Capitolul 50 — Neliniștea și îngrijorarea

Nu munca, ci îngrijorarea ucide — Nu munca este cea care ucide, ci îngrijorarea. Singura cale de a evita îngrijorarea este aceea de a aduce fiecare necaz la Hristos. Să nu privim la partea întunecată a lucrurilor, ci să cultivăm o stare de voioșie. — Letter 208, 1903.2MCP 466.1

A stărui asupra dificultăților — Unii se tem în permanență și sunt foarte receptivi la tot felul de necazuri. Deși, în fiecare zi, sunt înconjurați de dovezile incontestabile ale iubirii lui Dumnezeu, deși, în fiecare zi, se bucură de darurile nemeritate ale providenței Sale, ei trec cu vederea toate binecuvântările prezente. Mintea lor este preocupată fără încetare cu privire la tot felul de situații dezagreabile de care se tem că ar fi posibil să apară în viitor; sau cu privire la anumite dificultăți ce există în realitate, dar care, în ciuda faptului că sunt minore, le orbesc ochii, împiedicându-i să vadă nenumăratele motive de mulțumire pe care le au. În loc de a-i călăuzi mai aproape de Dumnezeu, singura lor sursă de ajutor, dificultățile pe care le întâmpină îi despart de El, deoarece ei sunt neliniștiți și plini de resentimente. — Steps to Christ, 121, 122 (1892).2MCP 466.2

Îngrijorarea mărește greutatea poverii — Am o mare temere cu privire la faptul că suntem în pericolul de a ne făuri noi înșine juguri care apasă pe umerii noștri, datorită îngrijorării. Să nu ne îngrijorăm; deoarece, în felul acesta, noi ne asprim jugul și mărim greutatea poverilor. Noi nu trebuie să ne îngrijorăm în nici una dintre acțiunile pe care le întreprindem, ci să facem totul cu încredere în Hristos. Cercetați cuvintele Sale, care spun astfel: “Tot ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi”. (Matei 21, 22.) Aceste cuvinte susțin că tot ceea ce poate fi oferit de către un Mântuitor atotputernic, le va fi dăruit acelora care se încred în El. Ca ispravnici ai harului ceresc, noi trebuie să cerem cu credință și să așteptăm plini de încredere mântuirea din partea lui Dumnezeu. Nouă nu ni se pretinde să ne înfățișăm înaintea Lui, încercând să realizăm, prin propriile noastre puteri, tot ceea ce dorim, ci să cerem în Numele Lui și apoi să acționăm plini de încredere în posibilitatea Lui de a ne răspunde în maniera cea mai eficientă. — Letter 123, 1904.2MCP 466.3

Nu este voia lui Dumnezeu — Nu este voia lui Dumnezeu ca poporul Său să fie doborât de îngrijorare. — Steps to Christ, 122 (1892).2MCP 467.1

Teama duce la suferință și boală — După ce practicile greșite au fost corectate, noi putem înfățișa nevoile celor bolnavi înaintea Domnului, având o încredere liniștită, după cum ne îndeamnă Duhul Său. El cunoaște fiecare persoană pe nume și Se îngrijește de fiecare, ca și când nu ar exista nici o altă ființă pe pământ pentru care să-l fi dăruit pe Iubitul Lui Fiu. Cel suferind trebuie încurajat să se încreadă în Dumnezeu și să fie voios, deoarece iubirea Lui este atât de mare și de statornică. Teama cu privire la sine tinde să producă slăbiciune și boală. Dacă bolnavii se înalță deasupra descurajării și confuziei, perspectivele lor de însănătoșire vor fi mai mari; deoarece “ochiul Domnului privește” ... “peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui”. (Psalmii 33, 18.) — The Ministry of Healing, 229 (1905).2MCP 467.2

Încetează să te îngrijorezi (sfat adresat unui prieten aflat în pragul morții) — Mă gândesc neîncetat la situația ta și sunt întristată pentru că mintea ta este tulburată. Dacă mi-ar fi cu putință, aș dori să-ți aduc mângâiere. Nu a fost Domnul Isus, iubitul nostru Mântuitor, de atâtea ori, un ajutor prezent în vreme de nevoie? Încetează să te îngrijorezi, ca să nu întristezi pe Duhul Sfânt. De atâtea ori le-ai adresat acest sfat altora. Primește acum cuvintele de încurajare din partea celor ce nu sunt bolnavi, asemenea ție. Mă rog ca Domnul să te ajute. — Letter 365, 1904. (Selected Messages 2:253).2MCP 467.3

Îngrijorarea cu privire la faptul că am încetat să fim ocrotiți de Isus — Dacă ne-am fi educat sufletele să aibă mai multă credință, mai multă iubire, o mai mare răbdare și o mai deplină încredere în Tatăl nostru ceresc, am avea mai multă pace și fericire atunci când trecem prin conflictele vieții acesteia. Domnul nu este mulțumit dacă noi suntem înspăimântați și ne îngrijorăm cu privire la faptul că am încetat să fim ocrotiți de El. Isus este singurul izvor al oricărui har, împlinirea tuturor făgăduințelor și înfăptuirea tuturor binecuvântărilor.... Peregrinajul nostru ar fi într-adevăr zadarnic, dacă nu ar fi pentru cauza lui Isus. El ne făgăduiește: “Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi”. (Ioan 14, 18.) Să primim cu bucurie cuvintele Lui, să credem în făgăduințele Lui, să le repetăm zi de zi, să medităm la ele noapte de noapte și să fim fericiți. — Manuscript 75, 1893. (Our High Calling, 120.)2MCP 468.1

Odihna în iubirea lui Hristos — Să ne retragem din praful și căldura toridă a aglomerațiilor vieții și să ne odihnim la umbra iubirii Domnului Hristos. Aici găsim putere pentru a suporta încercarea. Aici învățăm cum pot fi ușurate povara și îngrijorarea și cum să vorbim și să cântăm spre slava lui Dumnezeu. Fie ca toți cei necăjiți și împovărați să învețe de la Domnul Hristos lecția încrederii liniștite. Dacă doresc să aibă pacea și odihna Sa, ei au nevoie să se așeze la umbra lui Isus. — Testimonies for the Church 7:69, 70 (1902).2MCP 468.2

Responsabilitatea lui Dumnezeu și responsabilitatea mea — Când începem să ne ocupăm pe cont propriu de realizarea tuturor lucrurilor pe care le avem de făcut și să depindem de propria noastră înțelepciune pentru succes, noi luăm asupra noastră o povară pe care Dumnezeu nu ne-a dat-o și încercăm să o purtăm fără ajutorul Lui. Ne asumăm responsabilități ce Îi aparțin lui Dumnezeu și, astfel, ne așezăm realmente în locul Său. În aceste condiții, suntem îndreptățiți să ne temem și să anticipăm pericolele și eșecul, deoarece ele vor veni în mod sigur asupra noastră. Dar, dacă credem cu adevărat că Dumnezeu ne iubește și ne dorește binele, vom înceta să ne îngrijorăm cu privire la viitor. Dacă ne vom încrede în Dumnezeu, așa cum se încrede un copil în părintele lui, atunci necazurile și crizele vieții noastre vor dispărea, deoarece voința noastră este cufundată în voința lui Dumnezeu. — Thoughts from the Mount of Blessing, 100, 101 (1896).2MCP 468.3

Îngrijorarea și neliniștea — Dacă ne încredem fără încetare în Dumnezeu, vom avea sentimentul de siguranță; frica neîncetată de relele viitoare va înceta. Nu vor mai exista îngrijorare și neliniște imaginară. Noi avem un Tată ceresc care Se îngrijește de copiii Lui și dorește să le ofere suficient har pentru orice vreme de nevoie. — Testimonies for the Church 2:72 (1868).2MCP 469.1

A lăsa viitorul în grija lui Dumnezeu — Deși nevoile lor prezente sunt împlinite, mulți nu sunt dispuși să se încreadă în Dumnezeu pentru nevoile viitoare și sunt neliniștiți fără încetare ca nu cumva sărăcia să se abată asupra lor, astfel încât copiii lor să sufere lipsuri. Unii anticipează întotdeauna răul sau măresc imaginea dificultăților care există în realitate și, astfel, ochii lor sunt orbi față de binecuvântările pentru care ar trebui să fie mulțumitori. Obstacolele pe care le întâmpină — în loc de a-i determina să caute ajutorul la Dumnezeu, singurul izvor al puterii — îi despart de El, deoarece ei sunt neliniștiți și plini de resentimente....2MCP 469.2

Isus este prietenul nostru; tot cerul este preocupat de bunăstarea noastră; iar îngrijorarea și teama noastră Îl întristează pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Noi nu avem voie să ne lăsăm în voia stărilor de anxietate, care nu fac altceva decât să producă spaime și să ne împovăreze, fără a ne fi de nici un ajutor în suportarea necazurilor. Acea neîncredere în Dumnezeu, care ne determină să facem ca pregătirea pentru nevoile viitoare să devină obiectivul primordial al vieților noastre, ca și când fericirea ar consta în lucrurile acestea pământești, nu trebuie să ocupe nici cel mai mic loc în sufletul nostru. — Patriarchs and Prophets, 293, 294 (1890).2MCP 469.3

O neliniște nejustificată — Dumnezeu nu condamnă prudența și spiritul de prevedere în administrarea lucrurilor acestei vieți; dar grija febrilă și neliniștea nejustificată cu privire la cele lumești nu sunt în armonie cu voia Sa. — The Review and Herald, 1 martie, 1887. (Counsels on Stewardship, 159).2MCP 469.4

Neliniștea slăbește puterile fizice — Încercările și neliniștea pe care le-a suferit apostolul Pavel i-au doborât sănătatea trupească. — The Acts of the Apostles, 488 (1911).2MCP 469.5

Creștini cu inimi pline de neliniște — Mulți dintre aceia care mărturisesc că sunt urmași ai lui Hristos au inimile pline de neliniște și îngrijorare, deoarece le este frică să se încreadă în Dumnezeu. Ei nu se consacră întru totul lui Dumnezeu, deoarece le este teamă de consecințele pe care le-ar putea implica o asemenea consacrare. Cu toate acestea, dacă nu vor experimenta o consacrare deplină, nu pot găsi pacea. — The Ministry of Healing, 480, 481 (1905).2MCP 469.6

Minut cu minut — Există un aspect cu privire la care doresc să adresez un avertisment. Nu vă înspăimântați și nu vă îngrijorați; nu merită să procedați astfel. Nu încercați să faceți prea mult. Dacă nu vă veți propune să realizați mai mult decât este posibil, veți reuși să îndepliniți cu mult mai mult decât dacă încercați să aduceți la îndeplinire prea multe planuri. Amintiți-vă fără încetare cuvintele lui Hristos: “Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită”. (Marcu 14, 38.) Domnul Hristos este Mântuitorul vostru personal. Aveți încredere în faptul că puterea Lui salvatoare este cu voi minut cu minut, oră de oră. El este de partea voastră în orice vreme de nevoie. — Letter 150, 1903.2MCP 470.1

Nu ridicați poduri înainte de vreme — Noi dorim să trăim asemenea unor oameni răscumpărați prin sângele lui Hristos; trebuie să ne bucurăm pentru iertarea păcatelor și pentru jertfa Domnului Hristos. Aceasta este responsabilitatea noastră și fie ca Dumnezeu să ne ajute să ne abatem gândurile de la imaginile întunecate și să ne îndreptăm privirea către lucrurile care ne luminează mintea. Aș vrea să vă citesc un alt pasaj din Scriptură: “Nu vă îngrijorați de nimic”. (Filipeni 4, 6.) Ce înseamnă aceasta? De ce să ridici un pod înainte de a avea nevoie de el? Nu anticipați timpul de strâmtorare. Fraților, curând, veți ajunge la el. Noi trebuie să ne gândim la prezent și, dacă ne vom îndeplini bine datoriile zilei de azi, vom fi pregătiți pentru responsabilitățile zilei de mâine. — Manuscript 7, 1888.2MCP 470.2

Atingerea standardelor lumești — Inimile multor oameni trudesc din greu sub povara îngrijorării, deoarece luptă să atingă standardele lumii acesteia. Ei au ales să trăiască în slujba lumii, au acceptat greutățile și au adoptat obiceiurile ei. Astfel, caracterul lor s-a pătat, iar viața lor a devenit o povară. Pentru a-și satisface ambițiile și dorințele lumești, acești oameni își rănesc conștiința și se încarcă, în plus, cu povara vinovăției și remușcării. Continua lor îngrijorare le devastează puterile vieții.2MCP 470.3

Domnul nostru dorește ca asemenea oameni să abandoneze jugul acesta al robiei. El îi invită să accepte jugul Său, spunându-le astfel: “Jugul Meu este ușor, și povara Mea nu este grea”. El îi îndeamnă să caute mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Sa și le făgăduiește că le vor fi dăruite toate lucrurile care le sunt necesare în viața aceasta.2MCP 471.1

Îngrijorarea este oarbă și nu poate desluși viitorul, dar Isus cunoaște sfârșitul încă de la început. Indiferent de situația dificilă prin care vom trece, El are deja pregătită o cale de rezolvare. — The Desire of Ages, 330 (1898).2MCP 471.2

Credința poate fi invincibilă — Nu vă îngrijorați. Dacă priviți la aparențe și vă lamentați, atunci când asupra voastră se abat dificultăți și suprasolicitări, voi dovediți că aveți o credință bolnăvicioasă și slabă. Demonstrați, prin cuvintele și atitudinea voastră, că încrederea voastră este invincibilă. Bogățiile Domnului sunt nelimitate. El este proprietarul lumii. Priviți la El, căci Domnul are lumină, putere și slavă. El îi va binecuvânta pe toți cei ce doresc să primească și să ofere lumină și dragoste. — Testimonies for the Church 7:212 (1902).2MCP 471.3

Plantele nu cresc datorită unui efort conștient — În loc să vă îngrijorați din ce în ce mai mult datorită constatării că nu creșteți în har, preocupați-vă doar să îndepliniți fiecare datorie prezentă. Purtați povara pentru sufletele care se află în inima voastră și căutați să-i salvați pe cei pierduți, prin orice mijloace care vă stau la îndemână. Fiți amabili, binevoitori și miloși; vorbiți cu umilință despre fericita voastră nădejde; mărturisiți dragostea lui Isus; spuneți despre bunătatea, harul și neprihănirea Lui; și încetați să vă mai îngrijorați cu privire la propria voastră creștere în har. Plantele nu cresc în virtutea unui efort conștient și intenționat. Ele nu se dezvoltă datorită unei griji neîncetate cu privire la propria lor creștere; ele cresc, pur și simplu, sub ocrotirea lui Dumnezeu. — The Youth's Instructor, 3 februarie, 1889. (My Life Today, 103).2MCP 471.4

Remediu pentru neliniște — Dumnezeu Se îngrijește de toate lucrurile și susține întreaga creație.... Nici o lacrimă nu cade fără a fi observată de El. Nici un zâmbet nu răsare fără a fi remarcat de El.2MCP 471.5

Dacă nu am face nimic altceva decât să credem pe deplin acest fapt, toate neliniștile noastre ar fi risipite. Viețile noastre ar înceta să fie atât de pline de dezamăgiri, deoarece toate lucrurile, mari sau mici, ar fi încredințate în mâinile lui Dumnezeu, care nu este tulburat de multitudinea grijilor și nici suprasolicitat de greutatea lor. Prin urmare, noi ar trebui să ne bucurăm de acea bucurie a sufletului care, pentru nenumărați oameni, a rămas multă vreme necunoscută. — Steps to Christ, 86 (1892).2MCP 472.1

Credința alungă neliniștea — Cu toții suntem atât de neliniștiți cu privire la faptul că nu vom găsi fericirea, dar puțini sunt aceia care o descoperă uneori, deoarece o căutăm prin metode greșite, în loc să luptăm pentru ea. Dacă ne străduim, în modul cel mai stăruitor, să îmbinăm credința cu dorințele noastre, fericirea se va strecura în ființele noastre pe căi aproape neobservate.... Dacă, neținând cont de circumstanțele neplăcute în care ne aflăm, putem fi liniștiți și încrezători în iubirea lui Dumnezeu, dacă ne închidem în cămăruța inimii noastre pentru a rămâne singuri în compania lui Dumnezeu, odihnindu-ne plini de pace în iubirea Lui, simțământul prezenței Sale ne va inspira o bucurie profundă și liniștitoare. Această experiență ne ajută să dobândim o credință ce ne va face capabili să nu ne înspăimântăm și să nu ne îngrijorăm, ci să ne bazăm pe o putere care este nelimitată. — Letter 57, 1897. (My Life Today, 184).2MCP 472.2

Unicul principiu — Aceia care acceptă principiul unic de a face din slujirea și onoarea lui Dumnezeu voința supremă a ființei lor vor descoperi că toate obstacolele dispar și înaintea pașilor lor se deschide o cale liberă și ușor de urmat. — The Desire of Ages, 330 (1898).2MCP 472.3

A trăi fiecare zi în mod distinct, principiul cel mai important — Îndeplinirea cu credincioșie a datoriilor zilei de azi este cea mai bună pregătire pentru provocările zilei de mâine. Nu adunați toate grijile și posibilitățile zilei de mâine pentru a le adăuga poverilor zilei de azi. “Ajunge zilei necazul ei”. (Matei 6, 34.) — The Ministry of Healing, 481 (1905).2MCP 472.4

Nouă nu ne aparține decât câte o singură zi, și în această zi trebuie să trăim pentru Dumnezeu. Noi trebuie să încredințăm în mâna lui Hristos, printr-o consacrare solemnă, toate planurile și obiectivele noastre pentru această singură zi, așezând întreaga povară a grijilor pe umerii Lui, pentru ca Domnul să le îndeplinească în favoarea noastră. “Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.” “În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră; în seninătate și încredere va fi tăria voastră.” (Ieremia 29, 11; Isaia 30, 15.) — Thoughts from the Mount of Blessing, 101 (1896).2MCP 472.5

Să nu ne tulburăm, deznădăjduind pentru poverile zilei de mâine. Să purtăm cu curaj și cu voioșie poverile zilei de azi. Astăzi este ziua care ne-a fost încredințată și trebuie să avem credință. Nouă nu ne este cerut să trăim decât câte o singură zi. Acela care ne oferă putere pentru ziua de azi ne va da putere și mâine. — The Signs of the Times, 5 noiembrie, 1902. (In Heavenly Places, 269.)2MCP 473.1

Putere pentru orice încercare — Tatăl nostru ceresc măsoară și cântărește fiecare încercare, înainte de a îngădui ca aceasta să se abată asupra celui credincios. El ia în considerare circumstanțele și puterile aceluia care urmează să se confrunte cu testul prin care va fi verificat de Dumnezeu, iar Domnul nu îngăduie niciodată ca ispitele să fie mai mari decât capacitatea omului de a rezista. Dacă sufletul este împovărat peste puterile sale, dacă persoana ajunge să fie învinsă, Dumnezeu nu va putea fi niciodată învinovățit pentru faptul că nu i-ar fi oferit suficientă putere și har, ci cel ispitit, deoarece nu a vegheat, nu s-a rugat și nu și-a însușit, prin credință, bogățiile harului pe care Dumnezeu le-a pregătit din abundență pentru el. Domnul Hristos nu a părăsit niciodată un om aflat în momentele sale de luptă. Dacă va invoca făgăduințele Sale și va înfrunta vrăjmașul în Numele Domnului, cel credincios nu va ajunge niciodată să știe ce înseamnă înfrângerea. — Manuscript 6, 1889.2MCP 473.2