Capitolul 70 — Spiritul de critică

Rezultatele spiritului de critică — Trupurile noastre sunt alcătuite din ceea ce bem și mâncăm, iar calitatea experienței noastre spirituale depinde de hrana pe care o consumă și o asimilează mintea. Mulți devin anemici din punct de vedere religios, pentru că se gândesc fără încetare la defectele altora.2MCP 635.1

Domnul ne sfătuiește: “Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, și orice laudă, aceea să vă însuflețească”. (Filipeni 4, 8.) Dar cei ce sunt prea ocupați cu analizarea cuvintelor și faptelor altora, pentru a descoperi ce este greșit sau discutabil, nu reușesc să observe lucrurile plăcute și bune. Ei nu consumă o hrană care conferă vitalitate spirituală și creștere sănătoasă. — Manuscript 4a, 1893.2MCP 635.2

Respectul și iubirea reciprocă — Dacă ne concentrăm cu precădere asupra faptelor nedrepte și lipsite de bunăvoință ale altora, vom considera imposibil să îi iubim așa cum ne-a iubit pe noi Domnul Hristos; dar dacă gândurile noastre stăruie asupra iubirii și milei minunate a lui Hristos față de noi, spiritul lui Hristos se va revărsa asupra celor din jur. Noi ar trebui să ne iubim și să ne respectăm unii pe alții, fără a ține cont de greșelile și nedesăvârșirile pe care nu le putem corecta. Să cultivăm umilința, smerenia și răbdarea duioasă față de greșelile altora. Acestea vor dezrădăcina egoismul răutăcios și ne vor face oameni inimoși și generoși. — Steps to Christ, 121 (1892).2MCP 635.3

O lume ireală — Este posibil să vă creați o lume ireală în minte și să vă imaginați o biserică ideală, unde Satana nu ispitește pe nimeni la rău, dar perfecțiunea nu există decât în imaginația voastră. Lumea aceasta este căzută, iar biserica este reprezentată de un câmp în care crește atât grâu, cât și neghină. Ambele trebuie să crească alături, până la seceriș. Nu este rolul nostru acela de a smulge neghina, în conformitate cu considerentele înțelepciunii noastre omenești, pentru că, dacă am proceda astfel, sub influența sugestiilor lui Satana, am putea smulge grâul, crezând că este neghină. Înțelepciunea cerească va veni asupra celui blând și smerit cu inima, iar această înțelepciune nu-l va îndemna să distrugă poporul lui Dumnezeu, ci să-l zidească. — Letter 63, 1893.2MCP 636.1

Refacere și vindecare — Noi nu trebuie să căutăm greșelile altora cu scopul de a-i condamna, ci pentru a-i ajuta să-și revină și să se vindece. Vegheați în rugăciune, mergeți înainte și în sus, căutând să împărtășiți tot mai mult spiritul lui Isus și să semănați sămânța de-a lungul tuturor apelor. — Letter 89, 1894. (Our High Calling, 185.)2MCP 636.2

Satana promovează spiritul de critică — Eul va nutri întotdeauna o imagine exagerată cu privire la sine. Îndată ce își pierd dragostea dintâi, oamenii încetează să păzească Legea lui Dumnezeu și încep să se critice unul pe altul. Acest spirit va lupta pentru supremație fără încetare, până la sfârșitul timpului. Satana încearcă să-l promoveze, pentru ca frații, în ignoranța lor, să caute să se devoreze unul pe altul. Dumnezeu nu este glorificat prin aceasta, ci este foarte dezonorat; Duhul lui Dumnezeu este rănit.2MCP 636.3

Satana jubilează, deoarece știe că, dacă îi poate determina pe frați să se pândească unul pe altul în biserică și în lucrare, unii vor fi atât de dezamăgiți și descurajați, încât își vor părăsi locurile. Aceasta nu este lucrarea Duhului Sfânt, ci o putere care vine din afară și acționează în adâncurile minții și în templul sufletului, pentru a-și așeza atributele în locul în care ar trebui să fie atributele lui Hristos. — The General Conference Bulletin, 25 februarie, 1895, p 3382MCP 636.4

Alungați departe de Isus — Mulți dintre cei care pretind că îi aduc pe oameni la Isus, în realitate, îi alungă departe de El. Iată motivul pentru care biserica este atât de slabă. Mulți se lasă în voia spiritului de critică și acuzare fără nici o reținere. Prin exprimarea suspiciunii, a geloziei și nemulțumirii, ei devin instrumentele lui Satana.... Frivolitatea, îngăduința de sine, neglijența și indiferența din partea așa-zișilor creștini îndepărtează multe suflete de pe calea vieții. — Christ's Object Lessons, 340, 341 (1900).2MCP 637.1

Dependența de ceea ce este omenesc — Domnul știe că, dacă privim la oameni și ne încredem în ei, vom tinde să depindem de ce este omenesc. Dumnezeu ne invită să ne bazăm pe El. Puterea Lui nu cunoaște limite. Gândiți-vă la Domnul Isus, la meritele și la dragostea Lui, și nu căutați să găsiți defecte și să stăruiți asupra greșelilor pe care le-au făcut alții. Concentrați-vă atenția asupra unor lucruri care să merite aprecierea și considerația voastră; și dacă sunteți atât de inteligenți încât descoperiți erorile altora, fiți și mai inteligenți, înțelegând și apreciind binele. Dacă v-ați cerceta pe voi înșivă, ați putea găsi lucruri tot atât de nemulțumitoare ca și acelea pe care le vedeți la alții. Prin urmare, să ne străduim fără încetare să ne întărim unii pe alții în cea mai sfântă credință. — Manuscript 151, 1898.2MCP 637.2

Încercarea de a se apăra prin atac — Nimeni să nu înceapă să-și scuze propriile păcate prin dezvăluirea păcatelor altcuiva. Dumnezeu nu ne-a încredințat nouă această lucrare. Fiecare trebuie lăsat să-și umilească singur propria lui inimă, ca să poată ajunge la lumina cunoașterii lui Dumnezeu. — Manuscript 56, 1904.2MCP 637.3

Consumarea nervilor cu lucruri fără însemnătate — Cei care se critică și se condamnă reciproc încalcă poruncile lui Dumnezeu și reprezintă o ofensă la adresa Lui. Ei nu-L iubesc nici pe Dumnezeu, nici pe semenii lor. Frați și surori, alungați din inimile voastre orice urmă de critică, suspiciune și nemulțumire și nu vă consumați nervii pentru lucruri fără însemnătate. Unii sunt atât de sensibili, încât nu se poate discuta cu ei în mod rațional. Fiți foarte atenți în privința păzirii Legii lui Dumnezeu și nu vă întrebați dacă trebuie să o respectați sau să o încălcați. De aceea, Dumnezeu dorește să fim atenți cu privire la aceasta. — The General Conference Bulletin, 1 aprilie, 1903. (The S.D.A. Bible Commentary 7:937).2MCP 637.4

Sfat adresat unuia care confundă mândria cu sensibilitatea — Ești întotdeauna gata să te justifici, motivând că ești deosebit de sensibil, că te afectează profund și că suferi foarte mult. Am văzut că toate acestea nu reprezintă o scuză în ochii lui Dumnezeu. Tu confunzi sensibilitatea cu mândria. Eul tău este proeminent. Când eul este crucificat, această sensibilitate a ta, adică mândria, va pieri; până atunci, nu te poți considera creștin.2MCP 638.1

A fi creștin înseamnă a fi asemenea lui Hristos, a avea umilință, smerenie și blândețe, care te fac să suporți contrazicerea fără să te înfurii și fără să-ți pierzi controlul. Dacă falsele scuze, în spatele cărora te ascunzi, ar putea fi date la o parte și dacă ai putea să te vezi așa cum te vede Dumnezeu, ai înceta să-ți mai justifici eul și ai cădea în umilință la picioarele lui Hristos, Singurul care poate îndepărta defectele caracterului tău și te poate vindeca. — Testimonies for the Church 2:573 (1870).2MCP 638.2

O cercetare de sine onestă — Dacă toți creștinii și-ar folosi capacitățile investigative pentru a-și descoperi, în propriile vieți, defectele pe care ar trebui să le descopere, în loc de a discuta despre greșelile altora, starea de sănătate a bisericii din zilele noastre ar fi mult mai bună.2MCP 638.3

Unii sunt gata să fie foarte cinstiți, atunci când aceasta nu-I costă nimic; dar când viclenia este mai bine plătită, onestitatea este uitată. Viclenia și onestitatea nu se pot asocia în aceeași minte. Cu timpul, fie va fi alungată viclenia, iar adevărul și onestitatea vor prelua supremația, fie viclenia va fi cultivată, iar onestitatea va fi uitată. Acestea nu se pot asocia niciodată; ele nu au nimic în comun. Prima este un profet al lui Baal, cealaltă este adevăratul profet al lui Dumnezeu.2MCP 638.4

Când Domnul își va alege mărgăritarele, cel cinstit, onest și deschis va fi privit cu plăcere. Îngerii făuresc coroane pentru asemenea oameni, iar aceste coroane de stele vor fi învăluite în splendoarea luminii care strălucește de la tronul lui Dumnezeu. — Testimonies for the Church 5:96 (1882).2MCP 639.1

Rădăcinile amărăciunii — Atunci când sunteți atât de dispuși să gândiți și să vă vorbiți de rău unii pe alții, când permiteți ca rădăcinile amărăciunii să fie cultivate și să răsară, influența voastră va alunga inimile departe de Hristos și le va împietri în opoziția față de spiritul plăcut al păcii și unității. Îndepărtați fără întârziere toate aceste rele. Domnul Hristos ne spune: “Iubiți-vă unul pe altul, așa cum v-am iubit Eu”. (Ioan 15, 12.) Letter 33, 1890.2MCP 639.2

Credința Îl crede pe Dumnezeu pe cuvânt — Credință înseamnă a-L crede pe Dumnezeu pe cuvânt. Aduceți-vă aminte de aceasta. Fiul lui Dumnezeu pregătește un loc pentru fiecare dintre voi în reședințele cerului. Aduceți-I mulțumiri pentru faptul acesta. Să nu credeți că, dacă nu vă simțiți în permanență voioși, nu mai sunteți copiii Lui. Cu umilință și zel, angajați-vă în îndeplinirea lucrării pe care vă cere să o realizați. Prețuiți fiecare ocazie de a înfăptui o lucrare prin care puteți fi o binecuvântare pentru cei din preajma voastră. Fiți hotărâți să vă faceți partea, pentru ca locul în care sunteți să fie un loc pe care Dumnezeu să-l poată aproba și binecuvânta. — Letter 246, 1908.2MCP 639.3

Garanția acceptării celui păcătos — Prin bunătatea și harul Domnului Hristos, cel păcătos trebuie ajutat să se bucure din nou de favoarea divină. Domnul Hristos îi caută și îi cheamă zilnic pe oameni să se împace cu Dumnezeu. Brațele Sale sunt deschise, gata să primească cu drag nu numai pe cel păcătos, ci și pe cel risipitor care fuge de Dumnezeu. Iubirea Sa, dovedită pe Calvar, constituie garanția păcii, a iubirii și acceptării celui păcătos. Spuneți aceste lucruri în limbajul cel mai simplu cu putință, pentru ca sufletul întunecat de păcat să poată vedea lumina strălucitoare a crucii de pe Calvar. — Letter 15a, 1890. (Selected Messages 1:178, 179).2MCP 639.4

Vă voi da odihnă — Domnul mi-a dat o solie pentru voi, și nu numai pentru voi, ci și pentru alte suflete credincioase care sunt încercate de îndoieli și temeri cu privire la acceptarea lor de către Domnul Isus Hristos. Cuvântul Lui este: “Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu”. (Isaia 43, 1.) Voi doriți să-i fiți plăcuți Domnului și puteți să o faceți prin credința în făgăduințele Lui. El așteaptă să vă urce în turnul unei experiențe pline de har și vă îndeamnă: “Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu”. (Psalmii 46, 10.) Ați trecut prin perioade de neliniște, dar Domnul vă spune: “Veniți la Mine, ... și Eu vă voi da odihnă”. (Matei 11, 28.) Bucuria în Domnul merită totul. “Iar ei sunt fericiți”, deoarece au privilegiul de a fi în brațele iubirii nemuritoare. — Letter 2, 1914. (Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 516.)2MCP 640.1