Lucrarea în Sud

“Elmshaven”, “Sanitarium, Cal.

7 noiembrie 1902

N-am putut dormi după ora unu. Acum mintea mea este clară cu privire la problemele la care nu eram sigură. Am rugat pe Tatăl meu ceresc să mă ierte că am privit la oameni, așteptând ca ei să fie înțelepți. Domnul mi-a dat avertizări, care la început mi-au fost prezentate în imagini, dar acum îmi sunt descoperite lămurit. Dumnezeu m-a îndemnat cu privire la lucrarea care trebuie făcută în Nashville.MN 272.4

În trecut am primit multe îndrumări privitoare la lucrarea în câmpul de sud și timp de ani de zile am urmărit lucarea și pe lucrători cu un interes deosebit. Câmpul, așa cum arată acum, este o mustrare pentru aceia care pretind că împlinesc însărcinarea pe care Hristos a dat-o ucenicilor Săi chiar înainte de înălțare.MN 272.5

De curând Domnul mi-a adresat întrebarea: “Vrei să faci la fel ca mulți dintre frații tăi conlucrători, doar pentru că-ți place să fi văzută făcând?” Glasul tău nu se va mai auzi prezentând dar nevoile acestui câmp atât de multă vreme neglijat? Dacă este așa, și tu vei primi mustrarea care este dată lucrătorilor și poporului care n-au făcut pentru câmpul din Sud lucrarea pe care El le-a dat să o facă, care au trecut înainte pe alături de cei care le sunt vecini tratându-i cu indiferență și cu o neglijență condamnabilă.MN 272.6

O, dacă președinții Conferinței noastre ar încuraja pe membrii bisericii să depună un interes activ în lucrarea din Sud și să facă tot ce le stă cu putință ca să șteargă acuzația care stă asupra adventiștilor de ziua a șaptea datorită stării acestui câmp. Poporul nostru crede în Biblie dar urmează o cale care aduce condamnare asupra lor și asupra cauzei lui Dumnezeu.MN 273.1

Există lucrători care au stat de partea Satanei în această situație, ca unii care nu doresc să se intereseze de lucrarea din Sud. Acelora care au fost înclinați să trimeată ajutor lucrării din Nashville li s-a vorbit cu necredință și descurajare, încât locul acesta despre care Dumnezeu a spus clar că trebuie să primească niște avantaje deosebite, n-a primit ajutorul pe care ar fi trebuit să-l primească. Mereu și mereu, banii care fuseseră dați câmpului acestuia au fost dirijați în alte direcții. În felul acesta s-a repetat greșeala din trecut cu privire la destinarea greșită a fondurilor. Există unii care în loc să întărească și să susțină lucrarea din Nashville, au încercat să o distrugă prin critici nedrepte și prin bănuieli rele. Ei au pus o piedică în fața ochilor care a devenit apoi un munte. Nu mai văd nimic decât muntele. Dacă ar îndepărta această piedică - și pot dacă doresc - ar vedea slava de dincolo. Dar dacă vor face ei lucrul acesta, n-ar fi oare un act de milă pentru ei? Ei nu văd modul în care privește Domnul atitudinea lor. Ei ciugulesc paie. Nu trebuie să rămână cum sunt. Situația lor depinde de ei. Dar trebuie să se supună voinței lui Dumnezeu. Până când nu vor face lucrul acesta, cuvintele spuse despre Moab, li se aplică și lor: ” Moab... n-a fost pritocit; de aceea a rămas cu gustul lui iar mirosul nu i s-a schimbat.”MN 273.2

Sunt mulți aceia care s-au angajat în lucrarea de strângere de bârfe, mulți care au făcut dintr-un țânțar un munte. Hristos le-a spus lămurit cum privește El acest fel de lucrare. Dar ei n-au luat seama la sfintele Sale îndrumări. De ce? Pentru că nu doresc să facă voia lui Dumnezeu. Ei doresc să înainteze doar domeniile de lucrare în care au un interes și cred că mijloacele de care dispun trebuie folosite în acele domenii.MN 273.3

A fost pusă întrebarea: “Ce influență aduceți voi în lucrarea Domnului când urmați o astfel de cale?” Voi folosiți timpul și banii să puneți piedici unei lucrări deja începute. N-ar putea fi folosiți mai bine timpul și banii? Dacă v-ați fi străduit să împliniți însărcinarea dată de Hristos, dacă ați fi acționat ca niște oameni sensibili, așa cum ar fi lucrat Hristos dacă ar fi fost în locul lor, ar fi început o lucrare în acele domenii, care ar fi proslăvit pe Dumnezeu și ar fi adus binecuvântare în multe locuri. Dar voi v-ați îndepărtat de îndrumarea dată de Hristos.MN 273.4

Dorința Mântuitorului este ca între urmașii Săi să se dea pe față unitate și dragoste. Învățătura pe care a dat-o ucenicilor în capitolul cinci din Matei este aceeași învățătură pe care ucenicii de astăzi pe care ei trebuie să o învețe. A nu învăța această lecție înseamnă condamnare. Dumnezeu nu poate conlucra cu aceia care nu ascultă de învățătura Sa și care socotesc calea lor mai bună decât a Sa. Un astfel de exemplu este în totală opoziție cu învățăturile pe care Dumnezeu le-a dat ca să ajute poporul Său în formarea de caractere asemănătoare cu al lui Hristos.MN 273.5

Cei care primesc pe Hristos ca Mântuitor personal, fac lucrarea Sa și merg pe calea Sa, devin membrii ai familiei regale. Dar sunt mulți care în ciuda dovezilor celor mai clare, merg în totală contradicție cu îndrumările Sale, urmând calea păcătoșilor. Ei fac exact aceeași lucrare de învinuire pe care o fac păcătoșii notorii. În loc să fie lucrători împreună cu Dumnezeu, curățindu-și hainele caracterului și făcându-le albe în sângele mielului, ca să poată fi reprezentanți ai Mântuitorului, dând prin cuvânt și faptă, exemplul asemănător cu al lui Hristos, ei își folosesc puterile și capacitățile într-un mod asemănător cu acele în care urmașii lui Satana își folosesc puterile și capacitățile. Ei gândesc și vorbesc răul. Folosesc timp și bani adunând minciuni și presupuneri rele, iar gura care ar trebui să fie folosită pentru lauda lui Dumnezeu este folosită către rău. Mulți sunt angajați în lucrarea Satanei - îngrijorându-se, căutând greșeli și acuzând pe aceia care încearcă să facă din lucrarea pe care ar trebui s-o facă ei. Talentul vorbirii este folosit ca să distrugă încrederea credincioșilor în frații lor. Și mulți adventiști de ziua a șaptea se prezintă înaintea lumii ca dezbinați și căutători de greșeli, în loc să se facă una cu Hristos.MN 274.1