Am citit scrisorile tale, dar nu pot răspunde chiar acum. M-ai înțelege greșit dacă ți-aș scrie. Când voi veni la adunarea din Los Angeles, voi putea discuta cu tine și cu ceilalți. Am multe să-ți spun. Până atunci nu lua nici o hotărâre.MN 414.2

În ultimele zile am scris multe scrisori către Australia, la Washington și către alte locuri. Nu am trimes tot ce am scris. Nu pot să dorm din cauza poverilor pe care le port pentru multe locuri în care sufletele sunt în pericol. Cazurile unora mi-au fost prezentate în mod deosebit. Satana joacă jocul vieții pentru sufletele lor. Nu-i pot lăsa să ia hotărâri care-i vor așeza sub puterea agenților satanici. Dumnezeu se poate folosi de cuvintele mele ca să le salveze, dându-le o solie hotărâtă și clară.MN 414.3

De multă vreme am văzut primejdia care se strecura în rândurile noastre prin tendința de a căuta înțelepciunea omenească și de a depinde de călăuzirea omenească. Totdeauna aceasta se va dovedi o cursă pentru suflete și sunt îndemnată să sun semnalul de alarmă, avertizându-mi colegii, împotriva ei și îndrumându-i către Domnul Isus. Bărbatul sau femeia care se sprijinește pe înțelepciunea minții omenești se sprijinește pe o trestie frântă.MN 414.4

Sunt îndrumată să îndrept pe cei care au nevoie de înțelepciune la Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. “El era în lume și lumea a fost făcută prin El; și lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor care L-au primit, adică celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” “Dacă cuiva îi lipsește înțelepciune să o ceară de la Dumnezeu care dă cu mână largă și fără mustrare, și îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc; căci cine se îndoiește se aseamănă cu valurile mării care sunt bătute de vânt într-o parte și alta. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul. Căci este nestatornic în toate căile lui. Ferice de omul care rabdă ispita, căci după ce va fi găsit bun va primi cununa vieții pe care Domnul a făgăduit-o celor care-L iubesc.”MN 414.5

“Cereți și vi se va da, a spus Mântuitorul, căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide; căci oricine cere capătă, cine caută găsește, și celui ce bate i se va deschide. Care este omul acela care dacă fiul său îi cere o pâine, să-i dea o piatră; și dacă-i cere un pește să-i dea un șarpe? Deci dacă voi care sunteți răi știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel ceresc va da lucruri bune celor care-I cer; de aceea tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta se cuprinde Legea și proorocii.”MN 415.1

“Intrați pe poarta cea strâmtă, căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare și mulți sunt cei ce umblă pe ea; dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o află.”MN 415.2

Nimeni n-ar trebui ca un lucrător să încurajeze pe altul care are nevoie de îndrumare și de ajutor, să meargă mai întâi la uneltele omenești ca să-și înțeleagă datoria. Este privilegiul nostru ca lucrători să ne rugăm împreună și să ne sfătuim împreună, dar trebuie ca individual să căutăm pe Dumnezeu ca să știm ce dorește El să facem. Când Domnul impresionează mintea unuia dintre slujitorii Săi că trebuie să meargă într-un anume loc de lucru, acest om nu este obligat să meargă la o ființă omenească, ca să afle dacă este bine sau nu să meargă.MN 415.3

Este o educație greșită aceea de a învăța pe oameni să se sprijine pe ajutor omenesc în loc să meargă la Domnul în rugăciune. Vrăjmașul sufletelor a fost instigatorul acestei sugestii pentru ca mințile să fie întunecate. Oamenii nu trebuie să fie instruiți altfel. Poporul lui Dumnezeu trebuie să se întâlnească în sfat, dar nici un conducător sau lucrător nu trebuie să ia poziția prin care copiii lui Dumnezeu nu trebuie să facă nici o mișcare până nu-l consultă pe El. Acei care poartă răspunderi în lucrare trebuie să coopereze cu îngerii cerești în a învăța pe bărbați și pe femei să privească la Dumnezeu ca la izvorul puterii lor.MN 415.4

“De aceea, cum zice Duhul Sfânt: “Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinții voștri M-au ispitit, și M-au pus la încercare, și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea M-am desgustat de neamul acesta, și am zis: “Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!”. Luați seama dar, fraților, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: “Astăzi”, pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început, câtă vreme se zice: “Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii”. Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toți aceia, care ieșiseră din Egipt prin Moise? Și cine au fost aceia de care S-a desgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră, și ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? Și cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinței lor.” “După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin prooroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor, și prin care a făcut și veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui, și care ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curățirea păcatelor, și a șezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte, ajungând cu atât mai pe sus de îngeri, cu cât a moștenit un Nume mult mai minunat decât al lor. Și căruia dintre îngeri i-a zis El vreodată: “Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale?”. Nu sunt oare toți duhuri slujitoare trimese să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea?”MN 415.5

Mijlocirea lui Hristos trebuie ținută mereu înaintea minților oamenilor. Eficiența Sa trebuie să fie aceea care-i conduce. Slujitorii Cuvântului și ai învățăturii nu trebuie să caute înțelepciunea omenească ca să împlinească nevoile sufletelor; ei nu trebuie să călăuzească și să dirijeze. Făcând astfel, ei educă turma lui Dumnezeu să nu depindă de ființele omenești care sunt expuse greșelilor. “Dacă unui om îi lipsește înțelepciunea să o ceară de la Dumnezeu care o dă din belșug și fără mustrare, și i se va da; dar să o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc.” Aici este arătată cărarea cea dreaptă către Mântuitorul lumii pe care orice suflet o poate urma. Hristos a gustat moartea pentru ca orice om să se împărtășească de binecuvântările Evangheliei. Deci toți cei cu experiență sau fără, să fie îndrumați la Izvorul oricărei puteri și eficiențe. Hristos a făgăduit că va fi înțelepciunea noastră, neprihănirea noastră, sfințirea și răscumpărarea noastră.MN 416.1

Frate Reaser, solia mea pentru tine este: “Consacră-te Domnului Isus Hristos. Caută pe Acela care înțelege toate slăbiciunile tale și care nu face nici o greșeală. El îți poate da harul Său bogat. Privind la Isus, studiind Cuvântul Lui, învață să-ți umilești sufletul înaintea lui Dumnezeu și să te lupți în rugăciune cu El.MN 416.2

Nu poziția pe care o ai în lucrare îți determină eficiența. O poziție înaltă nu schimbă caracterul și nici nu mărește valoarea morală. Stă scris: “L-ai făcut cu puțin mai pe jos decât îngerii și l-ai încununat cu slavă și cinste. I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui”. “Toate le-ai supus supt picioarele lui. În adevăr, dacă i-ai supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum, încă nu vedem că toate îi sunt supuse. Dar pe Acela, care a fost făcut “pentru puțină vreme mai pe jos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem “încununat cu slavă și cu cinste”, din pricina morții, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți. Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care și prin care sunt toate, și care voia să ducă pe mulți fii la slavă, să desăvârșească, prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii lor. Căci Cel ce sfințește și cei ce sunt sfințiți, sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este rușine să-i numească “frați”, când zice: “Voi vesti numele Tău fraților Mei; Îți voi cânta lauda în mijlocul adunării”.MN 416.3

Toată puterea Mântuitorului este scoasă în evidență în această Scriptură. El a trăit în natura Sa omenească tot ce putem trăi și noi. Luând asupra lui firea noastră și în puterea pe care natura omenească a primit-o de la Dumnezeu, El a luptat cu succes cu puterile Satanei și ale îngerilor căzuți. El îndeamnă pe slujitorii săi să învețe de la El: “Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, ne invită El, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine căci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară”. Învățați de la Hristos. Când studiați viața Sa și puneți în aplicare cuvintele Sale veți găsi odihnă pentru suflet.MN 417.1

Sunt îndemnată să spun fiecăruia care se declară copil al lui Dumnezeu: Nu vă duceți la uneltele omenești ca să aflați datoria voastră. Prezentați cazul vostru Aceluia care a gustat moartea pentru orice om. “Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. Și prin faptul că El însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.”MN 417.2

Lucrătorul care se consideră într-o poziție de răspundere atât de mare și care lasă ca membrii bisericilor să privească la el ca să dea glas hotărârilor lor și să le controleze acțiunile, educă pe bărbați și pe femei să poarte un jug omenesc. Ei nu învață de la Învățătorul divin. Aceluia care este dus să aibă o astfel de experiență îi spun: “Mergi la Hristos și roagă-L să-ți dea o experiență; învață-l să stimuleze un caracter creștin și să nu privească la experiența și la călăuzirea nici unei ființe omenești care este predispusă la greșeli ca și tine”.MN 417.3

Sunt multe motive pentru care n-ar trebui să ne punem încrederea în bărbații care sunt așezați în poziții de mare răspundere. Deseori le este greu să păstreze un spirit smerit și gata să fie învățat. Ei presupun că poziția le dă puterea să controleze pe colegi și se flatează, așa cum a făcut și Petru, că nu vor cădea în ispită. Când în ceasul încercării Sale Hristos a spus ucenicilor că toți aveau să-L părăsească, Petru a zis: “Doamne, de ce nu pot merge acum cu Tine? Eu îmi voi da viața pentru Tine”. Isus i-a răspuns: “Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun că nu va cânta cocoșul până când nu te vei depărta de Mine de trei ori”. În timpul suferinței Sale, Hristos și-a păstrat umilința. Declarația plină de încredere a lui Petru a fost pusă ca încercare și el n-a suportat cercarea. El s-a lepădat de Domnul său în ceasul încercării.MN 417.4

Sunt îndemnată să prezint aceste cuvinte în fața lucrătorilor din Los Angeles și din Paradise Valley. Omul nu trebuie să depindă în vorbire sau în planuri de un model omenesc. Dacă se poate, trebuie să fie aleși ca să ocupe poziții de răspundere în Conferințe, bărbați care să nu facă pe alții să depindă de ei, ci care să conducă pe toți să facă din viața lui Hristos, studiul și modelul lor. Totdeauna Hristos a dat pe față o curtenie cerească atunci când avea de a face cu sufletele oamenilor. Viața lui a fost o viață de continuă jertfire de sine și de sacrificiu de sine. Cei care vor fi considerați biruitori vor fi aceia care au pus în practică virtuțile lui Hristos. Inima îmi este bolnavă și mă doare atunci când văd exemplul dat de cei cărora le-a plăcut să dicteze și să stăpânească, și am zis: Dacă aceste rele vor continua în ciuda avertizărilor care le-au fost date, nu am nici un curaj cu privire la felul cum vor face față cu succes luptei celei mari care stă înaintea noastră.MN 417.5

Dreptul la calea către tronul lui Hristos

Reforma sanitară este esențială pentru aceste vremuri