământ, unde copii puteau fi educați în mare măsură din cartea naturii. Dacă s-ar fi făcut așa, ce stări de lucruri diferite ar fi fost acum în bisericile noastre. Avem nevoie să fim înălțați, curățiți și albiți. În conversația noastră suntem prea ieftini și obișnuiți. Există neghină care crește printre grâu și prea adesea, neghina înăbușă grâul.MN 198.1

    M-am bucurat când am auzit, că școala de la Battle Greek urma să fie înființată într-un district agricol. Știu că acolo vor fi mai puține ispite pentru studenți decât ar fi în orașe, care devin cu grăbire ca Sodoma și Gomora, pregătindu-se pentru distrugere prin foc. Sentimentul general este că orașele ar trebui alese ca așezare pentru școlile noastre. Dar Domnul dorește să părăsim atmosfera orașelor poluate de păcat. Planul Său este, ca școlile noastre să fie așezate acolo unde atmosfera este mai curată.”MN 198.2

    (Semnat) Ellen G.White.

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents