(C) Alte legi

Legea acțiunii supuse — Acțiunea conferă putere. În universul lui Dumnezeu domnește o armonie deplină. Toate ființele cerești se află într-o activitate neîncetată, iar Domnul Isus ne-a oferit tuturor un exemplu prin viața Sa pe pământ. El era preocupat de “facerea binelui”. Dumnezeu a instaurat o lege în virtutea căreia acțiunile sunt izvorâte din supunere. În mod tăcut, dar continuu, toate elementele creației Lui își îndeplinesc lucrarea încredințată. Oceanul se află într-o permanentă mișcare. Iarba ce încolțește pe câmp și care astăzi există, iar mâine va fi tăiată, este menită să acopere câmpiile. Frunzele freamătă în bătaia vântului, fără să fie văzută mâna care le atinge. Soarele, luna și stelele sunt necesare și pline de slavă în împlinirea misiunii lor. — Life Sketches of Ellen G. White, 87 (1915).2MCP 569.2

Universalitatea legii — Pentru cel care învață să interpreteze în felul acesta învățăturile ei, întreaga natură este un izvor al înțelepciunii; lumea este asemenea unui manual, viața este o școală. Unitatea omului cu natura și cu Dumnezeu, universalitatea legii, rezultatele încălcărilor ei își pun amprenta în mod neîndoielnic asupra minții și modelează caracterul. — Education, 100 (1903).2MCP 569.3

A încălca legile naturii înseamnă a încălca legile lui Dumnezeu — O continuă încălcare a legilor naturii constituie o încălcare a legilor lui Dumnezeu. Dacă oamenii ar fi fost întotdeauna ascultători față de Legea Celor Zece Porunci, împlinind în viețile lor principiile conținute în aceste precepte, nu ar fi existat blestemul suferinței și al bolii care inundă astăzi întreaga lume. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 8 (1890). (Counsels on Health, 20).2MCP 569.4

Nelegiuirea produce suferință mintală și fizică — Natura protestează împotriva fiecărei încălcări a legilor vieții. Ea suportă abuzurile până la limita resurselor ei, iar puterile minții și ale trupului suferă. Pedeapsa pentru păcat nu va cădea doar asupra celui ce încalcă legea; rezultatele nelegiuirii lui se vor vedea în urmași și astfel răul se transmite din generație în generație.2MCP 570.1

Când prietenii lor suferă sau când moartea îi desparte de ei, mulți se arată nemulțumiți de providența divină; dar Dumnezeu nu a plănuit ca oamenii să trăiască în suferință și să moară înainte de vreme, lăsându-și lucrarea neîncheiată. Dumnezeu a dorit să trăim o măsură deplină a zilelor noastre, bucurându-ne de sănătate deplină și realizându-ne lucrarea încredințată. Este nedrept să Îl acuzăm pe Dumnezeu de un rezultat care, în cele mai multe situații, se datorează propriei noastre încălcări a legilor naturii. — The Review and Herald, 11 februarie, 1902.2MCP 570.2

Un răspuns la deism — Mulți susțin că materia deține puterea de viață — că materia a fost dotată cu anumite proprietăți, iar apoi a fost lăsată să existe în virtutea propriei ei energii intrinseci. Ei mai susțin că activitățile naturii sunt coordonate de legi imuabile, asupra cărora Dumnezeu nu poate interveni. Aceasta este o teorie falsă și nu este susținută de Cuvântul lui Dumnezeu. Natura este un slujitor al Creatorului ei. Dumnezeu nu Își anulează legile și nu acționează în contradicție cu acestea, dar Se folosește de ele ca de niște instrumente aflate în slujba Lui. Natura mărturisește despre existența unei inteligențe, a unei prezențe și a unei energii active, care lucrează în și prin intermediul legilor ce o guvernează. În natură există o lucrare neîntreruptă și directă a Tatălui și a Fiului. Domnul Hristos spune: “Tatăl Meu lucrează până acum, și Eu de asemenea lucrez”. (Ioan 5, 17.) — Patriarchs and Prophets, 114 (1890).2MCP 570.3

Ascultarea aduce fericire — În timp ce [studenții] învață să studieze lecțiile aflate în lucrurile creației și în experiențele vieții, explicați-le că aceleași legi care guvernează natura și evenimentele vieții sunt menite să conducă și viețile noastre; că ele sunt date pentru binele nostru și că nu putem găsi adevărata fericire și adevăratul succes decât în ascultare față de ele. — Education, 103 (1903).2MCP 571.1

Principiile vaste ale legii — În învățăturile Sale, Domnul Hristos a arătat cât de cuprinzătoare sunt principiile legii rostite pe Sinai. El a constituit o demonstrație vie a validității acestei legi, ale cărei principii rămân pentru totdeauna marele standard al neprihănirii — standardul după care vor fi evaluați toți oamenii în marea zi în care vor fi deschise cărțile și va începe judecata. Domnul Hristos a venit pentru a exemplifica neprihănirea în toate privințele ei și, în calitate de conducător al omenirii, pentru a-i dovedi omului că poate realiza aceeași lucrare, împlinind fiecare aspect al cerințelor lui Dumnezeu. Prin harul nemăsurat oferit oamenilor, nici un om nu trebuie să piardă cerul. Desăvârșirea caracterului poate fi realizată de toți cei ce luptă pentru ea. Aceasta este prevederea fundamentală care stă la baza noului legământ al Evangheliei. Legea lui Iehova este copacul; Evanghelia constituie florile parfumate și roadele lui. — The Review and Herald, 5 aprilie, 1898. (Selected Messages 1:211, 212).2MCP 571.2

Cel mai înalt sens al libertății — În lucrarea răscumpărării nu există nici o obligativitate. Nici o forță exterioară nu exercită presiuni asupra cuiva. Sub influența Duhului lui Dumnezeu, omul este lăsat să aleagă în mod liber stăpânul căruia vrea să-i slujească. Schimbarea care se produce când sufletul se predă lui Hristos conține cel mai înalt sens al libertății. Alungarea păcatului este un act personal al sufletului. Este adevărat că noi nu avem nici o putere de a ne elibera de sub controlul lui Satana; dar când dorim să fim eliberați de păcat și în strigătul nostru disperat după ajutorul unei puteri din afara noastră și mai presus de noi, puterile sufletului sunt întărite de energia divină a Duhului Sfânt și încep să împlinească hotărârile voinței noastre în împlinirea voinței lui Dumnezeu. — The Desire of Ages, 466 (1898).2MCP 571.3