Secțiunea 12 — Corectarea defectelor

Capitolul 59 — Formarea caracterului

Fiecare faptă influențează caracterul — Fiecare faptă a vieții, oricât de lipsită de importanță ar fi, își are propria ei influență în formarea caracterului. Un caracter bun este mai prețios decât posesiunile trecătoare, iar formarea acestuia este cea mai nobilă lucrare în care se pot angaja oamenii. — Testimonies for the Church 4:657 (1881).2MCP 545.1

Mintea este grădina, caracterul constituie roadele — Fiecare însușire a omului conlucrează la zidirea caracterului, atât pentru viața prezentă, cât și pentru veșnicie. Zidirea crește cu fiecare zi ce trece, indiferent dacă posesorul este conștient sau nu de acest fapt. Caracterul poate constitui fie un avertisment serios al pericolului, datorită diformității lui, fie un edificiu pe care Dumnezeu și îngerii îl vor admira pentru armonia cu Modelul Divin.2MCP 545.2

Caracterul nu este reprezentat de însușirile morale pe care ni le-a dăruit Dumnezeu. Acestea sunt talente pe care noi trebuie să le dezvoltăm și care vor forma un caracter nobil numai dacă sunt cultivate în mod corespunzător. Un om poate ține în mână semințe prețioase, dar acele semințe nu sunt o livadă de pomi fructiferi. Înainte de a deveni copac, sămânța trebuie să fie plantată. Mintea este grădina; caracterul constituie roadele. Dumnezeu ne-a dăruit însușiri pe care noi urmează să le cultivăm și să le dezvoltăm. Conduita noastră ne determină caracterul. Cultivarea acestor însușiri, astfel încât să se armonizeze și să formeze un caracter de valoare, este o lucrare pe care nimeni altcineva nu o va putea realiza în locul nostru. — Testimonies for the Church 4:606 (1881).2MCP 545.3

Un caracter nobil se formează în bătălii aspre cu sinele — Domnul Hristos nu ne-a asigurat în nici un fel că ajungerea la desăvârșirea caracterului este o lucrare ușoară. Un caracter nobil și bine dezvoltat nu constituie o moștenire ereditară. El nu apare în mod întâmplător, ci se dobândește printr-un efort personal, prin meritele și harul lui Hristos. Dumnezeu oferă talente, capacități intelectuale, dar noi ne formăm caracterul. Caracterul se formează în bătălii grele și aspre cu eul. Împotriva tendințelor ereditare trebuie lansate atacuri neîntrerupte. Este necesar să ne cercetăm pe noi înșine în mod riguros și nici o trăsătură nefavorabilă de caracter nu trebuie să rămână necorectată. — Christ's Object Lessons, 331 (1900).2MCP 546.1

Meditația și acțiunea sunt esențiale — Meditația abstractă nu este suficientă; acțiunea susținută nu este suficientă — în formarea unui caracter creștin, ambele sunt esențiale. — Testimonies for the Church 5:113 (1882).2MCP 546.2

Dezvoltarea unor obiceiuri de gândire corecte — Dacă dorim să dezvoltăm un caracter pe care Dumnezeu să-l accepte, este nevoie să ne formăm obiceiuri corecte în viața religioasă. Rugăciunea zilnică constituie un factor la fel de esențial pentru creșterea în har și pentru viața spirituală propriu-zisă, precum este hrana pentru bunăstarea trupului. Trebuie să ne obișnuim să înălțăm adesea gândurile spre Dumnezeu în rugăciune. Dacă mintea noastră este rătăcitoare, trebuie să o disciplinăm; iar în cele din urmă, prin eforturi perseverente, vom realiza aceasta cu ușurință. Despărțiți de Hristos, nu putem fi în siguranță nici măcar o singură clipă. Putem să ne bucurăm de prezența lui Dumnezeu la fiecare pas, dar numai dacă respectăm condițiile stabilite de El. — The Review and Herald, 3 mai, 1881. (The Sanctified Life, 93.)2MCP 546.3

Seriozitatea în atingerea scopurilor și o integritate statornică sunt esențiale — Pentru a avea succes în lucrarea de zidire a caracterului, este necesară o conștiinciozitate riguroasă. Aducerea la îndeplinire a planului Marelui Arhitect necesită perseverență în atingerea obiectivelor. Structura trebuie să fie solidă. O lucrare superficială sau o neglijență, oricât de mică, sunt inacceptabile, deoarece ar putea ruina întreaga zidire. Toate capacitățile ființei trebuie angajate în lucru. Pentru aceasta, este nevoie de putere și o energie serioasă; nu există nici o rezervă care să poată fi risipită pentru lucruri lipsite de importanță.... Pentru a ne desprinde de obiceiuri, de tradiții și de atașamentul față de cele lumești, este necesar un efort perseverent, statornic și bine direcționat. O gândire profundă, o voință bine determinată și o integritate statornică sunt elemente esențiale. — Special Testimonies On Education, 75, 76, c1897. (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 62).2MCP 546.4

A avea privirea îndreptată spre ținta finală — Apostolul Petru spune: “Să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni”. (2 Petru 1, 5-7.)...2MCP 547.1

Toate aceste etape succesive nu trebuie să constituie niște obiective prestabilite spre care să ne îndreptăm în mod specific. Dacă privirile voastre vor fi ațintite spre Domnul Hristos, având un singur scop, și anume acela de a-i da slavă lui Dumnezeu, veți progresa pas cu pas. Nu puteți ajunge la statura plinătății lui Hristos într-o singură zi și, dacă veți privi la toate greutățile cu care va trebui să vă confruntați și pe care să le învingeți, vă veți prăbuși în descurajare. Voi trebuie să purtați disputa cu Satana, iar el va căuta să folosească toate modalitățile posibile pentru a vă îndepărta gândurile de la Hristos. — The Youth's Instructor, 5 ianuarie, 1893. (Messages to Young People, 45, 46).2MCP 547.2

Credincioșia în lucrurile mici (sfat adresat unui tânăr) — În anumite privințe, cazul tău este asemănător lui Naaman. Tu nu consideri că, pentru a dezvolta un caracter creștin, este necesar să iei hotărârea de a fi credincios în lucrurile mici. Deși lucrurile care îți sunt încredințate ar putea fi de mică însemnătate în ochii tăi, totuși ele constituie îndatoriri pe care va trebui să le îndeplinești până la sfârșitul vieții. Neglijarea unuia dintre aceste lucruri va produce o deficiență majoră în caracterul tău. Dragul meu băiat, trebuie să te obișnuiești să fii credincios în lucrurile mici. Nu vei fi plăcut înaintea lui Dumnezeu, dacă nu vei proceda astfel. Până când nu vei asculta întocmai și cu plăcere și voioșie sfaturile primite, nu te vei putea bucura de iubire și de afecțiune. Dacă dorești să fii iubit de către cei alături de care îți petreci existența, trebuie să manifești dragoste și respect față de ei. — Testimonies for the Church 2:310 (1869).2MCP 547.3

Testarea caracterelor — Calitatea materialului folosit pentru zidirea caracterului este esențială. Mult așteptata zi a lui Dumnezeu va testa lucrarea fiecărui om. “Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia” (1 Corinteni 3, 13.) După cum focul dezvăluie deosebirea dintre aur, argint, pietre prețioase și lemn, fân, trestie, tot astfel ziua judecății va testa caracterele, dezvăluind deosebirea dintre cele ce sunt formate după chipul lui Hristos și cele care sunt întemeiate de o inimă egoistă. Egoismul și toate religiile false își vor arăta adevărata lor față. Materialul lipsit de valoare va fi consumat de foc; dar aurul adevărului, credința umilă și simplă nu-și vor pierde valoarea. Acestea nu pot fi mistuite de flăcări, deoarece sunt nepieritoare. O singură oră de păcat va fi înțeleasă ca fiind o mare pierdere, în timp ce frica de Domnul va fi dovedită ca fiind începutul înțelepciunii. Plăcerea îngăduinței de sine va pieri asemenea paielor, dar aurul principialității statornice, păstrate cu orice preț, va rezista pentru veșnicie. — The Review and Herald, 11 decembrie, 1900. (The S.D.A. Bible Commentary 6:1087, 1088.)2MCP 548.1

Caracterele nedisciplinate sunt contradictorii — Caracterele formate la voia întâmplării sunt schimbătoare și contradictorii. Posesorii acestora nu au nici o țintă înaltă și nici un scop în viață. Ei nu exercită nici o influență înnobilatoare asupra caracterelor altora, ci sunt dezorientați și lipsiți de putere. — Testimonies for the Church 4:657 (1881).2MCP 548.2

Nimeni nu poate afecta caracterul nostru atât de mult pe cât o putem face noi înșine — Ne putem aștepta să fie răspândite rapoarte false cu privire la noi; dar dacă avem o conduită corectă și consecventă și dacă rămânem indiferenți față de acest fapt, nici ceilalți nu-I vor acorda atenție. Să-l lăsăm pe Dumnezeu să Se îngrijească de reputația noastră.... Clevetitorii pot fi aduși la tăcere prin modul nostru de viețuire, și nu prin expresiile noastre de indignare. Singura noastră grijă să fie aceea de a acționa în temere de Dumnezeu și de a demonstra prin comportamentul nostru falsitatea acelor rapoarte.2MCP 548.3

Nimeni nu poate afecta caracterul nostru atât de mult pe cât o putem face noi înșine. Pomii cei firavi și casele șubrede trebuie sprijinite continuu pentru a nu se prăbuși. Dacă ne arătăm prea interesați în protejarea reputației noastre împotriva atacurilor din afară, vom lăsa impresia că aceasta nu este întocmai lipsită de pete înaintea lui Dumnezeu și, în consecință, trebuie mereu sprijinită. — Manuscript 24, 1887. (The S.D.A. Bible Commentary 3:1160, 1161).2MCP 549.1

Conduși de voință — Nu aveți capacitatea de a vă determina după dorință propriile impulsuri sau sentimente, dar puteți să vă controlați voința și puteți produce o schimbare totală în viețile voastre. Prin supunerea voinței față de Domnul Hristos, viața voastră va fi ascunsă cu Hristos în Dumnezeu și se va alia puterii care este mai presus de toate domniile și de toate stăpânirile. Veți avea din partea lui Dumnezeu o putere care vă va lega strâns de puterea Lui; și veți avea acces la o nouă lumină, lumina unei credințe vii.... Atunci, vor fi în voi o putere, o perseverență și o simplitate care vă vor face instrumente desăvârșite în mâna lui Dumnezeu. — Testimonies for the Church 5:514, 515 (1889).2MCP 549.2

Defectele pot fi învinse — Nimeni să nu zică: “Nu pot să-mi corectez defectele de caracter”. Dacă ajungeți la o asemenea concluzie, veți eșua în mod sigur în dobândirea vieții veșnice. Imposibilitatea rezidă în propria voastră alegere. Dacă nu vreți, nu puteți învinge. Adevărata dificultate izvorăște dintr-o inimă coruptă și nesfântă și din lipsa dispoziției de a se supune conducerii lui Dumnezeu. — Christ's Object Lessons, 331 (1900).2MCP 549.3

Pentru inima care a fost curățită, lucrurile sunt total diferite. Transformarea caracterului constituie, pentru cei din jur, o mărturie a locuirii lăuntrice a lui Hristos. Spiritul lui Dumnezeu produce în suflet o viață nouă, aducând gândurile și dorințele în ascultare de voința lui Hristos, iar omul dinăuntru este înnoit după chipul lui Dumnezeu. Bărbați și femei, slabi și supuși greșelii, demonstrează înaintea lumii faptul că puterea răscumpărătoare a harului poate face ca un caracter defectuos să se dezvolte și să ajungă echilibrat și plin de roade. — Prophets and Kings, 233 (1917).2MCP 549.4

Caracterele defectuoase sunt uneori moștenite — Copiii și tinerii au tot felul de caractere de care trebuie să ne ocupăm, iar mintea lor este influențabilă. Mulți dintre copiii care frecventează școlile noastre nu au beneficiat de o educație corespunzătoare în cămin. Unii au fost lăsați să facă tot ce le-a plăcut; alții au fost etichetați greșit și descurajați. Ei au fost tratați cu foarte puțină înțelegere și bunătate; li s-au adresat prea puține cuvinte de apreciere. Acești copii au moștenit caracterele defectuoase ale părinților lor, iar educația din cămin nu le-a fost de nici un folos în formarea unui caracter corect. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 192 (1913).2MCP 550.1

Defectele se accentuează o dată cu trecerea anilor — Copiii învață lecții care nu pot fi ușor dezvățate. Ori de câte ori sunt supuși la restricții cu care nu au fost obișnuiți în trecut sau când li se cere să studieze cu seriozitate, ei apelează la părinții lor lipsiți de înțelepciune, solicitând simpatie și îngăduință. Astfel este încurajat un spirit nemulțumit și recalcitrant, întreaga școală suferă datorită influenței demoralizatoare a acestora, iar povara profesorilor este mult îngreuiată. Dar cea mai mare pierdere o constituie chiar victimele acestei educații părintești deficitare. Defectele de caracter, pe care o educație corespunzătoare le-ar fi corectat, sunt lăsate să se accentueze o dată cu trecerea anilor, pentru ca, în cele din urmă, să prejudicieze grav și chiar să distrugă rodnicia posesorului lor. — The Review and Herald, 21 martie, 1882. (Fundamentals of Christian Education, 65).2MCP 550.2

Indulgența dezechilibrează caracterul — În anumite familii, dorința copilului este lege. Acestuia i se oferă tot ce dorește. Tot ce îi displace, este încurajat să îi displacă. Se consideră că aceste îngăduințe sunt destinate să îl facă pe copil fericit, dar tocmai aceste lucruri sunt cele care îl fac să fie nemulțumit, recalcitrant și imposibil de satisfăcut. Indulgența i-a distrus plăcerea pentru hrana simplă și sănătoasă și pentru folosirea benefică a timpului; satisfacerea gusturilor a dus la dezechilibrarea caracterului lui, atât pentru viața aceasta, cât și pentru veșnicie. — Manuscript 126, 1897. (Child Guidance, 272).2MCP 550.3

Mintea și inima au nevoie de disciplină — Copiii cărora li se îngăduie să-și urmeze propriile gusturi nu sunt fericiți. Inima lor nestăpânită nu deține elementele necesare păcii și mulțumirii interioare. Pentru armonizarea caracterului cu legile înțelepte care guvernează ființa noastră, mintea și inima trebuie să fie disciplinate și supuse unei stăpâniri de sine corespunzătoare. Neliniștea și nemulțumirea sunt roadele îngăduinței de sine și egoismului. Dacă nu sunt plantate semințele unor flori prețioase, care să fie apoi cultivate și îngrijite, solul inimii, asemenea unei grădini, va produce buruieni și mărăcini. Ceea ce vedem în natură se întâmplă și în sufletul omenesc. — Testimonies for the Church 4:202, 203 (1876).2MCP 551.1

Obiceiurile formate în copilărie marchează întreaga viață — Fiecare tânăr își decide propria istorie a vieții, prin gândurile și simțămintele cultivate în anii copilăriei. Obiceiurile virtuoase, corecte și demne, formate în tinerețe, vor deveni o parte a caracterului și, de obicei, marchează întregul curs al existenței unei persoane. Tinerii pot deveni virtuoși sau vicioși, după cum aleg. Ei pot fi evidențiați fie pentru faptele lor bune și nobile, fie pentru mari crime și răutăți. — The Signs of the Times, 11 octombrie, 1910. (Child Guidance, 196).2MCP 551.2

Experiența de zi cu zi — Intelectul este modelat fără încetare de ocaziile și avantajele de care beneficiază, în funcție de modul în care acestea sunt folosite. Zi de zi, noi formăm caractere care îi vor așeza pe elevi fie ca soldați bine antrenați sub stindardul Prințului Emanuel, fie ca pe niște rebeli sub steagul prințului întunericului. Cărei categorii îi vor aparține? — Manuscript 69, 1897. (Child Guidance, 199, 200).2MCP 551.3

Cum se formează caracterul — A te ocupa de mintea oamenilor constituie o lucrare foarte delicată. Disciplina care trebuie aplicată unuia, pe altul ar putea să-l rănească; prin urmare, părinții trebuie să cerceteze felul de a fi al copiilor lor. Să nu acționeze niciodată imprevizibil sau sub imperiul impulsului de moment.2MCP 551.4

Am văzut o mamă smulgând din mâna copilului ei un obiect care îi făcea o deosebită plăcere, iar copilul nu putea înțelege motivul acestei deposedări. Micuțul a izbucnit în plâns, deoarece s-a simțit prejudiciat și tratat în mod abuziv. Apoi, părintele, pentru a-l face să înceteze, l-a mustrat cu severitate și, atât cât se putea observa, se pare că bătălia se încheiase. Dar, în mintea delicată a copilului, bătălia și-a lăsat urmele ei, iar acestea nu vor putea fi șterse cu ușurință. I-am spus mamei: “Ai comis o mare greșeală față de copilul tău. I-ai rănit sufletul și ai pierdut încrederea lui. Nu știu cum vei putea să o redobândești”.2MCP 552.1

Această mamă a fost foarte neînțeleaptă; ea și-a urmat propriile simțăminte și nu a acționat într-o manieră prevăzătoare, raționând de la cauză la efect. Tratamentul ei aspru și incorect a stârnit în inima copilului cele mai rele porniri. A acționa sub imperiul impulsului de moment în conducerea unei familii constituie procedura cea mai greșită. Când părinții se luptă cu propriii lor copii într-o asemenea manieră, are loc cea mai inechitabilă confruntare. Cât de nedrept este să-ți folosești forța de adult împotriva unui copilaș lipsit de apărare și neștiutor! Fiecare manifestare a furiei din partea părinților înăsprește răzvrătirea din inima copilului.2MCP 552.2

Caracterul nu se formează în urma unei singure fapte, ci printr-o repetare a faptelor se stabilesc obiceiuri care îl modelează. Pentru a avea un caracter creștin, este necesar să acționezi asemenea unui creștin. Creștinii vor manifesta un temperament sfânt, iar acțiunile și impulsurile lor vor fi inspirate de Duhul Sfânt. — The Signs of the Times, 6 august, 1912.2MCP 552.3

Importanța perseverenței — În desăvârșirea unui caracter creștin, este esențial să perseverezi în facerea binelui. Aș dori să întipăresc în mintea tinerilor noștri importanța perseverenței și a efortului energic în lucrarea de formare a caracterului. Încă din primii ani, este necesar să imprimăm caracterului principiile unei integrități ferme, pentru ca tinerii să poată atinge cele mai înalte standarde ale maturității. Ei trebuie să-și amintească fără încetare că au fost răscumpărați cu un preț și sunt chemați să-l slăvească pe Dumnezeu în trupul și mintea lor, care sunt ale Lui. — The Youth's Instructor, 5 ianuarie, 1893. (Messages to Young People, 45).2MCP 552.4

Reușita depinde de deciziile personale — Deși părinții sunt răspunzători pentru formarea caracterului, precum și pentru educația și pregătirea fiilor și fiicelor lor, totuși este la fel de adevărat că poziția noastră și reușita personală în lume depind într-o mare măsură de propria noastră conduită. Daniel și tovarășii lui s-au bucurat în primii ani ai vieții de beneficiile unei educații corecte, dar aceste avantaje nu ar fi fost suficiente pentru a-i face să ajungă în pozițiile pe care le-au ocupat mai târziu. La un moment dat, în viața lor a venit un timp în care ei au fost nevoiți să acționeze pe cont propriu — un timp în care viitorul lor a depins în exclusivitate de propria lor conduită. Atunci, ei au decis să rămână loiali față de lecțiile pe care le primiseră în copilărie. Teama de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii, a constituit izvorul măreției lor. Duhul Lui i-a întărit pentru împlinirea fiecărei ținte veritabile, a fiecărei hotărâri nobile. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 28 (1890). (Counsels on Diet and Foods, 29).2MCP 553.1

O filozofie falsă și periculoasă — Spiritismul afirmă că oamenii sunt niște semizei necăzuți în păcat; că “fiecare minte se va judeca pe ea însăși”; că “adevărata cunoaștere îi așează pe oameni mai presus de lege”; că “toate păcatele comise sunt nevinovate”; deoarece, “indiferent care ar fi faptele săvârșite de om, acestea sunt juste”, iar “Dumnezeu nu le condamnă”. Spiritismul afirmă, de asemenea, că spiritul ființelor umane este la fel de pur ca și cum ar fi în cer și că va fi înălțat la cer. Prin urmare, spiritismul le spune tuturor oamenilor: “Nu contează ce ești; trăiește așa cum îți place, cerul este căminul tău”. În felul acesta, mulțimile sunt făcute să creadă că dorința personală reprezintă cea mai înaltă lege, că îngăduința de sine înseamnă libertate și că omul nu este răspunzător în fața nimănui, în afară de propriul sine. — Education, 227, 228 (1903).2MCP 553.2

Cum să fim biruitori — Noi trebuie să ne confruntăm cu toate obstacolele așezate în fața noastră și să le biruim unul câte unul. Dacă biruim primul obstacol, vom fi mai puternici pentru a ne confrunta cu următorul și, cu fiecare efort, vom fi mai bine pregătiți pentru progres. Privind la Isus, noi putem fi biruitori. Slăbiciunea și lipsa credinței se datorează faptului că privirile noastre sunt îndreptate numai către dificultăți și evităm să purtăm o bătălie serioasă pentru obținerea biruinței. — The Youth's Instructor, 5 ianuarie, 1893. (Messages to Young People, 46).2MCP 553.3

Angajare totală în responsabilitățile fiecărei zile — Înaintând pas cu pas, pot fi escaladate cele mai înalte culmi și orice munte poate fi urcat până la vârf. Nu vă descurajați privind munca imensă pe care trebuie să o realizați de-a lungul întregii vieți, pentru că nu vi se cere să faceți totul dintr-o dată. Angajați toate resursele ființei voastre în împlinirea acelei lucrări destinate zilei de azi; folosiți la maximum fiecare ocazie favorabilă din prezent; apreciați și mulțumiți pentru ajutorul pe care-L primiți din partea lui Dumnezeu și înaintați, treaptă cu treaptă, pe scara progresului. Aduceți-vă aminte fără încetare că nu aveți de trăit mai mult de o singură zi o dată; că Dumnezeu vă pune la dispoziție doar câte o singură zi, iar rapoartele cerului vor dezvălui modul în care ați valorificat privilegiile și ocaziile fiecărei zile. Folosiți atât de bine fiecare zi primită din partea lui Dumnezeu, încât, în cele din urmă, să puteți auzi din partea Maestrului: “Bine, rob bun și credincios”. (Matei 25, 21.) The Youth's Instructor, 5 ianuarie, 1893. (Messages to Young People, 46.)2MCP 554.1